E pilda le buchearengi catar ăl dracha
1 O Isus astardeas e del‐lengă duma andă‐l pilde.
„Iech manuș cărdeas iech bar drachanghi. Cărdeas pașa late iech bar, hanadeas andă late iech teasco, vi cărdeas iech turno; pala codea deas‐la te cărăn‐la buchi ăl buchearea ta vo găleastar anda o them. 2 And‐e vreme le rodosco, tradeas cai ăl buchearea le drachangă iecha robaș, te lel lendar ăl rodo le drachangă. 3 Le drachangă buchearea thode o vast pă leste, ta vi marde‐les, vi trade‐les palpale șiușe vastența. 4 Pale tradeas‐lende iechă avre robaș; von malade‐les zurales le șărăste, sar vi marde pengă mui lestar. 5 Pale tradeas iechă avrăs, saves mudarde; pala codea tradeas buten avrăn, anda save avren, varăsaven marde, le col‐averen mudarde. 6 Mai sas‐les iech corcoro mișto failimasco șeavo; pala codea, tradeas‐les lende. ‘Avela te len‐pende pachivasa mînră șeaves!’ phenelas vo. 7 Ta codola bucheare le drachangă phenenas mașcar pende: ‘Eta codo saveschi avela e bar; te aven te mudaras‐les, ta e bar avela te avel amari.’ 8 Cadea că vi thode o vast pă leste, mudarde‐les, vi avri șiude lesco stato and‐e bar le drachanghi. 9 Acana, so avela te cărăl o rai saveschi sîn e bar le drachanghi? Avela te avel, vi hasarăla codole buchearen le drachangă, ta e bar le drachanghi avela te dela avrăngă. 10 Voră ci ghindean cado than and‐o Divano: ‘O bar savo sas șiudino catar ăl zidarea, arăsleas te avel thodino and‐o șăro le șiungăsco; 11 O Rai cărdeas cadea buchi, ta vi sîn zurale șucar andă amare iacha’?“ 12 Von rodenas te hutilen‐Les, ta daranas catar ăl but manușa. Hachiarde că anda lende phendeas o Isus cadea pilda. Ta muchle‐Les, vi găletar.
So camas, vi so sîn te das le Cezaros
13 Pala codea trade c‐o Isus varăsaven anda‐l Fariseie vi anda‐l Irodianuri, te hutilen‐Les le dumasa. 14 Cadala avile, vi phende‐Lescă: „Sîcade Raie, jianas că phenes o ceacimo, că ci fai‐Tut chanicastar; sostar ci rodes le manușăscă moste, ta sîcaves le manușăn o drom le Devlesco and‐o ceacimo. Sîn te das le Cezaros so camas‐lescă, voi te ci das‐les? 15 Te pochinas voi te ci pochinas?“ O Isus prinjeandeas lengo rodimo le mosco, vi phenel‐lengă: „Soste camen te thon‐Man tela ăl jiungale buchea? Te anen‐Mangă iech rupuno te dichav‐les.“ 16 Ande‐Lescă iech rupuno; ta o Isus pușleas‐lendar: „Cado chipo vi cadala dume ramome pă leste, cască sîn?“ „Le Cezaroscă,“ phende‐Lescă von. 17 Atunci o Isus phenel‐lengă: „Cadea că den le Cezaros so sîn le Cezaros, vi le Devles so sîn le Devlesco.“ Zurales mirinas‐pe pa Leste.
