Faptele apostolilor 20

1 Când a încetat zarva, Pavel i-a chemat pe ucenici și, după ce le-a dat sfaturi, și-a luat ziua bună de la ei și a plecat în Macedonia. 2 A străbătut ținutul acesta și le-a dat ucenicilor o mulțime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia, 3 unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar iudeii i-au întins curse. Atunci s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 Îi avea ca tovarăși până în Asia pe Sopater din Bereea, fiul lui Pir, pe Aristarh și pe Secund din Tesalonic, pe Gaius din Derbe, pe Timotei , precum și pe Tihic și pe Trofim , care erau din Asia. 5 Aceștia au luat-o înainte și ne-au așteptat la Troa. 6 Iar noi, după zilele Praznicului Azimelor, am plecat cu corabia din Filipi și în cinci zile am ajuns la ei, în Troa, unde am stat șapte zile.

7 În ziua dintâi a săptămânii eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, le vorbea ucenicilor și și-a lungit vorbirea până la miezul nopții. 8 În odaia de sus unde eram adunați erau multe lumini. 9 Și un tânăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea și a fost ridicat mort. 10 Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în brațe și a zis: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el!” 11 După ce s-a suit iarăși, a frânt pâinea, a cinat și a mai vorbit multă vreme, până la ziuă. Apoi a plecat. 12 Flăcăul a fost adus viu, și lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.

13 Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie și am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos. 14 Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie și ne-am dus la Mitilene. 15 De aici am mers pe mare și a doua zi am ajuns în fața insulei Chios. În ziua următoare de-abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion și a doua zi am venit la Milet. 16 Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia, căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putință, să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii.

17 Însă din Milet Pavel a trimis la Efes și i-a chemat pe prezbiterii Bisericii. 18 Când au venit la el, le-a zis: „Știți cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. 19 I-am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor. 20 Știți că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case 21 și să le vestesc iudeilor și grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. 22 Și acum iată că, împins de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. 23 Numai Duhul Sfânt mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24 Dar eu nu țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus – să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Și acum știu că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu. 26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. 28 Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi , ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său! 29 Știu bine că după plecarea mea se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma; 30 și se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să-i tragă pe ucenici de partea lor. 31 De aceea vegheați și aduceți-vă aminte că timp de trei ani, zi și noapte, n-am încetat să vă sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare dintre voi! 32 Și acum, fraților, vă încredințez în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufletește și vă poate da moștenirea împreună cu toți cei sfințiți. 33 N-am râvnit nici la argintul , nici la aurul, nici la hainele cuiva. 34 Singuri știți că mâinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. 35 În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că , lucrând astfel, trebuie să-i ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești.» ” 36 După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat și s-a rugat împreună cu ei toți. 37 Și au izbucnit cu toții în lacrimi, au căzut pe grumazul lui Pavel și l-au sărutat. 38 Căci erau întristați mai ales de vorba pe care le-o spusese el: că nu-i vor mai vedea fața. Și l-au petrecut până la corabie.