Vestirea prigoanelor
1 Pe când ieşea din Templu unul din ucenicii Săi I-a zis: „Învăţătorule, priveşte ce mai pietre şi ce mai clădiri!” 2 Iisus I-a răspuns: „Vezi aceste clădiri mari? Nu va rămâne piatră peste piatră, care să nu se risipească.”
3 Pe când şedea El pe Muntele Măslinilor, în faţa Templului, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat deoparte: 4 „Spune-ne când se vor întâmpla acestea şi care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea?” 5 Iisus a început să le spună: „Vedeţi să nu vă înşele cineva! 6 Vor veni mulţi în Numele Meu zicând: Eu sunt! şi mulţi vor fi înşelaţi. 7 Când veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi. Acestea trebuie să fie, dar nu va fi sfârşitul încă. 8 Fiindcă se va ridica un neam asupra altui neam şi o împărăţie asupra alteia; vor fi cutremure pe alocuri, va fi foamete. Acestea sunt începutul durerilor. 9 Luaţi aminte la voi înşivă. Vă vor da pe mâna sinedriilor şi veţi fi bătuţi în sinagogi; pentru Mine veţi sta înaintea conducătorilor şi regilor, ca să daţi mărturie înaintea acelora. 10 Mai întâi însă trebuie ca evanghelia să fie vestită tuturor neamurilor. 11 Când vă vor duce să vă predea, să nu vă îngrijiţi ce veţi vorbi, ci să spuneţi ceea ce vi se va da în ceasul acela să vorbiţi, fiindcă nu voi sunteţi cei ce veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. 12 Atunci va da la moarte frate pe frate şi tată pe copil, copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor omorî. 13 Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu. Iar cel care va răbda până la sfârşit acela va fi mântuit.
14 Când veţi vedea urâciunea pustiirii stând unde nu ar trebui să stea – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei din Iudeea să fugă în munţi, 15 cel de pe acoperiş să nu mai coboare în casă, nici să nu intre în casă să-şi mai ia ceva de acolo, 16 iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă înapoi să-şi ia haina. 17 Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! 18 Rugaţi-vă să nu fie lucrurile acestea iarna! 19 Fiindcă vor fi zilele acelea zile de necaz, cum nu au mai fost de la începutul făpturii pe care a făcut-o Dumnezeu şi până acum şi cum nu vor mai fi vreodată. 20 Iar dacă Domnul nu ar scurta zilele, nimeni n-ar mai scăpa; dar pentru cei pe care El i-a ales, pentru aleşii Lui, a scurtat Domnul zilele. 21 Şi atunci, dacă va zice cineva: Iată Hristos este aici! Iată este acolo! să nu îl credeţi, 22 fiindcă se vor scula hristoşi falşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să ducă în rătăcire, dacă se poate, pe cei aleşi. 23 Voi însă fiţi treji: v-am spus totul dinainte.
Venirea Fiului Omului
24 Dar în zilele acelea, după necazul acela,
soarele se va întuneca
şi luna nu-şi va mai da lumina,
25 iar stelele vor cădea din cer
şi puterile din cer se vor clătina.
26 Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu multă putere şi slavă. 27 Atunci El va trimite îngerii şi îi va aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.
28 Învăţaţi de la smochin pilda lui: când mlădiţa i se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că vara este aproape. 29 Tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se acestea, să ştiţi că El este aproape, la uşă. 30 Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta până ce nu se vor împlini toate acestea. 31 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
32 Despre ziua aceea sau despre ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33 Luaţi aminte, vegheaţi, fiindcă nu ştiţi când va fi acea vreme. 34 Va fi la fel ca un om care a plecat în altă ţară şi, lăsându-şi casa, a dat puterea în mâna robilor săi, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. 35 Vegheaţi aşadar, fiindcă nu ştiţi când va veni stăpânul casei, fie seara, fie la miezul nopţii, fie la cântatul cocoşului, fie dimineaţa; 36 ca nu cumva, venind fără veste, să vă afle dormind. 37 Iar ceea ce vă spun tuturor este: Vegheaţi!”