Pa o ușteaimo anda o merimo
18 Ăl Saducheie, save phenen că ci sîn ușteimo anda o merimo, avile c‐o Isus vi thode‐Lescă iech pușlimo: 19 „Sîcade Raie, eta so ramosardeas‐amengă o Moise: ‘Te avela te merel o phraloro varăcască, ta așel leschi romni bi te avel‐les șeavoră, lesco phraloro te lel pescă lesca romnea, vi te vazdel‐lescă șeavorăn save sas te aven lescă phralorăs’. 20 Cadea că sas iefta phraloră. O angluno leas pescă romnea, ta muleas bi‐codolaco te muchăl șeavorăn. 21 Vo duito leas le phivlea pescă romneacă, ta muleas bi te mechăl șeavorăn. Sa cadea vi o trito. 22 Ta ci iech anda‐l iefta ci muchleas șeavorăn. Pala lende savorănde muleas vi e jiuvli. 23 Cana avileas o ușteaimo anda‐l mule, saveschi romni avela voi? Sostar sa le ieftangă sas romni.“ 24 Ceaces phenel, palpale lengă o Isus: „Voră ci hasaivon tume, sostar ci hachiarăn ci o Divano, ci e zor le Devleschi? 25 Sostar pala soste uștena ăl mule, ci mai avela te însurin‐pe, ta ave‐la te aven sar ăl angheli and‐o ceri. 26 Anda soste sîn o ușteaimo anda‐l mule, voră ci ghinden and‐o lil le Moisesco, othe cai del duma pa o ‘Rugo’, so phendeas lescă o Del, cana phendeas: ‘Me sîm o Del le Avraamosco, o Del le Isaacosco vi o Del le Iacovosco?’ 27 O Del ci sîn iech Del le mulengo, ta le traindengo. Zurales tume san mai and‐o hasarimo!“
E mai bari porunca
28 Iech sîcadino manuș savo așundeas‐les că des duma, sostar jianelas că o Isus phendeas mișto le Saducheiengă, avileas‐Leste, vi pușleas‐Les: „Savi sîn e angluni mai zurali anda sa ăl porunce?“ 29 O Isus palpale phenel‐lescă: „E angluni sîn cadea: ‘Așun Izraiele! O Del savo sîn amaro Rai, sîn iech corcoro Rai;’ 30 te: ‘Te fai‐tut anda chiro Rai, chiro Del, sa chire ilesa, sa chire ghesa, sa so sîn andă tute, vi sa anda chiri zor’; eta sîn e angluni porunca. 31 Ta e duito sîn cadea: ‘Te fai‐tut anda o col‐aver sar anda tute’. Ci sîn aver porunca mai bari sar cadea.“ 32 O sîcadino manuș phendeas‐Lescă: „Mișto, Sîcade Raie. Ceacimasa phendean că o Del sîn corcoro, că ci sîn avel angla Leste, 33 ta vi te fai‐tut Lestar sa anda chire ilesa, sa anda tute, sa chire ghesa, vi sa anda chiri zor, vi te fai‐tut anda o col‐aver sar anda tute, sîn mai but sar anda sa phabarimata sar vi anda sa ăl ratescă sacrificio.“ 34 O Isus dichleas că phendeas‐Lescă palpale hachiarimasa, vi phenel‐lescă: Tu ci san dur le Devlescă Raimastar. Ta chonic ci tromalas te mai thol‐Lescă pușlimata.
Casco șeavo sîn o Hristoso?
35 Ta cana sîcavelas le bute manușăn and‐o Templo, o Isus phendeas: „Sar phenen codola save sîn sîcadine rai că o Hristoso sîn le Davidosco șeavo? 36 Sa o David, pherdo le Duhone Sfintonesa, phendeas: ‘O Rai phendeas mînră Raiescă: „Te bășăs pașa Munro ceacio vast, ji cana avela te thov Chire jiungalen tela Chire pînră“.’ 37 Cadea că o David bușiol‐Les Raie; atunci sar sîn Vo lesco șeavo?“ Vi ăl but manușa așunenas‐Leste placeamasa.
Cușlimasa phenel le sîcade rangă
38 And‐o sîcaimo, savo delas‐len, o Isus phenelas‐lengă: „Te roden te dureaivon catar ăl sîcadine rai, saven fai‐le te phiren andă‐l rahami lungi, vi te cărăl‐lengă e lumea tele telearimo and‐o marșevo. 39 Von phirenas pala ăl anglune scamina andă‐l sinagoghe, sar vi pala ăl anglune thana andă‐l abeavata; 40 ăl chăra le phivleangă hanas, vi cărăn rughimata lungi le manușăngă iachăndar te aven dichline. Iech mai bari doș avela pă lende.“
E ciorî phivli
41 O Isus bășălas tele pașa o than cai thon ăl rupune le Temploscă, Vo dichălas sar șiuden ăl but manușa ăl rupune anda o Templo. But jene, save sas barvale, șiudenas but. 42 Avileas vi iech ciorî phivli, ta voi vi șiudeas dui rupune save cărăn iech baro rupuno. 43 Atunci o Isus chardeas Pescă ucenicen, vi phendeas‐lengă: „Ceaces phenav‐tumengă că cade ciorî phivli deas mai but savorăndar save șiude and‐o than le rupunengo; 44 sostar sa ăl col‐avera șiude anda pengo barvalimo, ta voi, anda pengo ciorimo, șiudeas sa so sas‐la, sa so așileas‐la te trail.“
Pilda viticultorilor
(Mt. 21:33-46Lc. 20:9-19)1 Apoi a început să le vorbească în pilde:
‒ Un om a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat o presă de struguri și a construit un turn de pază. Apoi a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o călătorie. 2 La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei din roadele viei. 3 Viticultorii însă l-au apucat, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 4 Stăpânul a trimis apoi la ei un alt sclav, dar și pe acela l-au lovit peste cap și l-au umilit. 5 A trimis apoi un altul, dar pe acela l-au omorât, și apoi încă mulți alții, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât.
6 Singurul pe care-l mai avea era un fiu preaiubit. În cele din urmă, l-a trimis la ei, zicând: „Pe fiul meu îl vor respecta!“. 7 Dar viticultorii aceia și-au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! Haideți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră!“. 8 Și l-au apucat, l-au omorât și l-au scos afară din vie.
