Orbirea lui Israel
1 Întreb dar: Și-a lepădat Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu Și-a lepădat poporul, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum I se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: 3 „Doamne , pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur și caută să-mi ia viața”? 4 Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” 5 Tot așa , și în vremea de față este o rămășiță datorită unei alegeri prin har. 6 Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. 7 Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat, pe când ceilalți au fost împietriți, 8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă, până în ziua de astăzi.” 9 Și David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire! 10 Să li se întunece ochii, ca să nu vadă, și spinarea să le-o ții mereu gârbovită!”
Înștiințarea neamurilor
11 Întreb dar: s-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci prin alunecarea lor s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să-l facă pe Israel gelos; 12 dacă deci alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume, și paguba lor a fost o bogăție pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? 13 V-o spun vouă, neamurilor: întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea 14 și caut ca, dacă este cu putință, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să-i mântuiesc pe unii din ei. 15 Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou decât viață din morți? 16 Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. 17 Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate și dacă tu , care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, 18 nu te făli față de ramuri! Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. 19 Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu.” 20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință – nu te îngâmfa dar, ci teme-te ! 21 Căci, dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. 22 Uită-te dar la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și tu. 23 Și chiar ei, dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși. 24 Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești, în măslinul lor?
Tot Israelul va fi mântuit
25 Fraților, ca să nu vă socotiți singuri înțelepți , nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ține până va intra numărul deplin al neamurilor. 26 Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. 27 Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele.” 28 În ce privește Evanghelia ei sunt vrăjmași – și aceasta, spre binele vostru –, dar în ce privește alegerea sunt iubiți , din pricina părinților lor. 29 Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută . 30 După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum, 31 tot așa ei acum n-au ascultat pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. 32 Fiindcă Dumnezeu i-a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți. 33 O, adâncul bogăției, al înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui! 34 Și, într-adevăr , „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? 35 Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” 36 Din El , prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin!
O koŕîmos le Israelohko.
1 Pušeau kadea: „Šudea o Dell pehkă poporos?” Čiăhdata! Kă i me sîm Israelito, anda e sămînça le Avraamosti, anda e semençia le Beneaminosti.
2 O Dell či šudea Pehkă poporos, saves prinjeandea les mai anglal. Či jeanen so phenel o LillleDevlehko, ando than kai delduma pa o Ilia? Sar rovel o le Devllehkă poa Israelo, kana phenel:
3 „Raia, Le prooročen Tirăn mudarde le, le altare Tiră perade le; ašilem me korkoŕo, thai roden te len mîŕî čivava?”
4 Ta so del les anglal o Dell? „Nikărde Mangă efta mii manuši, kai či dine čeanga angloa Ball.”
5 Sa kadea, i ando čiro dă akana, sî khă ašimos khă alosarimahko andoa xaro.
6 Thai kana sî andoa xaro, atunči nai andal kărimata; avervaresar, o xaro nahkă mai avel xaro; avervaresar o kărimos nahkă mai avel kărimos.
7 Ta, so avela? Kă o Israelo či lea so rodelas, ta o ašimos o alosardo lea; le kolaver sas baŕarune,
8 pala sar sî ramome: „O Dell dea le khă duxo lindrako, iakha kaste na dikhăn, thai kan te na ašunen, ji ando des dă adesara.”
9 Thai o Davido phenel: „Lendi skafidi te avel sar ăkh astarimos, andekh phal, andekh than perimahko, thai andekh čečio potindimos.
10 Te kaleon lengă iakha te na mai dikhăn, thai lengă zăia te nikrăs le orkana šoimănime.”
O phendimos le Neamurengă.
11 Pušeau kadea: „Ambladile on kaste perăn? Čiăkhdata! Ta, andoa istarimos lengo, kărdilea daštimasa o skăpimos le Neamurengo, kaste kărăl le Israelos jeloso;
12 kana, kadea, o istraimos lengo sas khă bravalimos andai lumea, thai o xasardimos lengo sas khă bravalimos andal Neamurea, so avela o pherimos le amboldimahko lengo?
