Cântarea lui David.
1 Și David a vorbit către Domnul cuvintele acestei cântări, în ziua când Domnul l‐a scăpat din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. 2 Și a zis: Domnul este stânca mea și cetățuia mea și izbăvitorul meu, da al meu. 3 Dumnezeu este stânca mea, îmi voi pune încrederea în el, scutul meu și cornul mântuirii mele, turnul meu înalt și scăparea mea. Mântuitorul meu, tu mă mântuiești din asuprire. 4 Voi chema pe Domnul care este vrednic de laudă și voi fi mântuit de vrăjmașii mei. 5 Căci valurile morții m‐au înconjurat, șivoaiele lui Belial m‐au spăimântat, 6 funiile Șeolului m‐au cuprins, lațurile morții au căzut peste mine. 7 În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu, și El a auzit din templul său glasul meu și strigătul meu a venit la urechile sale. 8 Atunci pământul s‐a zguduit și s‐a cutremurat, temeliile cerurilor s‐au mișcat și s‐au zguduit, căci el se mâniase. 9 Un fum se ridica din nările lui și un foc mistuia din gura lui; cărbuni se aprindeau din ea. 10 Și el a plecat cerurile și s‐a pogorât și era întuneric sub picioarele sale. 11 Și călărea pe un heruvim și zbura și se vedea pe aripile vântului. 12 În juru‐i a făcut întunericul drept cort, grămezi de ape, nori deși ai cerurilor. 13 Din strălucirea dinaintea lui s‐au aprins cărbuni de foc. 14 Domnul a tunat din ceruri și Cel Prea Înalt a făcut să se audă glasul său. 15 Și a trimis săgeți și i‐a împrăștiat, fulgerul și i‐a risipit. 16 Și păturile mării s‐au văzut. Temeliile lumii s‐au descoperit, la certarea Domnului, la suflarea vântului nărilor lui. 17 El a întins mâna din înălțime, m‐a apucat, m‐a scos din ape mari, 18 m‐a scăpat de vrăjmașul meu cel puternic, de cei ce mă urau. Căci erau prea tari pentru mine. 19 Ei au venit peste mine în ziua nenorocirii mele, dar Domnul a fost sprijinul meu. 20 Și el m‐a scos la loc larg, el m‐a scăpat, căci a găsit plăcere de mine; 21 Domnul mi‐a răsplătit după dreptatea mea, mi‐a întors după curăția mâinilor mele. 22 Căci am păzit căile Domnului și nu m‐am abătut cu răutate de la Dumnezeul meu. 23 Căci toate judecățile lui au fost înaintea mea și nu m‐am depărtat de la așezămintele lui. 24 Și am fost desăvârșit înaintea lui și m‐am păzit de nelegiuirea mea. 25 Și Domnul mi‐a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mea înaintea ochilor lui. 26 Cu cel îndurător te vei arăta îndurător, cu bărbatul desăvârșit, te vei arăta desăvârșit. 27 Cu cel curat te vei arăta curat și cu cel strâmb te vei arăta strâmb. 28 Și vei mântui pe poporul necăjit și ochii tăi sunt peste cei mândri ca să‐i scobori. 29 Căci tu ești candela mea, Doamne, și Domnul luminează întunericul meu. 30 Căci cu tine alerg asupra unei cete; cu Dumnezeul meu sar peste zid. 31 Cât pentru Dumnezeu, calea sa este desăvârșită, cuvântul Domnului este cercat, el este un scut pentru toți care își pun încrederea în el. 32 Căci cine este Dumnezeu afară de Domnul? Și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru? 33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și el călăuzește pe cel desăvârșit în calea sa. 34 El face picioarele mele ca ale cerbului și mă pune pe înălțimile mele. 35 El îmi deprinde mâinile la război și brațele mele întind un arc de aramă. 36 Și tu mi‐ai dat scutul mântuirii tale și smerenia ta m‐a făcut mare. 37 Tu ai lărgit pașii mei sub mine și gleznele mele n‐au alunecat. 38 Am urmărit pe vrăjmașii mei și i‐am stârpit și nu m‐am întors până i‐am nimicit. 39 Și i‐am nimicit și i‐am străpuns și nu se mai scoală, ci au căzut sub picioarele mele. 40 Și m‐ai încins cu putere pentru luptă; ai răpus sub mine pe cei ce se ridicau împotriva mea. 41 Și ai făcut pe vrăjmașii mei să întoarcă spatele la mine, și am stârpit pe cei ce mă urăsc. 42 Ei se uitau, dar nu era nimeni să mântuiască; cătau la Domnul și el nu le‐a răspuns. 43 Și i‐am tocat ca pulberea pământului, i‐am zdrobit, i‐am călcat ca noroiul de pe ulițe. 44 Tu m‐ai scăpat din certurile poporului meu. Tu m‐ai păstrat să fiu capul neamurilor. Un popor pe care nu‐l cunoșteam îmi va sluji. 45 Fiii străinului mă lingușesc. Cum aud ei de mine, mi se supun. 46 Fiii străinului se vor veșteji și vor ieși tremurând din întăriturile lor. 47 Viu este Domnul și binecuvântată să fie stânca mea și prea înălțat să fie Dumnezeu, stânca mântuirii mele! 48 Da, Dumnezeu care mă răzbună și aduce popoarele sub mine. 49 El mă smulge de la vrăjmașii mei; da, tu mă înalți mai presus de cei ce se ridică împotriva mea. Tu mă scapi de omul asupritor. 50 De aceea te voi lăuda, Doamne, între neamuri și voi cânta laude numelui tău. 51 El dă mare mântuire împăratului său și arată îndurare unsului său, lui David și seminței lui în veac.