Pharaighiol o Ierusalimo vi avel o Șeavo le manușăsco
1 Cana avri inclisteas o Isus anda o Templo, o iech anda Lescă ucenice phendeas: „Sîcade raie, Te dichăs vi savo bar, vi savo zidimo sîn!“ 2 O Isus palpale phenel‐lescă: „Dichăs tu cadala bare ziduri? Ci avela te așel bar pă barăste, savo te ci avel muial dino.“ 3 Pala codea tele bășleas p‐o plai le Măslinengo angla o Templo. Ta o Petro, o Iacovo, o Ioano vi o Andrei pușle‐Lestar mai dur iech țîra: 4 „Te phenes‐amengă sa cadala buchea, vi savo avela o sămno cana cărghiona sa cadala buchea?“ 5 Atunci o Isus astardeas te phenel‐lengă: „Te dichăn mișto te ci tharăl‐tumen varăcon. 6 Sostar avela te aven but jene andă Munro Anav, vi avela te phenen: ‘Me sîm o Hristoso!’ Vi avela te tharăn buten. 7 Cana avela te așunen p‐ăl marimata vi p‐ăl așunimata le marimască, te ci daraivon, sostar cadala buchea sîn te cărghion. Ta ci sas savoră cola cărdine. 8 Iechă themescă manușa avela te vazden‐pe pă col‐averă themescă manușa, sar vi iech împărăția pe col‐aver împărăția; andă varăsave thana avela te chinol‐pe e phuv, bocha sar vi turburimata. Cadala buchea sîn o astarimo le duchai-mango. 9 Te roden te dichăn tumendar corcoro. Avela te den‐tumen p‐o vast le Soboronengo crisînimască, vi avela te aven mardine andă‐l sinagoghe; anda Mande avela te aven îngărdine angla ăl rai le themescă vi angla ăl împărați, te slujîn‐lengă sar mărturie. 10 Ta mai anglal sîn te cărăn phenimo prinjeanimasco pa e Evanghelia savoră themescă manușăngă. 11 Cana avela te îngărăn‐tumen te aven dine andă lengă vasta, te ci daran mai anglal so avela te den duma, ta den duma sa so avela te den tumen andă codo ceaso; sostar ci avela te den duma tume, ta o Duho Sfinto. 12 O phraloro avela te del le merimască pescă phralorăs, o dad pescă șeavorăn; ăl șeavoră avela te vazden‐pe pă pengă phure, avela te mudarăn‐len. 13 Ci avela te daștin te dichăn tumen anda Munro Anav; ta codo savo avela zuralo ji cana avilo te cărghion savoră‐cola, ci avela mîntuime.“
Te așeas sar cana ci sovas
14 „Cana avela te dichăn e ‘urîciu-nea le pustieachi’ că bășăl cai ci sîn te bășăl othe, — con ghinel te hachiarăl — andă codola ghesa save sîn ande Iudeia, te nașăn p‐ăl bare plaie. 15 Codo savo avela pă o titi le chărăsco, te ci del‐pe tele, vi te ci jial andră and‐o chăr, te lel pescă varăso anda leste. 16 Ta vi codo savo avela and‐e mal, te ci asbal palpale te lel peschi thalic. 17 Pharo avela te avel codolengă jiuvleandar save phiraven andă pende șeavorăn, vi codolendar save avela te den ciuci andă codola ghesa! 18 Te rughin‐tumen, cadala buchea te ci cărghion ivende. 19 Sostar andă codola ghesa avela te avel cădăsavo pharimo baro, sar ci sas butăr ji catar astarghileas e lumea, savi cărdeas o Del, ji aghes, sar ci avela butăr varăcana. 20 Ta te ci avilo te cărăl mai țînoră codola ghesa o Rai, chonic ci scăpilas; ta cărdeas‐len mai țînoră anda codola save sîn alome. 21 Te avela te phenel‐tumengă varăcon atunci: ‘Eta, o Hristoso sîn cothe’, voi ‘Eta‐Lo, ocothe’, te ci pachian les. 22 Sostar avela te ușten hohamne Hristosa vi hohamne prooroce. Von avela te cărăn sămnuri vi bare buchea so ci dichle butăr, te tharăn, te daștilas, vi codolen save sîn alome. 23 Te roden te dureaivon; eta că phendem‐le tumengă mai anglal. 24 Ta, andă codola ghesa, pala codo pharimo, o cham avela te tunecil-pe, o șionoto ci avela te mai del vedarie, 25 ăl cerhaie avela te peren anca o ceri, vi ăl zora save sîn and‐o ceri avela te aven clătinime. 26 Atunci avela te diciol o Șeavo le manușăsco că avel p‐ăl nori bare zorasa vi le slavasa. 27 Atunci avela te tradel Pescă anghelen, vi avela te chiden codolen save sîn alome anda‐l ștar balvalea, ji catar ci sîn butăr phuv vi ji catar ci sîn butăr ceri. 28 Te len sîcaimo catar o smochino pa leschi pilda. Cana astarăl leschi crăcuța te paiarăl vi te cărăl patrea, jianen că o milai sîn pașă. 29 Sa cadea, cana avela te dichăn cadala buchea cărdine, te jianen că o Șeavo le manușăsco sîn pașal, sîn sar vi le udarănde. 30 Ceaces phenav‐tumengă, că ci naciola cado neamo ji cana ci cărghiona sa cadala buchea. 31 O ceri vi e phuv naciona, ta Mînră dume ci avela te nacion. 32 Sode pa codo ghes, voi codo ceaso, ci jianel chonic, ci ăl angheli anda o ceri, ci o Șeavo, ta numa o Dad. 33 Te len sama, te aven sar cana ci soven ta vi te rughin‐tume; anda soste ci jianen cana avena codola ghesa. 34 Avela te cărghiol cadea sar cana iech manuș jialtar andă aver them, savo mechăl pesco chăr, del pescă robașen zor, sîcavel savorăscă so sîn te cărăl, vi del porunca le portarăs te ci sovel. 35 Cadea că te aven sar ci soven, sostar ci jianen cana avel o rai codo casco sîn o chăr: sar racheaco, voi pe mașcar le racheachi, voi cana ghilabal o bașno, sar vi detehara. 36 Te daraivon te ci avel bi‐codolaco, te ci sas cărdino prinjeandino te arachăl tumen sutinde. 37 So phenav‐tumengă, phenav savorăngă: Te așen sar cana ci soven!“