Moise și Aaron, înaintea lui Faraon
1 Moise și Aaron s-au dus apoi la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Lasă poporul Meu să plece ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea!»” 2 Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să-l las pe Israel să plece? Eu nu-L cunosc pe Domnul și nu-l voi lăsa pe Israel să plece.” 3 Ei au zis: „Ni S-a arătat Dumnezeul evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie să-I aducem jertfe Domnului, ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie!” 4 Și împăratul Egiptului le-a zis: „Moise și Aaron, pentru ce abateți poporul de la lucrul lui? Plecați la lucrările voastre!”
Mărirea muncilor
5 Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-a înmulțit acum în țară, și voi mai voiți să-l faceți să-și înceteze lucrările?” 6 Și chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului și logofeților: 7 „Să nu mai dați poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor, ci să se ducă singuri să strângă paie! 8 Totuși, să le cereți același număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeți nimic din ele, căci sunt niște leneși, de aceea strigă mereu: «Haidem să-I aducem jertfe Dumnezeului nostru!» 9 Să li se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru și să nu mai umble după năluci!” 10 Isprăvniceii poporului și logofeții au venit și au spus poporului: „Așa vorbește Faraon: «Nu vă mai dau paie; 11 duceți-vă singuri de vă luați paie de unde veți găsi, dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru!»” 12 Poporul s-a răspândit în toată țara Egiptului, ca să strângă miriște în loc de paie. 13 Isprăvniceii îi sileau, zicând: „Isprăviți-vă lucrul zi de zi, ca atunci când erau paie!” 14 I-au bătut chiar pe logofeții copiilor lui Israel, puși peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentru ce”, li se zicea, „n-ați isprăvit ieri și azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât?” 15 Logofeții copiilor lui Israel s-au dus să i se plângă la Faraon și i-au zis: „Pentru ce te porți așa cu robii tăi? 16 Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, și totuși ni se spune: «Faceți cărămizi!» Ba încă robii tăi sunt și bătuți, ca și când poporul tău ar fi vinovat!” 17 Faraon le-a răspuns: „Sunteți niște leneși și niște trântori! De aceea ziceți: «Haidem să-I aducem jertfe Domnului!» 18 Acum, duceți-vă îndată de lucrați; nu vi se vor da paie și veți face același număr de cărămizi.”
Cârtirea israeliților
19 Logofeții copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi, ci în fiecare zi să faceți lucrul cuvenit unei zile.” 20 Când au ieșit de la Faraon, i-au întâlnit pe Moise și pe Aaron, care îi așteptau. 21 Și le-au zis: „Să vă vadă Domnul și să judece! Voi ne-ați făcut urâți lui Faraon și slujitorilor lui; ba încă le-ați dat sabia în mână ca să ne omoare!” 22 Moise s-a întors la Domnul și I-a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? 23 De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face și mai rău poporului acestuia, și n-ai izbăvit poporul Tău!”