Cântarea de laudă a lui David
(Ps. 18:1-50)1 David I-a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua când Domnul l-a scăpat de toți dușmanii lui și de Saul. 2 El a zis:
„Domnul este stânca mea,fortăreața mea și eliberatorul meu!3 Dumnezeu este stânca mea, în Care mă adăpostesc,scutul meu, puterea care mă eliberează,locul meu de scăpare, adăpostul și mântuitorul meu!Tu mă scapi de violență!4 L-am chemat pe Domnul,Cel demn de laudă,și am fost eliberat din mâinile dușmanilor mei!5 Căci mă înfășuraseră valurile morții,mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii!6 Legăturile Locuinței Morților mă înconjuraseră,mă prinseseră lațurile morții.
7 Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,L-am chemat pe Dumnezeul meu.El mi-a ascultat glasul, din Templul Său,și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale.8 Atunci s-a zguduit și s-a cutremurat pământul,iar temeliile cerurilor s-au zdruncinat,s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.9 Se înălța fum din nările Lui,iar din gura Lui ieșea un foc mistuitor;cărbuni aprinși ieșeau din ea.10 A aplecat cerurile și a coborât;sub picioarele Lui era negură.11 Călărea pe un heruvim și zbura;plutea pe aripile vântului.12 Așternuse întunericul împrejurul Lui;grămezile de ape și norii negri erau adăposturile Lui.13 Din strălucirea care se oglindea înaintea Lui ieșeau cărbuni aprinși.14 Domnul a tunat din ceruri,Cel Preaînalt Și-a făcut auzit glasul.15 A aruncat săgeți și i-a împrăștiat pe dușmani ,a trimis fulgerul și i-a pus pe fugă.16 La mustrarea Domnului,la suflarea nărilor Lui,s-au văzut albiile măriiși s-au descoperit temeliile lumii.
17 El S-a întins din înălțime și m-a prins,m-a scos din apele cele mari,18 m-a scăpat de dușmanul meu cel puternicși de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.19 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,dar Domnul mi-a fost sprijin.20 El m-a eliberat;m-a salvat pentru că Își găsește plăcerea în mine.
21 Domnul mi-a răsplătit potrivit cu dreptatea mea,mi-a făcut după curăția mâinilor mele,22 fiindcă am păzit căile Domnuluiși nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.23 Căci toate judecățile Lui sunt înaintea meași n-am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.24 Am fost integru înaintea Luiși m-am păzit de nelegiuirea mea.25 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,după curăția mea înaintea ochilor Săi.
26 Cu cel credincios Tu Te arăți credincios;cu omul integru Tu Te dovedești a fi integru.27 Cu cel curat Tu Te arăți curat,dar cu cel pervertit Te porți după viclenia lui.28 Tu salvezi poporul smerit,dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași.29 Tu ești candela mea, Doamne!Domnul îmi luminează întunericul.30 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită;cuvântul Domnului este dovedit curat.El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.32 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tareși El mi-a făcut desăvârșită calea.34 El mi-a făcut picioarele ca ale cerboaicelorși m-a așezat pe înălțimi.35 Îmi deprinde mâinile pentru luptă,astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.36 Tu îmi dai scutul mântuirii Taleși răspunsul Tău mă face mare.37 Tu-mi lărgești calea sub pașii mei,ca să nu-mi alunece picioarele.
38 Îmi urmăresc dușmanii și-i distrug;nu mă întorc până nu-i nimicesc.39 Îi nimicesc și îi zdrobesc de nu se mai ridică;ei cad la picioarele mele.40 Tu îmi dai putere să luptși-i faci să capituleze pe cei ce se ridică împotriva mea.41 Tu-i faci pe dușmanii mei să fugă dinaintea mea,și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.42 Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator.Se uită după Domnul, dar El nu le răspunde.43 Îi pisez la fel de mărunt ca praful pământului.Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi.
44 Tu mă scapi de învinuirile poporului meu;mă păstrezi căpetenie a națiunilor;un popor pe care nu-l cunosc îmi slujește.45 Fiii străinului mă lingușesc;imediat ce mă aud, mă ascultă.46 Fiii străinului îngălbenescși ies tremurând din fortărețele lor.
47 Domnul este viu!Binecuvântată să fie Stânca mea!Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!48 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,Cel Care aduce popoare sub stăpânirea mea,49 Cel Ce mă scapă de dușmanii mei.Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;Tu mă scapi de omul violent.50 De aceea Îți voi mulțumi, Doamne, printre națiuni,și voi cânta spre lauda Numelui Tău!
51 El îi face parte regelui Său de mari victoriiși-i arată îndurare unsului Său,lui David și urmașilor lui pentru totdeauna“.