A doua înmulțire a pâinilor
1 În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod și n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: 2 „Mi-e milă de norodul acesta, căci iată că de trei zile stau lângă Mine și n-au ce mânca. 3 Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leșine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.” 4 Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceștia aici, într-un loc pustiu?” 5 „Câte pâini aveți?” , i-a întrebat Isus. „Șapte”, I-au răspuns ei. 6 Atunci a poruncit norodului să șadă pe pământ, a luat cele șapte pâini și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, și ei le-au împărțit norodului. 7 Mai aveau și câțiva peștișori, și Isus, după ce i-a binecuvântat , a poruncit să-i împartă și pe aceia. 8 Au mâncat și s-au săturat și au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de firimituri. 9 Erau aproape patru mii de inși. În urmă, Isus le-a dat drumul.
Aluatul fariseilor
10 Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi și a venit în părțile Dalmanutei. 11 Fariseii au venit deodată și au început o ceartă de vorbe cu Isus. Și, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer. 12 Isus a suspinat adânc în duhul Său și a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.” 13 Apoi i-a lăsat și a intrat iarăși în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. 14 Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei, în corabie, n-aveau decât o pâine. 15 Isus le dădea în grijă și le zicea: „Luați seama, să vă păziți bine de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!” 16 Ucenicii se gândeau și ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini .” 17 Isus a înțeles lucrul acesta și le-a zis: „Pentru ce vă gândiți că n-aveți pâini? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? 18 Aveți ochi și nu vedeți? Aveți urechi și nu auziți? Și nu vă aduceți aminte deloc? 19 Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei. 20 „Și când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat?” „Șapte”, I-au răspuns ei. 21 Și El le-a zis: „Tot nu înțelegeți?”
Vindecarea unui orb la Betsaida
22 Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. 23 Isus a luat pe orb de mână și l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat pe ochi, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?” 24 El s-a uitat și a zis: „Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci.” 25 Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite țintă și, când s-a uitat, a fost tămăduit și a văzut toate lucrurile deslușit. 26 Atunci, Isus l-a trimis acasă și i-a zis: „Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat.”
Mărturisirea lui Petru
27 Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 28 Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Unul din proroci.” 29 „Dar voi” , i-a întrebat El, „cine ziceți că sunt Eu?” „Tu ești Hristosul!” I-a răspuns Petru. 30 Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.
Isus vestește patimile și moartea Sa
31 Atunci a început să-i învețe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învieze. 32 Le spunea lucrurile acestea pe față. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre. 33 Dar Isus S-a întors și S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru și i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.” 34 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să Mă urmeze. 35 Căci oricine va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei o va mântui. 36 Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? 37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? 38 Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri.”
O duito butiarimo le manrăngo
1 Andă codola ghesa, sostar pale chidineaile but manușa, vi ci sas‐len so te han, o Isus chardeas Pescă ucenicen, savengă phenel: 2 „Mangă sîn mila anda cadala but manușa; sostar trine ghesăndar bășăn pașa Mande, vi ci sîn‐len so te han. 3 Te avela te muchav‐len te jian chără bochale avela te peren le phuveate bochatar p‐o drom, sostar but jene anda lende avile dural.“ 4 Ăl ucenice palpale phenen‐Lescă: „Sar daștilas varăcon te ceailarăl manrăsa cadale manușăn, orde andă cado than cai ci bășăl chonic?“ 5 „Sode manră sîn tumen?“ pușleas‐lendar o Isus. „Iefta“, palpale phenen‐Lescă von. 6 Atunci phenel le bute manușăngă te bășăn tele pe phuv; leas ăl iefta manră; ta, pala soste andeas naisimo le Devlescă, phagleas‐le vi deas‐le cai Pescă ucenice te den savorăn; von dine savorăn anda‐l but manușa. 7 Mai sas‐len varăsode mașioră: ta o Isus, pala soste lașiardeas‐le, phenel te den savorăn anda lende. 8 Hale vi savoră ceailile; vi opră chide iefta coșuri, pherde so așile purșucănța. 9 Sas pașal ștar mii jene. Mai pala codea o Isus muchleas te telearăn dromeste.
