Isus la Nazaret. Necredința locuitorilor
1 Isus a plecat de acolo și S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. 2 Când a venit ziua Sabatului, a început să învețe pe norod în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I-a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? 3 Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Și găseau o pricină de poticnire în El. 4 Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu este disprețuit decât în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui.” 5 N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. 6 Și se mira de necredința lor.
Trimiterea celor doisprezece
Isus străbătea satele de primprejur și învăța pe norod.
7 Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. 8 Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; 9 să se încalțe cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. 10 Apoi le-a zis: „În orice casă veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela. 11 Și , dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să plecați de acolo și să scuturați îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru pământul Sodomei și Gomorei decât pentru cetatea aceea.” 12 Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința. 13 Scoteau mulți draci și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau.
Moartea lui Ioan Botezătorul
14 Împăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, și a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morți, și de aceea lucrează aceste puteri prin el.” 15 Alții ziceau: „Este Ilie.” Iar alții ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci.” 16 Dar Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morți.” 17 Căci Irod însuși trimisese să prindă pe Ioan și-l legase în temniță din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. 18 Și Ioan zicea lui Irod: „Nu-ți este îngăduit să ții pe nevasta fratelui tău!” 19 Irodiada avea necaz pe Ioan și voia să-l omoare. Dar nu putea, 20 căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfânt; îl ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă, și-l asculta cu plăcere. 21 Totuși a venit o zi cu bun prilej, când Irod își prăznuia ziua nașterii și a dat un ospăț boierilor săi, mai-marilor oastei și fruntașilor Galileii. 22 Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat și a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da.” 23 Apoi a adăugat cu jurământ: „Orice-mi vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea.” 24 Fata a ieșit afară și a zis mamei sale: „Ce să cer?” Și mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.” 25 Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat și i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.” 26 Împăratul s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeților, n-a vrut să zică nu. 27 A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniță, 28 l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, și fata l-a dat mamei sale. 29 Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul și l-au pus într-un mormânt.
Înmulțirea pâinilor
30 Apostolii s-au adunat la Isus și I-au spus tot ce făcuseră și tot ce învățaseră pe oameni. 31 Isus le-a zis: „Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.” Căci erau mulți care veneau și se duceau și ei n-aveau vreme nici să mănânce. 32 Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte. 33 Oamenii i-au văzut plecând și i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetățile și au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. 34 Când a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor, și a început să-i învețe multe lucruri. 35 Fiindcă ziua era pe sfârșite, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfârșite. 36 Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur ca să-și cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.” 37 „Dați-le voi să mănânce” , le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei și să le dăm să mănânce?” 38 Și El i-a întrebat: „Câte pâini aveți? Duceți-vă de vedeți.” S-au dus de au văzut câte pâini au și au răspuns: „Cinci și doi pești.” 39 Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți, cete-cete, pe iarba verde. 40 Și au șezut jos în cete de câte o sută și de câte cincizeci. 41 El a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Și-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea . Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea și cei doi pești, i-a împărțit la toți. 42 Au mâncat toți și s-au săturat; 43 și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimituri de pâine și cu ce mai rămăsese din pești. 44 Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.
Isus umblă pe mare
45 Îndată , Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 46 După ce Și-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage. 47 Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. 48 A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Și, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei. 49 Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă și au țipat, 50 pentru că toți L-au văzut și s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!” 51 Apoi S-a suit la ei în corabie și a stat vântul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți, 52 căci nu înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
Vindecări la Ghenezaret
53 După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la mal. 54 Când au ieșit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 55 au alergat prin toate împrejurimile și au început să aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El. 56 Oriunde intra El, în sate, în cetăți sau în cătune, puneau pe bolnavi în piețe și-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Și toți câți se atingeau de El erau tămăduiți.
O Isus and‐o Nazareto. O bi‐pachiamo codolengo save bășăn othe
1 O Isus găleatar othar, ta vi găleas andă Pesco them. Lescă ucenice găle pala Leste. 2 Cana arăsleas o ghes le Sabatosco, astardeas te sîcavel le bute manușăn and‐e sinagoga. But jene, cana așunenas, von ci mai așunde cadea varăso vi phenenas: „Cathar sîn‐Les cadala buchea? Savo gogheaverimo sîn cado, savo sas‐Les dino? Vi sar cărghion cădăsave buchea so von ci dichle butăr pa Lescă vast? 3 Ci sîn cado o bucheari le caștesco, o șeavo le Mariaco, o phraloro le Iacovosco, le Iosesco, le Iudasco vi le Simonosco? Vi ci sîn Lescă pheia cothe mașcar amende?“ Ta arachănas andă Leste iech doș. 4 O Isus phendeas‐lengă: „Iech prooroco ci sîn mișto dichlino andă Pesco them, mașcar Pescă phraloră, sar vi andă Pesco chăr!“ 5 Ci daștisardeas te cărăl ci iech buchi so von ci dichle butăr othe, ta numa thodeas Pescă vasta pă varăsode nasvale, vi sastardeas len. 6 Vo mirilas‐pe pa lengo bi‐pachiamo.
