Vindecarea unui om demonizat
1 Şi au mers pe ţărmul celălalt al mării, în ţinutul gherasenilor. 2 Iar când a coborât Iisus din corabie, îndată I-a ieşit înainte, din morminte, un om cu duh necurat, 3 care îşi avea locuinţa în morminte şi nu-l putea lega nimeni, nici cu lanţuri, 4 pentru că de multe ori fusese legat cu cătuşe şi lanţuri, dar el rupea lanţurile şi sfărâma cătuşele şi nimeni nu reuşea să îl potolească. 5 Tot timpul, ziua şi noaptea, era în morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre. 6 Când L-a văzut de departe pe Iisus, a alergat şi I s-a închinat 7 şi a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!” 8 Pentru că Iisus îi zicea: „Ieşi afară din om, duh necurat!” 9 Şi Iisus l-a întrebat: „Care ţi-e numele?” iar el I-a zis: „Legiune este numele meu, pentru că suntem mulţi.” 10 Şi se ruga mult de El, ca să nu îi trimită afară din ţinut.
11 Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păştea. 12 Şi s-au rugat de El zicându-i: „Trimite-ne în porci, să intrăm în ei.” 13 Atunci El le-a dat voie. Şi ieşind duhurile necurate din om, au intrat în porci, iar turma, aproape două mii de capete, s-a aruncat de pe mal în mare şi s-a înecat. 14 Cei ce păşteau porcii au fugit şi au vestit în cetate şi în sate şi toţi au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Şi au venit la Iisus şi l-au văzut pe cel îndrăcit, cel care avusese o legiune de demoni, aşezat, îmbrăcat şi întreg la minte, şi s-au înfricoşat. 16 Apoi, când cei ce văzuseră le-au povestit ce s-a întâmplat cu îndrăcitul şi despre porci, 17 au început să-L roage să plece din hotarele lor. 18 Iar demonizatul, când Iisus urca în corabie, îl rugă să-l lase să vină şi el să fie cu Iisus. 19 Dar Iisus nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Mergi în casa ta, la ai tăi, şi vesteşte-le câte ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.” 20 Şi el s-a dus şi a început să vestească în Decapolis ce a făcut Iisus pentru el şi toţi se minunau.
Vindecarea unei femei şi învierea fiicei lui Iair
21 După ce Iisus a trecut iarăşi în partea cealaltă a ţărmului, s-a adunat o mare mulţime în jurul lui, pe malul mării. 22 Şi cineva cu numele Iair, unul dintre mai marii sinagogii, a venit şi, când L-a văzut, a căzut la picioarele lui 23 şi L-a rugat mult, zicând: „Fiica mea e pe moarte. Vino, dar, să-ţi pui mâinile peste ea ca să scape şi să trăiască.” 24 Şi Iisus a mers cu el.
Mulţimea mare Îl urma şi Îl îmbulzea. 25 Iar o femeie, bolnavă de doisprezece ani de hemoragie, 26 care suferise multe de la doctori şi cheltuise tot ce avea fără să aibă vreun folos, ba chiar ajunsese mai rău, 27 auzind despre Iisus, a venit în mulţime în urma lui şi s-a atins de haina sa, 28 pentru că zicea: „Dacă mă voi atinge fie şi de hainele lui, voi scăpa de boală.” 29 Şi îndată a secat izvorul sângelui ei şi a simţit în trupul ei că s-a vindecat de boală. 30 Iar Iisus, cunoscând numaidecât în Sine puterea care a ieşit din El, s-a întors către mulţime, zicând: „Cine s-a atins de hainele Mele?” 31 Dar ucenicii I-au zis: „Vezi mulţimea care Te îmbulzeşte şi întrebi: Cine s-a atins de Mine?” 32 Iar El se uita de jur împrejur să o vadă pe cea care a făcut aceasta. 33 Atunci femeia, cuprinsă de frică şi tremurând, ştiind ceea ce se petrecuse cu ea, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a spus tot adevărul. 34 Iar El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace şi fii vindecată de boala ta.”
