1 Domnul Dumnezeu mi-a trimis următoarea vedenie: iată, era un coș cu poame coapte. 2 El a zis: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „Un coș cu poame coapte.” Și Domnul mi-a zis: „A venit sfârșitul poporului Meu, Israel; nu-l mai pot ierta ! 3 În ziua aceea cântecele Templului se vor preface în gemete”, zice Domnul Dumnezeu. „Pretutindeni vor arunca în tăcere o mulțime de trupuri moarte.” 4 Ascultați lucrul acesta, voi, care-l mâncați pe cel lipsit și-i prăpădiți pe cei nenorociți din țară! 5 Voi, care ziceți: „Când va trece luna nouă, ca să vindem grâul, și Sabatul , ca să deschidem grânarele, să micșorăm efa și să mărim siclul și să strâmbăm cumpăna, ca să înșelăm? 6 Apoi îi vom cumpăra pe cei nevoiași pe argint și pe sărac pe o pereche de încălțăminte și vom vinde codină în loc de grâu.” 7 Domnul a jurat pe slava lui Iacov: „Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor. 8 Nu se va cutremura țara din pricina acestor mișelii și nu se vor jeli toți locuitorii ei? Nu se va umfla toată țara ca râul, ridicându-se și coborându-se iarăși ca râul Egiptului? 9 În ziua aceea”, zice Domnul Dumnezeu, „voi face să asfințească soarele la amiază și voi întuneca pământul ziua-n amiaza mare. 10 Vă voi preface sărbătorile în jale, și toate cântările – în bociri pentru morți; voi acoperi toate coapsele cu saci și voi face toate capetele pleșuve; voi arunca țara într-o jale ca pentru un singur fiu, și sfârșitul ei va fi ca o zi amară. 11 Iată, vin zile”, zice Domnul Dumnezeu, „când voi trimite foamete în țară: nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame și sete după auzirea cuvintelor Domnului. 12 Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviți încoace și încolo, ca să caute cuvântul Domnului, și tot nu-l vor găsi. 13 În ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase și flăcăii. 14 Ei, care jură acum pe păcatul Samariei și zic: «Pe dumnezeul tău cel viu, Dane!» și «Pe drumul Beer-Șebei!», vor cădea și nu se vor mai scula.”