13 Phenau tumengă, le Neamurengă: „Sar kă sîm apostolo le Neamurengo, barearau muŕo kandimos,
14 thai rodau, kă, kana sî daštimasa, te xolearau le jelozimasa kolen andoa neamo muŕo, thai te skăpi unen anda lende.
15 Kă, kana lengo šudimos arăslo o împătimos la lumeako, so avela o limos lengo o neo, sar čivava andal mulle?
16 Ta kana kal anglal roduri sî sfinçome, thai o kovlearimos sî sfînto, thai kana o anglunimos sî sfînto, i le raia sî sfinçome.
17 Ta kana aver andal ŕaia sas šinde, thai kana tu, kai sanas anda khă zetino văšuno, sanas thodino ando than lengo, thai sanas kărdo rig le anglunimatăsa thai le thulimasa le zetinohkărăsa,
18 na de tu baro angla le ŕaia. Kana des tu baro, te jeanes kă na tu nikrăs o anglunimos, ta kă o anglunimos nikrăl tu tut.
19 Ta phensea: „Le ŕaia sas šinde, kaste thon ma man ande lengo than.”
20 Čeačimasa: sas šindine anda lengo bipateaimos, thai tu ašes ande pînŕănde andoa pataeimos: Na phuteo, ta dara!
21 Kă kana či meklea o Dell le ŕaian kai bareonas, či mekăla tu či tut.
22 Dikhta koa lašimos thai i koa xollearimos le Devllehko: xolli anda kukola kai peline, thai lašimos anda tute, kana či atărdeos te ašes ando lašimos kadoa; avervaresar, avesa šindo i tu.
23 Thai orta on, kana či ašen ando bipateaimos, avena thodine ande aver; kă o Dell daštil te thol le pale.
24 Andakă, kana tu kai sanas šindo andakhă zetino, kai sanas vašuno, sanas astardo, bi te kamimahko, ande khă zetino lašo, kaditi mai but avena astardine on, kai sî ŕaia orta, ande lengo zetino?
Soa Israelo avela skăpime.
25 Phralale, anda kă či dinau tume korkoŕo xarane, či kamau te na jeanen o čečimos kadoa: khă rig andoa Israelo peli ande khă baŕuimos, kai nikărăla ji kana šola pe o dindimos pherdo le Neamurengo.
26 Thai atunčeara soa Israelo avela skăpime, pala sar sî ramome: „O Skăpitorii avela andoa Siono, thai dela rigate sa le bilašimata katoa Iakovo.
27 Kadoa avela o phanglimos, kai kăraua les lença, kana khosaua lengă bezexa.”
28 Ande so dikhăl e LašiVestea, on sî dušmaia, thai kadea karing o mištimos tumaro; ta ande so dikhăl o prastaimos, sî kambine, anda lengă dadda.
29 Kă le Devlles či fal Les nasul anda le pativa thai anda o akhardimos kărdo.
30 Pala sar tume mai anglal či ašundean le Devllestar, thai pala sar o biašundimos lengo lean milla akana,
31 sa kadea, on akana či ašundine, anda kă, andai milla sîkadi tumengă, te len i on milla.
32 Anda kă o Dell phandadea sal manušen ando biašundimos, kaste aveles milla anda saoŕă.
33 O, e xar le bravallimasti le xaraimasti thai le jeanglimasti le Devllesti! Sode dă andră sî le droma Lehkă!
34 Thai pe čeačimaste, „kon prinjeandea o gîndo le Raiehko? Or kon sas Lehko sîkaditorii?
35 Kon dea Les vareso anglal, kaste avel les te lel parpale?”
36 Anda Leste, ande Leste, thai anda Leste sî sa le butea. Lesti te avel e slava andel veakurea! Amin.