Vindecarea omului cu mâna paralizată
1 Şi a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna uscată. 2 Unii însă Îl pândeau să vadă dacă-l va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. 3 Atunci El i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi vino în mijloc!” 4 Iar celorlalţi le-a zis: „Ce trebuie să facă omul sâmbăta: să facă bine sau să facă rău? Să salveze o viaţă sau să o lase să piară?” Şi ei tăceau. 5 Uitându-se la ei de jur împrejur cu mânie, şi întristat de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde mâna!” Şi el a întins-o şi mâna i s-a vindecat. 6 Fariseii, ieşind, s-au sfătuit repede cu irodienii împotriva Lui, cum să facă să-L piardă.
Mulţimile îl urmează pe Iisus
7 Şi Iisus a plecat împreună cu ucenicii spre mare. Şi l-a urmat o mulţime mare de oameni din Galileea şi din Iudeea, 8 din Ierusalim, din Idumeea şi de dincolo de Iordan şi de pe lângă Tir şi Sidon, mulţime care, auzind câte făcea, a venit la El. 9 Iisus le-a zis ucenicilor Lui să aducă o corabie aproape de ţărm, ca să nu-L îmbulzească oamenii, 10 fiindcă toţi cei ce erau bolnavi năvăleau peste El să se atingă de El, pentru că pe mulţi îi vindecase. 11 Iar când Îl vedeau, duhurile necurate cădeau înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” 12 Iar El le certa cu asprime, ca să nu le arate ele oamenilor cine este El.
Alegerea celor doisprezece
13 Apoi a urcat pe munte şi a chemat acolo pe cine a vrut El şi aceia au venit la El. 14 Şi a rânduit doisprezece oameni, pe care i-a şi numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să vestească 15 şi să aibă putere să scoată demonii. 16 A rânduit doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru, 17 pe Iacov al lui Zebedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care înseamnă „fiii tunetului”; 18 pe Andrei şi pe Filip, pe Bartolomeu şi pe Matei, pe Toma şi pe Iacov al lui Alfeu, pe Tadeu şi pe Simon Cananitul 19 şi pe Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vândut.
Iisus şi Beelzebul
20 Apoi a intrat într-o casă şi s-a adunat iarăşi mulţimea, încât nu mai puteau mânca nici măcar pâine. 21 Când au auzit ai Săi, s-au pornit să-L oprească, fiindcă ziceau că şi-a ieşit din minţi. 22 Iar cărturarii care veniseră din Ierusalim ziceau că îl are pe Beelzebul şi că izgoneşte demonii cu puterea stăpânului demonilor. 23 El însă, chemându-i, le vorbea în parabole, zicând: „Cum poate Satana să-l izgonească pe Satana? 24 Dacă o împărăţie se dezbină pe ea însăşi, acea împărăţie nu mai poate dăinui. 25 Iar dacă o casă s-a dezbinat pe ea însăşi, acea casă nu mai poate dăinui. 26 Dacă Satana s-a ridicat împotriva lui însuşi şi s-a dezbinat, nu mai poate dăinui, ci şi-a găsit sfârşitul. 27 Dar nimeni, când intră în casa unui om puternic, nu poate să îi răpească lucrurile, dacă nu-l va lega mai întâi pe cel puternic. Abia atunci îi va jefui casa. 28 Adevărat vă spun: toate păcatele şi hulele, oricâte ar fi hulit, vor fi iertate fiilor oamenilor, 29 dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu are iertare în veac, ci este vinovat de păcat veşnic.” 30 Acestea le-a spus pentru că ziceau: „Are duh necurat.”
Mama şi fraţii lui Iisus
31 Şi a venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El să-L cheme. 32 Şi împrejurul lui şedea o mulţime de oameni şi îi ziceau: „Iată mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi Te caută.” 33 Iar El le-a răspuns: „Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?” 34 Şi i-a privit pe cei ce şedeau în jurul lui şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei! 35 Căci oricine, dacă face voia lui Dumnezeu, este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.”
O manuș le șucă vastesa
1 O Isus pale andră găleas and‐e sinagoga. Othe sas iech manuș savesco vast sas șuco. 2 Von rodenas pala o Isus te dichăn, avela te sastearăl‐les and‐o ghes le Sabatosco, te daștin te doșarăn‐Les. 3 Ta o Isus phendeas le manușăscă, saves sas o vast șuco: „Uști opră, vi te bășăs pă cado than mașcaral!“ 4 Pala codea phenel‐lengă: „Daștilpe and‐o ghes le Sabatosco te cărăs mișto sar vi jiungalimo? Te ci hasarăs varăcasco traio voi te hasarăs‐les?“ Ta von ci phenenas chanci. 5 Atunci, risardeas Pesco dichlimo holinasa pă lende, vi pharimasa anda lengo ilo savo sas sar o bar, phenel le manușăsche: „Vazde chiro vast!“ Vo vazdeas‐les, ta lesco vast cărghileas sastevesto. 6 Ăl Fariseie găletar avri, ta sa acana hachiarghile le Irodionența sar te hasarăn‐Les.
