1 Ce frumoase îți sunt picioarele în încălțămintea ta, fată de domn!
Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca niște lănțișoare de pus la gât,
lucrate de mâinile unui meșter iscusit.
2 Pântecele tău este un pahar rotund,
de unde nu lipsește vinul mirositor;
trupul tău este un snop de grâu,
încins cu crini.
3 Amândouă țâțele tale sunt ca doi pui de cerb,
ca gemenii unei căprioare.
4 Gâtul tău este ca un turn de fildeș;
ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lângă poarta Bat-Rabim;
nasul tău este ca Turnul Libanului,
care privește spre Damasc.
5 Capul tău este cum e Carmelul,
și părul capului tău este ca purpura împărătească:
până și un împărat ar fi înlănțuit de pletele tale.
6 Ce frumoasă și ce plăcută ești tu,
iubito, în mijlocul desfătărilor!
7 Statura ta este ca finicul,
și țâțele tale – ca niște struguri.
8 Îmi zic: „Mă voi sui în finic
și-i voi apuca crăcile!”
Atunci țâțele tale vor fi ca strugurii din vie,
mirosul suflării tale – ca al merelor.
9 Și gura ta toarnă un vin ales,
care curge lin, ca răspuns la dezmierdările mele,
și alunecă pe buzele noastre când adormim. –
10 Eu sunt a iubitului meu, și el mă dorește pe mine.
11 Vino, iubitule, haidem să ieșim pe câmp,
să mânem noaptea în sate!
12 Dis-de-dimineață ne vom duce la vii
să vedem dacă a înmugurit via, dacă s-a deschis floarea
și dacă au înflorit rodiile.
Acolo îți voi da dragostea mea.
13 Mandragorele își răspândesc mirosul
și deasupra ușii avem tot felul de roade bune, noi și vechi,
pe care pentru tine, iubitule, le-am păstrat.