O PSALMO 36.
Karing o mai baro le dilabaitorengo. Khă psalmo le Davidohko, o robo le Raiehko.
1 E bikris kolehkă le jungalehkă phenel mîŕă illehkă:
„Nai dar le Devllestar angla lehkă iakha.”
2 Kă barearăl pe korkoŕo ande pehkă iakha,
kaste kărăl pesti bikris, kaste atărdearăl pesti xolli.
3 Le divanuri lehkă mohkă sî xoxamne thai athaimahkă;
či mai kamel te kărăl buti xaraimasa thai te kărăl o mištimos.
4 Ando than lehko del pe godi koa nasulimos,
bešel pe khă drom kai nai lašo,
thai čina či dabadikhăl o nasulimos.
5 O lašimos Tiro, Raia, arăsăl ji andel čerurii,
thai o pateaimos Tiro ji andel norea.
6 O čeačimos Tiro sî sar le baŕlebară le Devllehkă,
thai le krisa Tiră sî sar o Andraimos kukoa o baro.
Raia, Tu nikărăs le manušen thai le jivinen!
7 Sode dă kuči sî o lašimos Tiro, Devlla!
Kai ušal Te phakăndi arakhăn le šeave Le manušengă garadimos.
8 Pravardeon le bravalimastar Te Khărăhko,
Thai des le te pen andoa pai le čeailimatăngo Te Khărăhko.
9 Kă Tute sî o isvoro la čivavako;
andai lumina Tiri dikhas e lumina.
10 Tinzosar i mai angle Teo lašimos pa kola kai prinjeanen Tu,
thai o čeačimos pa kola le illesa bibezexalo!
11 Te na arăsăl ma o punŕo kolehko le barimahko,
thai te na thon ma po našlimos o vast kolengo le nasulimatahkă.
12 Kola kai kărăn e bikris line i te perăn;
sî dinemuial, thai našti te mai vazden pe.
PSALMUL 36
Către mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David, robul Domnului
1 Nelegiuirea celui rău îi zice inimii mele:
„Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”
2 Căci se măgulește singur în ochii lui,
ca să-și desăvârșească fărădelegea, ca să-și potolească ura.
3 Cuvintele gurii lui sunt mincinoase și înșelătoare ;
nu mai vrea să lucreze cu înțelepciune și să facă binele.
4 În așternutul lui se gândește la răutate ,
stă pe o cale care nu este bună
și nu urăște răul.
5 Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri,
și credincioșia Ta – până la nori.
6 Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu,
și judecățile Tale sunt ca adâncul cel mare.
Doamne, Tu îi sprijini pe oameni și pe dobitoace!
7 Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
8 Se satură de belșugul Casei Tale
și-i adăpi din șuvoiul desfătărilor Tale,
9 căci la Tine este izvorul vieții;
prin lumina Ta vedem lumina.
10 Întinde-Ți și mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc
și dreptatea peste cei cu inima neprihănită !
11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru
și să nu mă pună pe fugă mâna celor răi!
12 Cei ce fac fărădelegea au și început să cadă;
sunt răsturnați și nu pot să se mai scoale.