Cum a propovăduit Pavel la Tesalonic
1 Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. 2 După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi , cum știți, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte. 3 Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăție, nici pe viclenie. 4 Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa încât să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima. 5 Într-adevăr, cum bine știți, niciodată n-am întrebuințat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu . 6 N-am căutat slavă de la oameni – nici de la voi, nici de la alții –, deși, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste. 7 Dimpotrivă , ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii. 8 Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața noastră, atât de scumpi ne ajunseserăți. 9 Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și munca noastră. Cum lucram zi și noapte ca să nu fim sarcină niciunuia din voi și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi sunteți martori, și Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană față de voi, care credeți. 11 Știți iarăși că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam și vă adeveream 12 să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și slava Sa.
Suferințele tesalonicenilor
13 De aceea Îi mulțumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este într-adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi, care credeți. 14 Căci, fraților, voi ați călcat pe urmele bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Hristos Isus în Iudeea, pentru că și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor. 15 Iudeii aceștia i-au omorât pe Domnul Isus și pe proroci , pe noi ne-au prigonit, nu-I plac lui Dumnezeu și le sunt vrăjmași tuturor oamenilor, 16 căci ne opresc să le vorbim neamurilor, ca să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar la urmă i-a ajuns mânia lui Dumnezeu.
Dorința apostolului să-i vadă și trimiterea lui Timotei
17 Noi, fraților, după ce am fost despărțiți câtăva vreme de voi cu fața , dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorința să vă vedem . 18 Astfel, o dată și chiar de două ori am voit (eu, Pavel, cel puțin) să venim la voi, dar ne-a împiedicat Satana . 19 Căci cine este, într-adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de slavă? Nu sunteți voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? 20 Da, voi sunteți slava și bucuria noastră.
Misiunea lui Pavel la Tesalonic
1 Voi ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi nu a fost zadarnică. 2 Aşa cum ştiţi, după ce am suferit şi am fost batjocoriţi mai înainte la Filipi, am prins curaj în Dumnezeul nostru să vă vestim evanghelia lui Dumnezeu, deşi aveam multe greutăţi. 3 Căci îndemnul nostru nu venea dintr-o rătăcire, nici dintr-un gând necinstit sau din viclenie, 4 ci, după cum am fost găsiţi vrednici de Dumnezeu să ne fie încredinţată evanghelia, aşa vorbim, nu ca să le fim pe plac oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne încearcă inimile. 5 Şi, după cum ştiţi, niciodată nu am folosit cuvinte linguşitoare, nici nu am avut motive de lăcomie, Dumnezeu ne e martor, 6 nici nu am căutat să fim slăviţi de oameni, nici de voi, nici de alţii, 7 deşi, ca apostoli ai lui Hristos, puteam să o facem. Noi însă ne-am purtat cu blândeţe în mijlocul vostru, aşa cum se îngrijeşte o doică de copiii ei. 8 Atât de apropiaţi eram de voi, încât ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar vieţile noastre, fiindcă ne deveniserăţi cu-adevărat dragi. 9 Vă amintiţi, fraţilor, de munca şi de truda noastră: lucram zi şi noapte, ca să nu devenim o povară pentru nici unul dintre voi şi vă vesteam evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi sunteţi martori şi Dumnezeu, de asemenea, că ne-am purtat cu sfinţenie, cu dreptate şi fără greşeală faţă de voi, care credeţi. 11 Ştiţi că ne-am purtat cu fiecare dintre voi ca un tată faţă de copiii lui, 12 îndemnându-vă, încurajându-vă şi dând mărturie ca să vă purtaţi vrednic de Dumnezeu, cel care vă cheamă la Împărăţia şi la slava Sa.
13 De aceea îi mulţumim fără încetare lui Dumnezeu fiindcă, primind cuvântul pe care l-aţi auzit de la noi, nu l-aţi primit ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt care lucrează în voi, cei care credeţi. 14 Căci voi, fraţilor, v-aţi purtat asemenea celor din Bisericile care sunt în Iudeea în Hristos Iisus, pentru că aţi pătimit din partea celor de acelaşi neam cu voi, ceea ce au suferit şi ei din partea iudeilor, 15 care L-au dat morţii pe Iisus Domnul la fel ca pe profeţi şi care ne-au persecutat şi pe noi. Ei nu îi sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi sunt împotriva oamenilor, 16 împiedicându-ne să le vorbim neamurilor ca să fie mântuite. Ei au umplut, astfel, măsura păcatelor lor. Şi, la urmă, a venit asupra lor mânia lui Dumnezeu.
17 Dar noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi de voi pentru o vreme – însă am rămas cu inima la voi – am căutat şi mai mult să vă vedem faţă în faţă, cu şi mai mare dor. 18 De aceea am vrut să venim la voi – eu, Pavel, o dată, chiar de două ori – dar Satana ne-a împiedicat. 19 Care este nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de laudă în faţa Domnului nostru Iisus Hristos la venirea Lui, dacă nu voi? 20 Căci voi sunteţi slava şi bucuria noastră.