Le grastlečeareangă.
1 O Rai phendea le Moisahkă: „Jea koa Faraono, kă baŕardem lehko illo thai lehkă kanditorengo, kaste kărau le semne Mîŕă ando maškar lengo,
2 thai kaste mothos te šeavehkă thai le šeavehkă te šeaveskă sar phirade Ma le Ejipteanença, thai so semne kărdem ande lengo maškar. Thai prinjeanena kă Me sîm o Rai.”
3 O Moise thai o Aarono găline koa Faraono, thai phende lehkă: „Kadea del duma o Rai, o Dell le Evreiengo: „Ji kana sî tu dă gîndo, thai či kames te smeris tu angla Mande? Mekh Mîŕă poporos te jealtar, kaste kandel Ma.
4 Kana či kames te mekăs Mîŕă poporos te jealtar, dikta, tradaua texara varesar grastengăčeareangă pe sa o mui te čemehko.
5 On avena poa sa mui la phuweako, ta či mai daštila pe te dičiol e phuw; xana so mai ašilea bičioŕardo, xana so muklea tumengă o baŕ, xana sal kašt, kai bareon ande tumară islazurea,
6 pherăna te khăra, le khăra sa te kanditorengă thai le khăra sa le Ejipteanengă. Te dadda thai le dadda te daddengă či dikhline kadea vareso dă kana sî on pe phuw thai ji ades.” O Moise ankăsto thai teleardea kata o Faraono.
7 Le kanditorea le Faraonohkă phendine lehkă: „Ji kana kadoa manuši sî te avel khă prikaza anda amende? Mekh le manušen kadalen te jeantar, thai te kanden le Rahkă, lengă Devllehkă. Ea či dikhăs kă nakhadeol o Ejipto?
8 Ambolde koa Faraono le Moisas thai le Aaronos. „Telearăn,” phendea lengă o,” thai kanden le Rahkă, tumară Devllehkă. Save thai kon sî kola kai jeana?”
9 O Moise phendea: „Jeasa le šeavença thai amară phurănça, le šave thai le šeia amarănça, le bakreança thai le guruvença amarănça; kă sî te avel ame khă bari govia ande pativ le Rasti.”
10 O Faraono phendea lengă: „Kadea te avel o Rai tumença, sar te mekau tume me te telearăn, i tumen thai i tumară šeaven! Len sama, kă sî nasul so sî tume ande godi te kărăn!
11 Či, či; telearăn, tume le murši thai kanden le Raiehkă, kă kadea manglean.” Thai našade le angla o Faraono.
12 O Rai phendea le Moisahkă: „Tinzosar teo vast poa čem le Ejiptohko, kaste aven le grastengăčeareangă poa čem le Ejiptohko, thai te xan sa e čear la phuweati, sa so muklea o baŕ.”
13 O Moise tinzosardea pesti rowli poa čem le Ejiptohko; thai o Rai kărdea te phurdel khă bravall katar okhamanklel poa čem soro des thai soro reat kodea. Dă drroboitu, e bravall katar okhamanklel andeasas le grastengăčearea.
14 Le grastengăčearengă avile poa čem le Ejiptohko, thai thodine pe sa o tinzimos le Ejiptohko; sas ando dindimos kaditi dă baro sar či mai sas thai či mai avela khă kadea roio grastengăčearengo.
15 Pherdine sa o mui la phuweako, ta či mai dičiolas e phuw; xaline sea e čear pai phuw thai sa o rodo le kaštengo, sa so mukleasas o baŕ; thai či mai ašilea khanči zăleno andel kašt, či ande čear poa kîmpo, ande sa o čem le Ejiptohko.
16 O Faraono akhardea iekhatar le Moisas thai le Aaronos, thai phendea: „Bezexardem angoa Rai, o Dell tumaro thai angla tumende.
17 Ta iertisar mîŕî bezex, anda kadea data; thai rudin le Raies, o Dell tumaro, te durearăl mandar e prikaza kadea le mullimasti!”
18 O Moise ankăsto kata o Faraono, thai rudisai'lo le Raiehkă.
19 O Rai kărdea te phurdel khă bravall but zuralli katar okhamsovel, kai lea le grastengăčearea, thai šudea le ande Marea e Lolli; či mai ašili khă grastengăčear pe sa o tinzomos le Ejiptohko.
20 O Rai baŕardea o illo le Faraonohko, thai o Faraono či muklea le šeaven le Israelohkă te jeantar. O tuneriko trine desăngo.
21 O Rai phendea le Moisahkă: „Tinzosar teo vast karing o čeri, thai avela tuneriko pa sa o čem le Ejiptohko, kadea dă tuneriko, ta daštil te pipăinpe.”
22 O Moise tinzosardea pehko vast karing o čeri, thai sas tuneriko kallo ande sa o čem le Ejiptohko, čiro dă trin des.
23 Či na či dičionas iekh avrănça, thai khonikh či ušti'lo anda pehko than čiro dă trin des. Ta, ande le thana kai bešenas le šeave le Israelohkă, sas duda.
24 O Faraono akhardea le Moisas, thai phendea: „Jean thai kanden le Raiehkă! – Te na ašel ando čem dăsar le bakrea thai le guruwa tumară; tumară šeave daština te jean i on tumença andekhthan.”