Tradel le dășudonen
O Isus phirelas sa ăl gava pașal vi sîcavelas le bute manușăn. 7 Atunci o Isus charăl le dășudonen, vi astardeas te tradel len sa pă dui, vi deas‐len zor pă‐l duhuri bi‐ujome. 8 Deas‐len porunca te ci len pența chanci p‐o drom numa iech rovli; te ci avel len manro, ci gono, ci love harcune and‐o șărpari; 9 te poghin‐pe sandarența, ci te hureaven‐pe done rahamența. 10 Pala codea phendeas‐lengă: „Andă fărsavo chăr jian andră, te bășăn othe ji cana jiantar othar pa codo than. 11 Ta, te avela andă varăsavo than te ci len‐tumen pende, vi te ci așunen‐tumen so phenen, te jiantar othar, sîgo te chinon e pulberia pa tumare pînră, sar mărturie anda lende. Ceaces phenav‐tumengă că, and‐o ghes le crisînimasco, ci avela cadea pharo le Sodomacă vi le Gomoracă phuveacă sar codole foroscă.“ 12 Ăl ucenice găletar, vi cărde prinjeanimo pa o ceacimo. 13 Incalavenas bute bengăn sar vi machănas caștescă uleiosa bute nasvalen, sar vi sastearnas‐len.
O merimo le Ioanosco le Bolimascăresco
14 O împărato Irod așundeas că denas duma pa o Isus, savesco anav arăsleas te avel prinjeandino; vi phendeas: „O Ioano savo bolelas uștileas anda o merimo, anda codea cărăl buchi cadala zorasa pa Leste.“ 15 Aver phenenas: „Sîn o Ilie“. Ta aver phenenas: „Sîn iech prooroco sar o iech anda‐l prooroce.“ 16 Ta o Irod, cana așundeas cadea buchi, phenelas: „Codo Ioano, savesco șăro șindem tele, uștileas anda o merimo.“ 17 Că vi o Irod tradeas te hutilen le Ioanos, vi phangleas‐les and‐o phanglimo, anda e Irodiana, e jiuvli lescă phraleschi le Filiposchi, sostar leas la pescă jiuvleacă. 18 Cadea că o Ioano phenelas le Irodoscă: „Ci daștis te jiuves chire phralescă jiuvleasa!“ 19 E Irodiana ci daștilas te dichăl le Ioanos, vi camelas te mudarăl‐les. Ta ci daștilas, 20 sostar o Irod daralas catar o Ioano, vo jianelas les manuș ceacimasco vi sfinto; sostar fai les lestar, ta, cana așunelas‐les, butivar așelas and‐o jiungalimo, ci jianelas so te cărăl; ta așunelas leste mișto failimasa. 21 Ta sa cadea avileas iech ghes lașio, cana o Irod încărălas pesco ghes cana cărghileas, sar vi deas iech habe pescă bare raien, le baren pa le cătanie vi le baren anda e Galilea. 22 E racli le Irodianachi andră găleas and‐o ospățo, vi chăldeas, cealeas le Irodos sar vi lescă chardinen. O împărato phendeas le racleacă: „Te mangăs mandar fărso, vi avela te dav‐tut.“ 23 Pala codea mai phendeas țolahaimasa: „Fărso avela te mangăs mandar, avela te dav‐tut, te vi avelas dopaș anda mînri împărăție.“ 24 E racli inclisteas avri, vi phenel pesca devoracă: „So te mangav?“ Ta e devorî phenel‐lacă: „O șăro le Ioanosco savo bolel.“ 25 Cadea că voi sîgo camelas te arăsăl c‐o împărato: „Camav te des‐man eto, o șăro le Ioanosco savo bolel, andă iech cearo.“ 26 O împărato hachiarghileas zurales pharimasa; ta, anda pesco țolah sar vi anda‐l chardine, ci camleas te phenel na. 27 Vi tradeas eto iecha cătana savo dichălas lendar, te anel o șăro le Ioanosco savo bolel. E cătana găleas vi șindeas o șăro le Ioanosco and‐o phanglimo, 28 andeas‐les andă iech cearo, deas‐les le racleacă, ta e racli deas‐les pesca devoracă. 29 Ăl ucenice le Ioanoscă, cana așunde cadea buchi, avile vi line lescă stato, vi thode‐les andă iech than murmunto.