O Isus sastearăl le nasvalen
7 O Isus găleas Pescă ucenicența le bare paieste. Pala Leste găleas zurales but manușa anda e Galilea; vi zurales but jene anda e Iudeia, 8 anda o Ierusalimo, anda e Idumea, părdal o Iordano, sar vi pașal o Tiro sar vi o Sidono, cana așunde sa so cărăl, avile‐Leste. 9 O Isus poruncil Pescă ucenicengă te incărăn Lescă iech parahodo, te ci avel chichidino catar ăl but manușa. 10 Sostar Vo sastearălas bute jenen anda codea sa codolă saven sas nasvalimata, șionas‐pe zorasa caring Leste te arăsăn‐Lestar. 11 Ăl duhuri save ci sas ujome, cana dichănas‐Les, perenas tele le phuveate angla Leste, zurales denas mui: „Tu san le Devlesco Șeavo.“ 12 Ta Vo zorasa delas len porunca te ci cărăn‐Les prinjeandino.
Alon deșudone apostolen
13 Mai pala codea, o Isus opră găleas p‐o baro plai; chardeas‐Peste cas camleas, von avile‐Leste. 14 Thodeas mașcar lende dășudonen, te aven‐Lesa, te vi tradel‐len te cărăn prinjeandino o Divano. 15 Ta vi deas‐len zor te sastearăn ăl nasvalimata, te len avri le bengăn. 16 Cadala sîn ăl dășudui, saven thodeas: o Simono, savesco anav thodeas Petro; 17 O Iacovo, o șeavo le Zebedeiesco, sar vi o Ioano, o phraloro le Iacovosco, savengo anav thodeas Boanerghes, savo cadea sîn: „Ăl șeave le durduimască;“ 18 O Andrei; o Filipo; o Bartolomeu; o Matei; o Thoma; o Iacovo o șeavo le Alfeosco; o Tadeo; o Simono Canaanito, 19 vi o Iuda Iscarioteano, savo vi bichindeas‐Les.
O bezeh pa o Duho Sfinto
20 Avile and‐o chăr, pale chidineaile ăl but manușa, cadea că ci daștinas ci te han. 21 Ăl pașal phrala le Isusăscă, cana așunde sa so cărghiol, avile te thon o vast pă Leste. Sostar phenenas: „Avri inclisteas anda Peschi gogi.“ 22 Vi ăl sîcadine rai, save avile anda o Ierusalimo, phenenas: „Thodeas‐pe pă Leste te rail‐pe o Beelzebul; lel avri le bengăn le bengăngă rasa savo vazdel‐Lescă.“ 23 O Isus chardeas‐len Peste vi phendeas‐lengă, andă pildate: „Sar daștil o Satano te lel avri le Satanos? 24 Te sîn iech împărăție savi rimol‐pe pă peste, codea împărăție ci daștil te jiuvel. 25 Vi te sîn iech chăr pharado pă peste, codo chăr ci daștil te jiuvel. 26 Sa cadea, te avela o Satano te vazdel‐pe pă peste, sîn rimome ci daștil te jiuvel, savoră cola cărghileas lesa. 27 Chonic ci daștil te jial andră and‐o chăr iechă zurale manușăsco te ciorăl lesco chăr, bi mai anglal te phandel codole zurale manușăs; numa cadea daștil te ciorăl lesco chăr. 28 Ceaces phenav‐tumengă că sa ăl bezeha vi sa ăl prasaimata, save phende ăl manușa, ci avela lengă iertime; 29 ta fărcon avela te prasal‐pe le Duhone Sfintonesa, ci avela te hutilel iertimo ci iech data: ta sîn doșalo iechă bezechastar savo ci iertil‐pe ci iech data.“ 30 Cadea, sostar von phenenas: „Sîn les iech Duho savo ci sîn ujo.“
E devorî vi ăl phraloră le Isusăscă.
31 Atunci avileas Leschi devorî vi Lescă phraloră, von, bășănas avri, trade te charăn‐Les. 32 Ăl but jene bășănas pașa Leste vi phenen Lescă: „Eta că Chiri devorî vi Chire phraloră sîn avri sar vi roden‐Tut.“ 33 Vo palpale phenel: „Con sîn Mînri devorî, vi Mînră phraloră?“ 34 Pala codea, șiudeas Pesco dichlimo pă codola save sas pașa Leste: „Eta,“ phenel Vo, „Mînri devorî vi Mînră phraloră! 35 Sostar fărsavo cărăl sar camel o Del, codo sîn phral, phen vi devorî.“