25 O Moise phendea: „Orta te des ame tu le jertfe thai le phabarimata dă sa, kai anasa le Raiehkă, amară Devllehkă,
26 i amară turme sa trăbun te jean amença, thai te na ašel khă undia anda lende; kă anda lende lasa kaste kandas le Raies, amară Devlles; thai ji kana arăsasa oče, či jeanas so alosarasa kaste nigras le Rahkă.”
27 O Rai braŕdea o illo le Faraonohko, thai o Faraono či kamblea te mekăle te telearăn.
28 O Faraono phendea le Moisahkă: „Ankli mandar! Te na varesar te mai sîkadeos angla mande, kă merăsa.”
29 „E!” phendea o Moise,” či mai sîkadiua angla tute.”
A opta urgie: lăcustele
1 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima atât lui, cât și slujitorilor săi, ca să fac aceste semne ale Mele în mijlocul lor, 2 iar voi să puteți istorisi în auzul copiilor și al nepoților voștri cât de aspru M-am purtat cu egiptenii și ce semne am făcut în mijlocul lor și, astfel, să știți că Eu sunt Domnul“.
3 Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul evreilor: «Până când vei refuza să te smerești înaintea Mea? Lasă-Mi poporul să plece ca să-Mi slujească. 4 Căci, dacă refuzi să-Mi lași poporul să plece, iată, voi aduce mâine lăcuste pe teritoriul tău. 5 Ele vor acoperi întinderea țării și nimeni nu va mai putea vedea pământul. Ele vor devora tot ce v-a mai rămas după grindină, vor devora orice copac care crește pe câmp și 6 îți vor umple palatele, casele slujitorilor tăi și ale tuturor egiptenilor. Va fi ceva ce nici părinții, nici strămoșii tăi n-au văzut de când sunt ei pe pământ și până în ziua de azi»“. Apoi ei s-au întors și au ieșit de la Faraon. 7 Slujitorii lui Faraon i-au zis acestuia: „Până când va fi omul acesta o capcană pentru noi? Lasă-i pe oamenii aceștia să plece ca să slujească Domnului, Dumnezeul lor. Încă nu înțelegi că Egiptul este ruinat?“. 8 Moise și Aaron au fost aduși înapoi la Faraon și el le-a zis:
‒ Duceți-vă! Slujiți Domnului, Dumnezeul vostru! Dar cine dintre voi va merge?
9 Moise i-a răspuns:
‒ Vom merge cu tinerii și cu bătrânii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu turmele și cirezile noastre, pentru că avem de ținut o sărbătoare în cinstea Domnului.
10 El le-a zis:
‒ Așa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați, pe voi și pe copiii voștri! Aveți grijă, căci știu că aveți de gând să faceți ceva rău! 11 Nu așa; duceți-vă doar voi, bărbații, și slujiți Domnului, căci aceasta ați cerut.
Și au fost alungați dinaintea lui Faraon.
12 După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului, ca să iasă lăcustele peste ea și să devoreze orice plantă din țara Egiptului, tot ce a mai rămas după grindină“. 13 Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului, și Domnul a adus vântul de est peste țară toată ziua aceea și toată noaptea. Când s-a făcut dimineață, vântul de est a adus lăcustele. 14 Lăcustele au venit peste toată țara Egiptului și s-au așezat pe întreg teritoriul ei. Era un roi de lăcuste atât de numeros, cum n-a mai fost vreodată și nu va mai fi. 15 Ele au acoperit întreaga țară, și tot pământul s-a înnegrit. Au devorat toate plantele din țară și tot rodul pomilor pe care l-a lăsat grindina. În toată țara Egiptului n-a mai rămas nimic verde, nici copaci și nici plante pe câmp. 16 Faraon i-a chemat repede pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul vostru, și împotriva voastră. 17 Iartă-mi păcatul și de data aceasta și rugați-vă Domnului, Dumnezeul vostru, mai ales ca să îndepărteze de la mine această urgie de moarte“.
18 Moise a ieșit de la Faraon și s-a rugat Domnului. 19 Domnul a făcut să sufle dinspre vest un vânt foarte puternic, care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie. Nicio lăcustă n-a rămas pe întreg teritoriul Egiptului. 20 Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon și acesta nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece.
A noua urgie: întunericul
21 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer și va fi întuneric peste toată țara Egiptului, atât de întuneric, încât să-l poți pipăi“. 22 Moise și-a întins mâna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile. 23 Nu se vedeau unii pe alții și timp de trei zile nu s-a ridicat niciunul din locul în care era. Dar toți fiii lui Israel au avut lumină în locuințele lor.
24 Faraon l-a chemat pe Moise și i-a zis:
‒ Duceți-vă! Slujiți Domnului. Familiile voastre pot merge cu voi, însă turmele și cirezile voastre vor rămâne.
25 Moise a răspuns:
‒ Ne vei da tu în mâini jertfe și arderi-de-tot, pe care să le aducem Domnului, Dumnezeul nostru? 26 Și vitele noastre trebuie să meargă cu noi. Nicio copită nu va rămâne, căci din ele vom lua ca să-I slujim Domnului, Dumnezeul nostru, și până vom ajunge acolo nu știm ce vom folosi ca să-I slujim Domnului.
27 Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon și acesta n-a vrut să-i lase să plece.
28 Apoi Faraon i-a zis:
‒ Pleacă de la mine! Ferește-te să-mi mai vezi fața, pentru că, în ziua în care-mi vei vedea fața, vei muri.
29 Moise i-a răspuns:
‒ Să fie precum ai zis. Nu-ți voi mai vedea fața.