Buteaivol o manro
30 Ăl apostoli chidineaile c‐o Isus, vi phende‐Lescă sa so cărde vi sa so sîcade le manușăn. 31 O Isus phendeas‐lengă: „Te aven corcoro mai ocothe, andă iech than cai ci bășăl chonic, te hodinin tumen iech țîra“. Sostar sas but jene save avenas vi save jianastar, cadea zurales sas hutildine că ci daștinas ci te han. 32 Cadea că găleatar le parahodosa, te jian andă iech than cai ci bășăl chonic, mai ocothe. 33 Ăl manușa dichle‐len că găleatar, cadea că vi prinjeande‐len; nașle phuveatar andă savoră foro, sar vi avile angla lende cai sas te aven vi von. 34 Cana avri inclisteas o Isus anda o parahodo, o Isus dichleas bute manușăn; vi cărghileas Lescă mila anda lende, sostar sas sar varăsave bacre saven ci sas bacriari; vi astardeas te sîcavel‐len but buchea. 35 Sostar o ghes pașolas te rachiol, ăl ucenice pașule pașa Leste, sar vi phende‐Lescă: „Cado than si cadea că ci bășăl chonic othe vi anda o ghes ci sîn but. 36 Te muchas‐len te jian andă‐l gavora vi andă‐l gava orde pașal, te chinen‐pengă manro, sostar ci sîn len so te han.“ 37 „Te den‐len tume te han“, phenel‐lengă o Isus. Ta von phende‐Lescă: „Voră te jias te chinas manro pă dui șăla rupune, te das‐len te han?“ 38 Ta Vo pușleas lendar: „Sode manră sîn tumen? Te jian te dichăn.“ Von găle te dichăn sode manră sîn len, vi phende: „Pangi, vi dui mașe.“ 39 Atunci cadea phenel‐lengă te bășaven len savoră tele, sa andă gruponende pe zeleno cear. 40 Vi bășle tele pă gruposte andă iech șăl vi andă pangivardeș. 41 Vo leas ăl pangi manră vi le dui mașe. Vazdeas Pescă iacha le cereste, vi phendeas o mișto lașiarimo. Pala codea, phagleas ăl manră vi deas‐le cai ăl ucenice, cai von te den savorăn anda‐l but manușa, sa cadea anda‐l dui mașe, deas savorăn. 42 Savoră hale sar vi ceailile; 43 vi chide opră dășudui coșuri anda‐l purșuca le manrăscă vi so mai așileas anda‐l mașe. 44 Codola save hale anda‐l manră, sas pangi mii manușa.
O Isus phirel p‐o baro pai
45 Eto, o Isus phenel Pescă ucenicengă te jian and‐o parahodo, te nachăn angla Leste p‐o col‐aver rig, caring e Betsaida. Andă cadea vremea, Vo te muchăl te jian dromeste ăl but manușa. 46 Pala soste leas Pescă ghes lașio catar ăl but manușa, găleas p‐o plai, te rughil‐Pe. 47 Cana rachileas, o parahodo sas and‐o mașcar le bare paiesco, ta o Isus sas corcoro p‐o șuchimo. 48 Dichleas le ucenicen că sîn lengă baio le tradimasa, sostar e balval sas zurali. Ta and‐o ștarto ceaso le racheaco, găleas lende, phirelas p‐o baro pai, ta camelas te nachăl pașa lende. 49 Cana dichle‐Les că phirel p‐o baro pai, fai‐leas len că sîn varăso iech fantoma, vi astarde te den mui; 50 sostar savoră dichle‐Les, ta vi daraile. O Isus sîgo deas duma lența vi phenel‐lengă: „Te troman, Me sîm, te ci daraivon!“ 51 Pala codea opră inclel lende and‐o parahodo, vi torghileas e balval. Von așile sar pahome sar vi morțome, 52 sostar von ci hachiarde e bari buchi le manrăsa, sostar sas lengo ilo baraslo.
Sastearimata and‐o Ghenezareto
53 Pala soste nachleas o baro pai, avileas p‐ăl thana le Ghenezaretosco, vi trade pașa e șuchi phuv o parahodo. 54 Cana avri incliste anda o parahodo, iech manuș eto prinjeandeas le Isusăs, 55 nașleas sa bithanal pașa codola thana vi astarde te anen le nasvalen p‐ăl paturi, sa bithanal cai așundineaileas că sîn Vo. 56 Fărcai jialas Vo andră, andă‐l gava, andă‐l foruri, vi andă‐l gavora, thonas le nasvalen p‐o marșevo, rughinas‐Les te muchăl te arăsăn Lescă rahamende. Ta sode arăsănas Leste savoră, sas sasteardine.