35 Pe când Iisus vorbea încă, au venit unii de la mai marele sinagogii să-i zică: „Fiica ta a murit. De ce-L mai superi pe Învăţător?” 36 Iisus însă auzind vorbele lor, i-a spus mai marelui sinagogii: „Nu te teme! Crede numai!” 37 Şi nu a lăsat pe nimeni să-L urmeze, afară de Petru, de Iacov şi de Ioan, fratele lui Iacov. 38 Şi au mers la casa mai marelui sinagogii şi au văzut tulburare mare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult. 39 Şi intrând, le-a zis: „De ce vă tânguiţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme.” 40 Iar ei râdeau de El. El însă, scoţându-i pe toţi afară, l-a luat de o parte pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce erau cu El şi a intrat în locul în care era copila. 41 Şi apucând copila de mână, i-a zis: „Talitha kumi!” care înseamnă: „Fiică, Îţi zic, scoală-te!” 42 Şi îndată copila s-a ridicat şi a început să meargă, căci era de doisprezece ani. Şi îndată ei s-au minunat foarte mult, cu mare uimire. 43 Şi le-a poruncit straşnic ca nimeni să nu afle acest lucru, apoi le-a zis să-i dea fetiţei să mănânce.
Sastearăl iechă bengales
1 Arăsleas p‐o col‐aver than le bare paiesco, andă‐l thana le Gadarengo. 2 Cana avri inclisteas o Isus anda o parahodo, așel angla Leste iech manuș savo avel and‐o murmunți, pă savo railas‐pe iech duho savo ci sîn ujome. 3 Cadale manușăsco bășimasco than sas and‐o murmunți, ta chonic ci daștilas te încărăn les phanglo, ci le sastrune lanțosa. 4 Sostar butivar sas phanglino le pînrănța andă‐l betelii vi lescă vast sas phangline sastrănța, ta phagălas codola sastra vi șinelas codola betelii, chonic ci daștilas te torghiarălas‐les. 5 Sa dăiech, cadea ghesă sar vi racheaco bășălas and‐o murmunți vi p‐o baro plai, ciungardelas sar vi șinelas‐pes le barănța. 6 Cana dichleas‐le Isusăs dural, nașleas, rughisaileas‐Lescă, 7 vi deas mui zurales: „So sîn man te cărav Tusa, Isuse, o Șeavo le Devlesco codole Zurales Baro Ucio? Ţolahas Tut and‐o Anav le Devlesco, că ci thos‐man tela ăl phare ducha!“ 8 Sostar cadea phenelas‐lescă o Isus: „Duhona bi‐ujo, te incles avri anda codo manuș!“ 9 „Savo sîn chiro anav?“ pușleas‐les o Isus. „Munro anav sîn Legiune“, palpale phendeas vo, „sostar sam but jene.“ 10 Rughileas‐les butivar te ci tradel‐les avri pa codola thana. 11 Othe, pașa o plai, sas but bale, save othe hanas. 12 Ta, le benga rughisarde‐Les, vi phende: „Te trades‐amen andă codola bale, te jias andă lende.“ 13 O Isus muchleas‐len te jian. Ta ăl bi‐ujime duhuri avri incliste ta vi andră găle andă‐l bale, ta ăl bale andră nașle and‐o baro pai: sas pașal dui mii, vi andră tasule and‐o baro pai. 14 Codola manușa save dichănas le balișendar nașletar, te phenen and‐o foro vi andă‐l pașă gava. Ăl manușa avile te dichăn so cărghileas othe. 15 Avile c‐o Isus, ta eta codo savo sas bengalo saves sas e legiune catar ăl benga, tele sas bășado vi sas vuriado vo sas întrego andă peschi goghi; von daraile. 16 Codola save dichle sa so cărghileas, phende‐lengă sa so cărghileas le bengalesa sar vi le balența. 17 Atunci von astarde te rughin le Isusăs te jialtar pa lengă thana. 18 Cana Vo inclelas opră and‐o parahodo, o manuș savo sas bengalo rughilas‐Les, te muchăl‐les te bășăl‐Lesa. 19 O Isus ci muchleas‐les, ta phendeas‐lescă: „Jiatar chără chirende, vi te phenes‐lengă sa so cărdes‐tucă o Rai, vi sar sas‐Les mila tutar.“ 20 Vo găleatar, astardeas te cărăl prinjeandino and‐e Decapole sa so cărdeas‐lescă o Isus. Ta savoră bari dichle cadea varăso ci dichle butăr.