9 Așadar, ce va face stăpânul viei? El va veni și-i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora. 10 N-ați citit cuvântul acesta în Scriptură:
„Piatra pe care au respins-o zidarii
a devenit Piatra din capul unghiului.
11 Domnul a făcut acest lucru
și este minunat în ochii noștri!“ ?
12 Ei căutau să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de mulțime; căci știau că împotriva lor spusese Isus pilda. Așa că L-au lăsat și au plecat.
Tributul datorat Cezarului
(Mt. 22:15-22Lc. 20:20-26)13 I-au trimis la El pe câțiva dintre farisei și dintre irodieni ca să-L prindă în cursă cu vorba.
14 Ei au venit și I-au zis:
‒ Învățătorule, știm că ești adevărat și că nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu favorizezi niciun om, ci-i înveți pe toți calea lui Dumnezeu în conformitate cu adevărul. Se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu? Să plătim sau să nu plătim?
15 El însă, înțelegând ipocrizia lor, le-a zis:
‒ De ce Mă puneți la încercare? Aduceți-Mi un denar, ca să Mă uit la el.
16 Ei I-au adus.
Isus le-a zis:
‒ Chipul acesta și inscripția, ale cui sunt?
Ei I-au zis:
‒ Ale Cezarului.
17 Isus le-a zis:
‒ Dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
Ei erau foarte uimiți de El.
Despre înviere
(Mt. 22:23-33Lc. 20:27-40)18 Apoi au venit la El niște saduchei, care zic că nu există înviere, și L-au întrebat:
19 ‒ Învățătorule, Moise ne-a scris: „Dacă fratele cuiva moare și lasă în urmă o soție, dar fără să lase vreun copil, fratele lui s-o ia de soție pe văduvă și să-i ridice un urmaș fratelui său“. 20 Erau deci șapte frați. Primul și-a luat o soție, dar, când a murit, n-a lăsat niciun urmaș. 21 Al doilea a luat-o pe văduvă de soție, dar și el a murit fără să lase vreun urmaș. Așa s-a întâmplat și cu al treilea. 22 Și niciunul dintre cei șapte n-a lăsat un urmaș. La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 23 La înviere, când vor învia, soția căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut-o de soție!
24 Isus le-a zis:
‒ Oare nu vă rătăciți voi tocmai pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25 Căci atunci când învie dintre cei morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din Ceruri. 26 Iar cu privire la faptul că cei morți sunt înviați, n-ați citit în Cartea lui Moise, acolo unde scrie despre rug, cum i-a vorbit Dumnezeu, zicând: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“ ? 27 El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii! Sunteți foarte rătăciți!
Cea mai mare poruncă
(Mt. 22:34-40Lc. 10:25-28)28 Unul dintre cărturari venise și-i auzise discutând.
Când a văzut că Isus le-a răspuns bine, L-a întrebat:
‒ Care este cea dintâi poruncă dintre toate?
29 Isus a răspuns:
‒ Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. 30 Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta“ . Aceasta este cea dintâi poruncă. 31 A doua este : „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“ . Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.
32 Cărturarul I-a zis:
‒ Bine, Învățătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, și anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El 33 și că a-L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea și cu toată puterea și a-l iubi pe semenul tău ca pe tine însuți înseamnă mult mai mult decât toate arderile-de-tot și decât toate jertfele.
34 Când a văzut Isus că răspunsese cu înțelepciune, i-a zis:
‒ Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.
Și nimeni nu mai îndrăznea să-L întrebe nimic .
Al Cui Fiu este Cristos?
(Mt. 22:41-46Lc. 20:41-44)35 În timp ce îi învăța pe oameni în Templu, Isus a întrebat: „Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David? 36 David însuși, prin Duhul Sfânt, a spus:
«Domnul I-a zis Domnului meu:
‘Șezi la dreapta Mea,
până-i voi pune pe dușmanii Tăi
la picioarele Tale!’».
37 David însuși Îl numește «Domn». Deci, cum este El fiul lui?“.
Mulțimea cea mare Îl asculta cu plăcere.
Modul de viață ipocrit al cărturarilor
(Mt. 23:1-7Lc. 11:43-46Lc. 20:45-47)38 În învățătura Lui spunea: „Feriți-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi, le plac saluturile în piețe, 39 scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese. 40 Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare“.
Văduva săracă și dărnicia ei
(Lc. 21:1-4)41 S-a așezat în fața vistieriei Templului și Se uita cum mulțimea punea bani în vistierie. Mulți dintre cei bogați puneau mult. 42 A venit și o văduvă săracă și a pus doi leptoni, care fac împreună un codrant.
43 Isus i-a chemat pe ucenicii Lui și le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au pus în vistierie, 44 pentru că toți au pus din belșugul lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, întreaga ei sursă de trai“.