Cuvânt-înainte
1 Fiindcă mulți s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunțită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, 2 după cum ni le-au încredințat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început și au ajuns slujitori ai Cuvântului, 3 am găsit și eu cu cale, preaalesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârșia lor, să ți le scriu în șir unele după altele, 4 ca să poți cunoaște astfel temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.
Vestirea nașterii lui Ioan Botezătorul
5 În zilele lui Irod, împăratul Iudeei, era un preot numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron și se chema Elisabeta. 6 Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului. 7 Nu aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă. 8 Dar pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, 9 după obiceiul preoției, a ieșit la sorți să intre să tămâieze în Templul Domnului. 10 În ceasul tămâierii toată mulțimea norodului se ruga afară. 11 Atunci un înger al Domnului i s-a arătat lui Zaharia și a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere. 12 Zaharia s-a înspăimântat când l-a văzut și l-a apucat frica. 13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta, Elisabeta, îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. 14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie și de veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. 15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. 16 El îi va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. 17 Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să-I gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” 18 Zaharia i-a zis îngerului: „Din ce voi cunoaște lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, și nevasta mea este înaintată în vârstă.” 19 Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril , care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți aduc această veste bună. 20 Iată că vei fi mut și nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.” 21 Norodul însă îl aștepta pe Zaharia și se mira de zăbovirea lui în Templu. 22 Când a ieșit afară, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna și a rămas mut. 23 După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. 24 Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. Căci zicea ea: 25 „Iată ce mi-a făcut Domnul când Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.”
Vestirea nașterii lui Isus Hristos
26 În luna a șasea îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 Îngerul a intrat la ea și i-a zis: „Plecăciune ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!” 29 Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. 30 Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu! 31 Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. 32 El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. 33 Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.” 34 Maria i-a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?” 35 Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. 36 Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe; și ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a șasea lună. 37 Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.” 38 Maria i-a zis: „Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Și îngerul a plecat de la ea.
Cântarea Mariei
39 Maria s-a sculat chiar în zilele acelea și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia și i-a urat de bine Elisabetei. 41 Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. 42 Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43 Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? 44 Fiindcă, iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. 45 Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.” 46 Și Maria a zis: „Sufletul meu Îl mărește pe Domnul 47 și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo toate neamurile îmi vor zice «fericită», 49 pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine . Numele Lui este sfânt , 50 și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. 51 El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. 52 I-a răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie și i-a înălțat pe cei smeriți. 53 Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. 54 A venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa – 55 cum le făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac.” 56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.
Nașterea lui Ioan Botezătorul
57 Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu. 58 Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea. 59 În ziua a opta au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. 60 Dar mama lui a luat cuvântul și a zis: „Nu ! Ci are să se cheme Ioan.” 61 Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.” 62 Și au început să-i facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele. 63 Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan .” Și toți s-au minunat. 64 În clipa aceea i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba și el vorbea și-L binecuvânta pe Dumnezeu. 65 Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. 66 Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Și mâna Domnului era într-adevăr cu el.
Cântarea lui Zaharia
67 Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit și a zis: 68 „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că l-a cercetat și l-a răscumpărat pe poporul Său! 69 Și ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, 70 cum vestise prin gura sfinților Săi proroci, care au fost din vechime – 71 mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc. 72 Astfel Își arată El îndurarea față de părinții noștri și Își aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, 73 potrivit jurământului prin care i Se jurase părintelui nostru Avraam, 74 că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, 75 trăind înaintea Lui în sfințenie și în neprihănire, în toate zilele vieții noastre. 76 Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui 77 și să-i dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui, 78 datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, 79 ca să-i lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii.” 80 Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.
Prolog şi dedicaţie către Teofil
1 De vreme ce mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire despre faptele adevărate ce s-au petrecut între noi, 2 după cum ni le-au încredinţat cei care le-au văzut ei înşişi de la început şi au ajuns slujitori ai cuvântului, 3 am crezut şi eu de cuviinţă, preaputernice Teofile, ca după ce am cercetat toate cu sârguinţă, să ţi le scriu pe rând, 4 ca să te încredinţezi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit.
Anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul
5 Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia. Iar soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. 6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană după toate poruncile şi rânduielile Domnului. 7 Dar nu aveau copii pentru că Elisabeta era stearpă, şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. 8 Pe când slujea el în rândul cetei lui, înaintea lui Dumnezeu, 9 a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze; 10 şi toată mulţimea poporului era afară şi se ruga în ceasul tămâierii. 11 Atunci un înger al Domnului i s-a arătat, stând la dreapta altarului tămâierii. 12 Şi Zaharia s-a tulburat văzându-l şi a fost cuprins de frică. 13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată, şi soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. 14 El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 fiindcă va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea vin, nici altă băutură şi se va umple de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale. 16 Şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17 El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copiii lor, iar pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să-I întocmească Domnului un popor pregătit.” 18 Iar Zaharia i-a spus îngerului: „Cum voi şti că va fi aşa? Pentru că eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă.” 19 Dar îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună. 20 Iată, vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua în care se vor întâmpla acestea pentru că n-ai crezut cuvintele Mele, care se vor împlini la vremea lor.”
