O PSALMO 49.
Karing o maibaro le dilabaitorengo. Khă psalmo le šeavendi le Korehkă.
1 Ašunen e buti kadea, sa le popoare,
len godi, sal manuši la lumekă:
2 çînoră thai bară,
bravale thai čioŕă!
3 Muŕo mui dela duma divanuri godeaver,
thai o illo muŕo sî les gîndurea pherde krisakă.
4 Me bandearau muŕo kan kal sîkaimata kai sî mangă phurdine,
pîtrau mîŕî dili ando bašimos la xarpako.
5 Anda soste te darau andel des le bibaxtalimahkă,
kana denmaroata e bikris mîŕă dušmaiendi?
6 On patean pe ande pehkă bravalimata,
thai den pe bară ande pehko bravalimos.
7 Ta našti te potinen pe iekh pe aver,
čina te del le Devllehkă o lov le potindimahko.
8 O potindindimos lengo duxohko sî kaditi dă kuči,
kă či kărdeola pe čiăkhdata.
9 Či traina ando veako,
naštin te na dikhăn o mormînto.
10 E, dikhăna les: kă le xarane merăn,
o dilo thai o čealado lidui merăn,
thai mekăn avrăngă pehkă mandimata.
11 On den pe godi kă vešniko avena lengă khăra,
kă lengă thana ašena ando veako le veakohko,
on, kai den o anau lengo kal čema bară.
12 Ta o manuši thodino ande pativ či ašel,
ta sî sar le jivine kai šindeon pe.
13 Dikta so bax sîle len, kodala pherde dă kaditi pateamos,
sar i kola kai phirăn pala lende, savengă čeaileon lengă divanuri. (Atărdimos).
14 Sî nigărde sar khă kîrdo ando than kai sî le mulle,
xale o mullimos, thai iekhatar le manuši bibezexale ušteaven le andel pînŕă:
jealtar lengo mîndrimos, thai o than le mullengo sî lengo bešlimos.
15 Ta mangă o Dell skăpila muŕo duxo anda o than le mullengo,
kă lela ma tala Pehko arakhaimos. (Atărdimos).
16 Na dara kana bravaol varekon,
thai kana buteon le bravalimata lehkă khărăhkă;
17 kă či lel khanči pesa kana merăll:
Le bravalimata lehkă či ulen pala leste.
18 Sa te pateal pe o manuši baxtalo ande čivava,
sa telăudil pe le bukurimatănça kai kărăl pehkă le,
19 kă sa ando than pehkă daddengo jeala,
thai či mai dikhăla e lumina čiăkhdata.
20 O manuši thodino ande pativ, thai bi prinjeandimahko,
sî sar le jivine kai šines le.
PSALMUL 49
Către mai-marele cântăreților. Un psalm al fiilor lui Core
1 Ascultați lucrul acesta, toate popoarele,
luați aminte, toți locuitorii lumii:
2 mici și mari,
bogați și săraci!
3 Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte,
și inima mea are gânduri pline de judecată.
4 Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate,
îmi încep cântarea în sunetul harfei.
5 Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii,
când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?
6 Ei se încred în avuțiile lor
și se fălesc cu bogăția lor cea mare.
7 Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul,
nici să-I dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării.
8 Răscumpărarea sufletului lor este așa de scumpă,
că nu se va face niciodată.
9 Nu vor trăi pe vecie,
nu pot să nu vadă mormântul.
10 Da, îl vor vedea: căci înțelepții mor,
nebunul și prostul deopotrivă pier
și le lasă altora avuțiile lor.
11 Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele,
că locuințele lor vor dăinui din veac în veac,
ei, care dau numele lor la țări întregi.
12 Dar omul pus în cinste nu dăinuie,
ci este ca dobitoacele care se taie.
13 Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere ,
precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. (Oprire)
14 Sunt duși ca o turmă în Locuința Morților,
îi paște moartea
și în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare:
li se duce frumusețea , și Locuința Morților le este locașul.
15 Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuința Morților,
căci mă va lua sub ocrotirea Lui. (Oprire)
16 Nu te teme când se îmbogățește cineva
și când i se înmulțesc vistieriile casei,
17 căci nu ia nimic cu el când moare:
vistieriile lui nu se coboară după el.
18 Să se tot creadă omul fericit în viață,
să se tot laude cu bucuriile pe care și le face,
19 căci tot în locuința părinților săi va merge
și nu va mai vedea lumina niciodată.
20 Omul pus în cinste și fără pricepere
este ca dobitoacele pe care le tai.