Ușteavel anda o merimo le Iairosca raclea vi sastearăl iecha jiuvlea savi sîn nasvali dășudone bărșăndar
21 Pala soste o Isus pale nachleas pe col‐aver parte, le parahodosa, chidineaile but manușa pașa Leste. Vo bășălas pașa o baro pai. 22 Atunci avel iech baro manuș savo bușiol Iair, sar dichleas‐Les, o baro manuș șiudeas‐pe angla Lescă pînră, 23 cadea că vi cărăl‐Lescă iech zuralo rughimos: „Mînri șevoră țîrdel te merel; rughiv‐Tut, te aves te thos Chire vast pă late, te cărghiol sastevesti sar vi te trail.“ 24 O Isus găleas lesa. Ta pala Leste jialas but manușa save bulzonas‐Les. 25 Ta sas iech jiuvli, savi dășudone bărșăndar sas‐la iech thadimo ratesco. 26 Voi sas thodini tela but ducha catar ăl doftori, ta ci hacheardeas chanci sastearimo; ta mai but sas lacă jiungalimo. 27 Așundeas că den duma pa o Isus, avileas palal mașcar ăl but jene, vi arăsleas Lescă rahamende. 28 Sostar voi cadea phenelas andă peste: „Te avelas te daștiv te arăsav Lescă rahamende, avela te sastivav.“ 29 Sa acana, torghileas laco thadimo le ratesco. Vi hachiardeas andă pesco stato că sastileas le nasvalimastar. 30 O Isus sa acana hachiardeas că iech zor avri găleas anda Leste; vo, vi phenel: „Con arăsleas Mînră rahamende?“ 31 Lescă ucenice phene‐Lescă: Dichăs că ăl but jene bulzon‐pe pașa Tute, ta vi mai phenes: „Con arăsleas‐Mande?“ 32 Vo dichălas sa bithanal pașa Peste te dichăl codola savi cărdeas cadea buchi. 33 E jiuvli, daradi vi izdralas, sostar jianelas so cărghileas andă late, avileas vi șiudeas‐pe angla Lescă pînră, vi phendea‐Lescă sa o ceacimo. 34 Ta o Isus phenel‐lacă: „Șeavore, chiro pachiamo mîntuisardeas‐tut; jiatar le paceasa, te aves sasteardini chire nasvalimastar.“ 35 Cana Vo încă delas duma, eta că aven varăsave manușa catar o baro manuș anda e sinagoga, save phenen: „Chiri șevoră muleas; soste mai civarăs le Sîcade Raies?“ 36 Ta o Isus, bi‐codolaco te dichăl codole dumengă, phenel le bare manușăscă anda e sinagoga: „Te ci daraivos, numa te pachias!“ 37 Ta ci muchles chanicas te jial Lesa, avri anda o Petro, o Iacovo vi o Ioano, o phraloro le Iacovosco. 38 Arăsleas cai le bare manușăscă chăreste. Othe dichleas o Isus but zarva, vi varăsaven save roven sar vi phagănas‐pe but. 39 Andră găleas, vi phendeas‐lengă: „Sostar cărăn cădăsavi zarva, vi sostar roven? E șevoră ci muleas, ta sovel.“ 40 Von prasanas‐pe Lestar. Cadea că pala soste avri incaladeas savorăn, les Pesa le șevorăcă dades, laca devora, sar vi codolen save avile Lesa, vi andră găleas othe cai sas e șevoră. 41 Hutildeas‐la vastestar, vi phendeas‐lacă: „Talita cumi“, savi cadea sîn: „Șevore, uști, phenav‐tucă!“ 42 Ta sa acana e șevoră uștileas, vi astardeas te phirel; sostar sas dășudone bărșănghi. Von așile morțome. 43 O Isus deas‐len zurales porunca te ci jianel chonic cadea buchi; acana vi phenel te den te hal le șevoră.