1 „Răzgăin, răzgăin le poporos Mîŕăs, phenel o Dell tumaro.
2 „Denduma dă mišto o Ierusalimo, thai çîpisarăn lehkă kă e robia isprăvisaili, kă e bikris sas ispăšime; kă lea andoa vast le Raiehko duarăs anda sa le bezexa lehkă.
3 Khă mui çîpil: „Lašarăn ande pustia o drom le Raiehko, orton andel thana le šukă khă drom anda o Dell amaro!
4 Orsavi xar te avel vazdini, orsao baŕbaro thai orsao pleai te aven bandearde, le tičiurea te parugleon andel islazurii, thai le tidimata andel pleaiora!
5 Atunčeara dičiola pe e slava le Raiesti, ande leaka kodea orsavi făptura dikhăla la; kă o mui le Devllehko deaduma.
6 Khă mui phenela: „Çîpisar!” – thai me demanglal: „So te çîpi?” – „Orsavi făptura sî sar e čear, thai soa străfeaimos lako sar e lulludi poa kîmpo.
7 E čear šuteol, e lulludi perăl, kana phurdel e bravall le Raiesti pa late.” – Ande čeačimaste, o poporo sî sar e čear:
8 e čear šuteol, e lulludi perăl; ta o divano le Devllehko amarăhko ašel ando veako.
9 Ankli ta pe khă baŕbaro učio, kaste phenes le Sionohkă o ašundimos kuko o lašo; vazde teo mui zurallimasa, kaste phenes le Ierusalimohkă o ašundimos kukoa o lašo; vazde teo mui; na dara, thai phen le manušengă le Iudahkărăngă: „Dikta o Dell tumaro!
10 Dikta, o Rai o Dell avel zorasa, thai mothol Pehkă vastesa. Dikta kă o potindimos sî Lesa, thai le dimata aven angla Leste.
11 O nigrăla pesti turma sar khă Bakreari, lela le bakrišen ande angali, thola le ka Pehko kolin, thai phiravela kovles le bakrean kai denčiučii.”
E zor le Devllesti.
12 „Kon măsurisardea le paia pehkă vastesa? Kon măsurisardea le čerurea la palmasa, thai tidea e phuw andekh trito măsurimos? Kon tollisardea le baŕlebară le tollosa, thai le pleaia le tollosa?
13 Kon rodeas o Duxo le Raiehko thai kon luminisardea Les le phendimatănça Lehkă?
14 Kasa dea pe duma O, kaste lel sîkaimos? Kon sîkadea les o drom le čeačimahko? Kon sîkadea Les o xaraimos, thai kărdea Lehkă prinjeando o drom le atearimahko!
15 Dikta, le neamuri sî sar khă piteaimos paiehko andai kanta, sî sar e poši pai kumpăna; O vazdel le ostroave sar khă boamba tišaiati.
16 O Libano či arăsăl andai iag, thai le jiwine lehkă či arăsăn anda o phabarimos dă sa.
17 Sa le neamuri sî sar khanči angla Leste, nai dă sar khančimos thai xasardimos.
18 Kasa kamen te ameazăn le Devlles? Thai save amaezămosa ameana Les?
19 O buteari šorăl o idolo, thai o rupeari xureaveles sumnakasa, thai šorăl lehkă
lançuçurea rupehkă.
20 Ta kon sî čioŕo, alosarăl sar pativ khă kašt kai či terneol; rodel pehkă khă buteari bujando, kaste kărăl, kai te na perăl.
21 „Či jeanen? Či ašundean? Či kărdeape tumengă prinjeando dă anglal? Či dean tume čiăkhdata koa kărdimos la phuweako?”
22 O bešel opral le čerkohko la phuweako, thai le bešlitorea lehkă sî sar le grastlačearekă angla Leste; O tinzol le čerurea sar khă dikhlo sano, thai buflearăle sar khă çăra, kaste bešel ande leste.
23 O paŕuvel ande khančeste le voievoduren, thai kărăl khă khančimos anda le krisînitorea la phuweakă.
24 Dă sar so sî thodine, dă sar sî thodine andephuw, dă sar anglunisaili lendi tulpina ande phuw: thai O phurdel pa lende, ta šuteon, thai khă bravalloŕî lel le sar varesar sulumen.
25 „Kasa ameazpăna Ma, kaste avau orta sar leste?” phenel Kukoa o Sfînto.
26 „Vazden tumară iakha opră, thai dikhăn! Kon kărdea kadala butea? Kon kărdea te jean pala o dindimos, ando širo, e oštirea lendi? O akharăle saoŕăn po anau; kadea dă bari sî e zor thai o zurallimos Lehko, kă iekh či lipsol.”
27 „Andasoste phenes tu, Iakove, andasoste phenes tu, Israelona: „E bax mîŕî sî garadi angloa Rai, thai o čeačio muŕo sî nakhado le dičimasa angloa Dell muŕo?”
28 Či jeanes? Či ašundean? O Dell o vešniko, o Rai kărdea le riga la phuweakă. O či ašadeol, čina či čiiol; o prinjeandimos Lehko našti avel ateardino.