21 Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie atât în Templu. 22 Dar când a ieşit, nu putea să le vorbească, iar ei şi-au dat seama că avusese o vedenie în Templu. Şi el le făcea semne şi a rămas mut. 23 Când s-au încheiat zilele slujirii sale, a plecat acasă. 24 După acele zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi timp de cinci luni a stat ascunsă, spunând: 25 „Aşa a făcut Domnul în ziua în care s-a îndurat de mine ca să ridice ocara mea dintre oameni.”
Anunţarea naşterii lui Iisus
26 În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 A intrat la ea şi i-a spus: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine ”. 29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi se întreba ce fel de salut este acesta. 30 Iar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu! 31 Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-I vei pune numele Iisus. 32 Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va numi şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, părintele lui, 33 şi va domni peste casa lui Iacov în veci, iar Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” 34 Iar Maria i-a spus îngerului: „Cum se va întâmpla aceasta de vreme ce eu nu cunosc bărbat?” 35 Şi îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea şi Sfântul care se va naşte din tine, se va numi Fiul lui Dumnezeu. 36 Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrâneţe şi este acum în luna a şasea, ea, cea care era numită stearpă. 37 Fiindcă la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.” 38 Iar Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea.
39 În zilele acelea, Maria s-a ridicat şi a mers în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate din Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei, iar ea s-a umplut de Duh Sfânt 42 şi a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43 Cum de mi-a fost dat să vină mama Domnului meu la mine? 44 Căci iată, cum a ajuns glasul salutării tale la urechile mele, a săltat de bucurie pruncul în pântecele meu. 45 Fericită este cea care a crezut că i se vor împlini cele spuse ei de Domnul.”
46 Şi Maria a spus:
47 Măreşte sufletul meu pe Domnul
şi duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48 căci a privit la smerenia slujitoarei Sale.
Iată, de acum mă vor lăuda toate neamurile,
49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic
şi sfânt este Numele Lui,
50 şi mila Lui din neam în neam se arată
celor ce se tem de El.
51 A arătat puterea braţului Său,
i-a risipit pe cei mândri şi gândurile inimilor lor;
52 i-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri
şi i-a înălţat pe cei smeriţi,
53 pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi,
iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
54 A stat alături de Israel, slujitorul Său,
căci şi-a adus aminte de milostivirea Sa,
55 după cum a grăit părinţilor noştri,
lui Avraam şi seminţiei lui în veac.
56 Şi Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors acasă.
Naşterea lui Ioan Botezătorul
57 Şi i s-a împlinit Elisabetei timpul să nască şi a născut un fiu. 58 Au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul şi-a revărsat milostivirea asupra ei şi s-au bucurat împreună cu ea. 59 În ziua a opta au venit să circumcidă pruncul şi voiau să-i pună numele Zaharia, după tatăl său. 60 Dar mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan.” 61 Ei au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să aibă acest nume.” 62 Şi l-au întrebat prin semne pe tatăl lui cum ar vrea să fie numit. 63 El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au mirat. 64 Şi îndată i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba şi a început să-L binecuvânteze pe Dumnezeu. 65 Pe toţi vecinii lor i-a cuprins teama şi se vorbea despre toate lucrurile acestea în tot ţinutul muntos al Iudeii. 66 Toţi cei care auzeau, le păstrau în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta? Căci mâna Domnului este cu el.”
67 Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a început să profeţească:
68 Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel
pentru că a cercetat şi a răscumpărat poporul Său
69 şi ne-a înălţat putere de mântuire
în casa lui David, slujitorul Său,
70 precum a grăit prin gura sfinţilor Săi,
a profeţilor din vechime,
71 izbăvire de vrăjmaşii noştri
şi din mâna tuturor celor care ne urăsc,
72 ca să-şi arate îndurarea faţă de părinţii noştri
şi să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt,
73 de jurământul făcut lui Avraam, părintele nostru,
că ne va da
74 să-I slujim fără teamă,
izbăviţi din mâna vrăjmaşilor noştri,
75 în sfinţenie şi dreptate,
înaintea feţei Lui, în toate zilele vieţii noastre.
76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei numi,
căci vei merge înaintea Domnului
ca să pregăteşti căile Sale
77 pentru a face cunoscută poporului Său mântuirea,
spre iertarea păcatelor,
78 prin iubirea milostivă a Dumnezeului nostru,
cu care ne-a cercetat Răsăritul cel de sus,
79 ca să-i lumineze pe cei ce stăteau
în întuneric şi în umbra morţii
şi să ne îndrepte paşii pe calea păcii.
80 Iar copilul creştea şi se întărea în duh şi a rămas în pustiu până în ziua în care s-a arătat înaintea lui Israel.