O humer le Fariseiengo
10 O Isus sa atunci eto andră găleas and‐o parahodo Pescă ucenicența, vi avileas p‐ăl thana le Dalmanuteaco. 11 Ăl Fariseie sîgo atunci avile, vi astarde iech hamo dumengo le Isusăsa; ta, te thon‐Les tela ăl prăbăluimata, mangle Lestar iech sămno anda o ceri. 12 O Isus zurales țîrdeas opră Pesco Duho, vi phendeas: „Anda soste mangăl cado neamo iech sămno? Ceaces phenav‐tumengă că cadale neamos ci avela te den‐les iech sămno.“ 13 Pala codea muchleas‐len, pale andră găleas and‐o parahodo, te nachăl p‐o col‐aver rig. 14 Ăl ucenice bistărde te len manro pența and‐o parahodo sostar ci sas len numa iech manro. 15 O Isus delas len te dichăn lendar, vi phenelas‐lengă: „Te len sama, te roden mișto te durion le Fariseiengă humerestar vi le Irodoscă!“ 16 Ăl ucenice cadea thode andă pende vi phenenas mașcar pende: „Sostar ci sas len manro.“ 17 O Isus hachiardeas cadea buchi, vi phenel‐lengă: „Sostar thon andă tumende că ci sîn tumen manro? Sa ci hachiarăn? Sostar tumaro ilo sîn sar o bar? 18 Sîn tumen iacha, ta ci dichăn? Sîn tumen can, ta ci așunen? Ta ci anen tumengă aminte chanci? 19 Cana phagleas o manro le pangi mii manușăngă, sode coșuri pherde purșucănța len opră?“ „Dășudui“, phende‐Lescă palpale von. 20 „Ta cana phagle ăl iefta manră le ștară mii manușăngă, sode coșuri pherde le purșucănța len opră?“ „Iefta,“ phende‐Lescă palpale von. 21 Ta Vo phenel‐lengă: „Sa ci hachiarăn?“
Sastearghiol iech coro and‐e Betsaida
22 Avile and‐e Betsaida; ande c‐o Isus iechă corăs, vi mangleas‐Les te arăsăl Lestar. 23 O Isus leas le corăs vastestar, vi leas‐les avri anda o gav; pala codea thodeas lescă șiungar p‐ăl iacha, vi thodeas Pescă vast p‐ăl leste, ta vi pușleas lestar: „Dichăs varăso?“ 24 Vo dichleas, ta vi phenel: „Dichav varăsave manușăn save phiren, ta fai‐man că sîn sar varăsave copaci.“ 25 O Isus pale thodeas Pescă vasta pă lescă iacha; phenel‐lescă te dichăl orta anglal; ta cana dichleas, sas sasteardino, vi dichălas savoră buchea mișto. 26 Atunci o Isus tradel‐les chără, ta vo phenel‐lescă: „Te ci jias andră and‐o gav, vi te ci phenes varăcască and‐o gav.“
O mărturie le Petreschi
27 O Isus găleas Pescă ucenicența andă‐l gava le Cezariecă le Filiposcă. P‐o drom thodeas lengă cado pușlimo: „So phenen ăl manușa că sîm Me?“ 28 Von palpale phenen‐Lescă: „o Ioano le Bolimasco; aver: o Ilie; aver: o iech anda‐l prooroce.“ 29 „Ta tume“, pușleas‐len Vo, „Con phenen că sîm Me?“ „Tu san o Hristoso!“ phenel‐Lescă o Petro. 30 O Isus zurales deas‐len porunca te ci phenen chanicască cadea buchi pa Leste.
O Isus cărăl prinjeandino Pescă pharimata vi Pesco merimo
31 Atunci astardeas te sîcavel len că o Șeavo le manușăsco sîn te nachăl pa but pharimata, te avel șiudino catar ăl phure, le mai bare rașandar vi le sîcadine rai, te avel mudardino, ta pa trin ghesa te uștel opră anda o merimo. 32 Phenelas‐lengă cadala buchea bi-garadimasa. Ta o Petro leas‐Les mai ocothe, vi astardeas te mustrol‐Les. 33 Ta o Isus asbal vi dichleas cai Pescă ucenice, vi mustrol le Petros, sar vi phenel‐Lescă: „Jiatar pala Mande, Satano! Sostar tu ci thos andă tute le Devlescă buchea, ta buchea le manușăngă.“ 34 Pala codea charăl‐Peste le bute manușăn vi Pescă ucenicen, ta vi phenel‐lengă: „Te camela varăsavo te avel pala Mande, te phenel tele corcoro pa peste, te lel pesco trușul, vi te avel pala Mande. 35 Sostar fărsavo ci camela te hasarăl pesco traio, avela te hasarăl‐les; ta varăcon te avela te hasarăl pesco traio anda Mande sar vi anda e Evanghelia, avela te ci hasarăl‐le. 36 Ta so avelas te avel‐les sa e lumea, ta te avela te hasarăl pesco ghi? 37 Ta vi so avelas te del iech manuș te paruvel anda pesco ghi? 38 Sostar fărsavo avela te leajeal Mandar sar vi Mînră dumendar, andă cado neamo zurales curvișago vi bezehalo, avela te leajeal vi o Șeavo le manușăsco, cana avela and‐e slava Pescă Dadeschi sa Pescă sfinți anghelența.“