29 O del zor kolehkă ašado, thai barearăl e zor kolesti kai perăl ando zallimos.
30 Le tărnăxarea ašadeon thai čiion, orta le tărne perăn;
31 ta kola kai patean pe ando Rai nevearăn pesti zor, on xurean sar le vulturea; prasten thai či ašadeon, phirăn thai či ašadeon.”
Mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu
1 „Mângâiați-l, mângâiați-l pe poporul Meu!“,
zice Dumnezeul vostru.
2 „Vorbiți inimii Ierusalimului
și vestiți-i că munca lui cea grea s-a sfârșit,
că nelegiuirea lui a fost plătită,
căci a primit din mâna Domnului
o pedeapsă dublă pentru toate păcatele sale!“.
3 Iată , un glas strigă:
„Pregătiți în deșert calea Domnului;
neteziți în deșert un drum pentru Dumnezeul nostru!
4 Orice vale va fi înălțată
și orice munte și deal va fi smerit.
Râpa va deveni un loc neted
și locurile aspre vor deveni o câmpie.
5 Atunci se va arăta gloria Domnului
și toți oamenii o vor vedea împreună“,
căci gura Domnului a vorbit.
6 Un glas zice:
‒ Vestește!
El a întrebat:
‒ Ce să vestesc?
‒ Orice om este ca iarba
și toată splendoarea lui este ca floarea de pe câmp.
7 Iarba se usucă, floarea cade,
când vine suflarea Domnului peste ea.
Într-adevăr, ca iarba este poporul!
8 Iarba se usucă, iar floarea cade,
însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie!
9 Suie-te pe un munte înalt, Sionule,
aducător de vești bune!
Înalță-ți glasul cu putere,
Ierusalime, aducător de vești bune!
Înalță-l, nu te teme!
Spune cetăților lui Iuda:
„Iată-L pe Dumnezeul vostru!“.
10 Iată, Stăpânul Domn vine cu putere,
iar brațul Lui stăpânește pentru El.
Plata Lui vine cu El
și răsplata Lui Îl însoțește.
11 El Își va paște turma ca un păstor;
Își va strânge mieii în brațe,
îi va lua la piept
și va călăuzi blând oile care alăptează.
12 Cine a măsurat apele în palma lui
și a trasat cerurile cu lățimea palmei?
Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură?
Cine a cântărit munții pe cântar
și dealurile pe talere?
13 Cine a pătruns Duhul Domnului
și care om L-a îndrumat cu sfatul lui?
14 Cu cine S-a sfătuit El și cine L-a făcut priceput?
Cine L-a învățat calea judecății?
Cine L-a învățat cunoașterea
și I-a făcut cunoscută cărarea priceperii?
15 Iată, națiunile sunt ca o picătură de apă din găleată,
sunt considerate ca praful de pe talere.
Iată, El ridică insulele ca pe un lucru mărunt.
16 Libanul nu este îndeajuns pentru foc
și vietățile lui nu sunt îndeajuns pentru arderea-de-tot.
17 Toate națiunile sunt ca o nimica înaintea Lui;
sunt considerate de El
ca fiind mai puțin decât nimicnicie și deșertăciune.
18 Cu cine, deci, L-ați putea asemăna pe Dumnezeu?
Cu ce asemănare L-ați putea compara?
19 Un meșter toarnă chipul,
apoi un rafinor îl poleiește cu aur
și îi face lănțișoare de argint.
20 Cel care este prea sărac ca să aducă un dar
alege un lemn care nu putrezește
și își caută un meșter iscusit
ca să facă un chip cioplit, care să nu se clatine.
21 Nu știți? N-ați auzit?
Nu vi s-a făcut cunoscut de la început?
N-ați învățat nimic de la întemeierea pământului?
22 El este Cel Ce șade deasupra cercului pământului,
ai cărui locuitori par niște lăcuste.
El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin
și le desfășoară ca pe un cort de locuit.
23 El este Cel Ce îi transformă pe prinți în nimic,
iar pe conducătorii pământului ca și cum n-ar exista.
24 De abia sunt plantați,
de abia sunt semănați,
de abia s-a înrădăcinat trunchiul lor în pământ,
că El și suflă peste ei, uscându-i,
iar vijelia îi ia ca pe niște paie.
25 „Deci, cu cine Mă veți asemăna
ca să fim deopotrivă?“, zice Cel Sfânt.
26 Ridicați-vă ochii spre ceruri și priviți:
Cine a creat toate acestea?
Cel Ce aduce afară armata lor, după număr,
chemându-le pe toate pe nume.
Atât de mare este tăria Lui,
atât de tare este puterea Lui,
că niciuna nu lipsește.
27 De ce spui, Iacov,
de ce zici, Israel:
„Calea mea este ascunsă de Domnul
și dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu“?
28 Nu știi? N-ai auzit?
Domnul este Dumnezeul cel veșnic,
Creatorul marginilor pământului.
El nu obosește, nici nu rămâne fără putere,
iar priceperea Lui este de nepătruns.
29 El dă putere celui obosit
și îl întărește pe cel lipsit de putere.
30 Feciorii obosesc și nu mai au putere,
tinerii se împiedică și cad,
31 dar cei ce-și pun speranța în Domnul își vor înnoi puterea,
vor zbura ca vulturii,
vor alerga și nu vor rămâne fără putere,
vor umbla și nu vor obosi.