O Israel te pateal pe ando Rai.
1 „Ašen, ostroavena, thai ašunen Ma! Te zurearăn le popoare e zor, te jeanangle, thai te denduma! Te pašuas thai te krisînisaoas andekhthan.
2 Kon vazdea katar lulludearălokam kukoles saves, ando bibezexalimos Lehko, akhară Les te ušteavel pe Lehkă urme? Kon tholekătelal neamuri thai thagarimata? Kon kărăl lendi sabia poši, thai o arko pleava lini bravalleatar?
3 O phirălpalalende, jeal ande pačea po drom kai či mai ušteadeas čiăkhdata lehko punŕo.
4 Kon kărdea thai pherdea kadala butea? Kodoa kai akhardea le neamuren dă anglal, Me, o Rai, kukoa dăanglal thai Sakodoa ji ande le mai palal veakurea.
5 Le ostroave dikhăn e buti kadea thai daran, le gora la phuweakă isdran: pašon thai aven.
6 Kanden pe iekh pe avrăs, thai sakogodi phenel pehkă phralehkă: „Av illesa!”
7 O kaštari muršarăl le rupearăs; kukoa kai lustruil le čiokanosa muršarăl koles kai marăl pe kovança, phendindoi poa kărdimos: „Sî lašo!” thai karfol o idolo andel karfea kaste na perăl.”
8 Ta tu, Israelona, o robo Muŕo, Iakove, saves alosardem tu, sămînça le Avraamosti, o amal Muŕo,
9 tu, saves lem tu katal riga la phuweakă, thai saves akhardem tu andakh čem dureardo, savehkă phendem tukă: „Tu san o robo Muŕo, alosarau tu, thai či šudau tu!”
10 Na dara, kă Me sîm tusa; na dikh grijomasa, kă Me sîm o Dell tiro; Me zurearau tu, sa Me avau tukă ando kandimos. Me nikărau tu la čeačeasa Mîŕasa le biruimasti.
11 Dikta, mardine, thai pherdine lajawestar, avena sa kola kai avena xollearičea pe tute; avena mudardine thai xasaona, kola kai thonpe tusa.
12 Rodesa le, thai či mai arakhăsa le, kolen kai xanas pe tusa; avena xasardine kola kai mardeonas pe tusa.
13 Kă Me sîm o Rai, o Dell tiro, kai lau tu vastestar čeačestar thai phenau tukă: „Na dara khančestar, Me avau tukă ando kandimos!
14 Na dara khančestar, termo le Iakovohko, thai ašimos sano le Israelohko; kă Me avau tukă ando kandimos, – phenel o Rai, – thai o Sfînto le Israelohko sî o Skăpitorii tiro.
15 Dikta, kărau tu khă sania skuçome, nevi dă sa, bute danddença; linčearăsa, linčearăsa le baŕlebară, thai kărăsa le pleaia sar e pleava.
16 Činosas le, thai lela le e bravall, thai khă bravaloŕî phaŕavela le, ta tu bukurisa tu ando Rai, thai desatubaro le Sfîntosa le Israelohkărăsa.
17 Kola le bibaxtale thai le lipsome roden pai, thai nai; šuteol lendi šib trušatar. Me, o Rai, ašunaua le; Me, o Dell le Israelohko, či mekaua le.
18 Kăraua te isvorîn nanilašurea pel pleaia, thai isvoare ando maškar le xareango; paruvaua o pustiimos ando iazo, thai e phuw e šuti andel thawdimata paiehkă;
19 thoaua čedrii, dafinurea, mirçi thai zetinuri ande pustia, thoaua tiparošea thai ulmea, thai phaboŕa turčisko ande khă than ande pustia,
20 kaste dikhăn saoŕănça thai te jeanen, te atearăn thai te jeanen kă o vast le Raiehko kărdea kadala butea, thai o Sfînto le Israelohko întemeisardea le.”
21 „Nikrăn tumaro phendimos, – phenel o Rai – sîkaven mangă le čeačimata le mai zuralle, phenel o Thagar le Iakovohko.
22 „Te sîkavele, thai te phenen amengă so sî te kărdeola pe; save sî le prooročimata kai kărdean le vokhdata? Phenen, kaste las sama lende, thai te dikhas lengo pherdimos; or, phenen amengă o aviimos.
23 Phenen amengă so kărdeola pe mai palal, kaste jeanas kă san devla, kărăn barem vareso lašo or nasul, kaste dikhas, thai te dikhas saoŕănça.
24 Dikta kă či san khančehko thai buti tumari nai khanči; khă skîrba sî kon alol tume tumen.
25 Ušteadem varekas kataravelereat thai avel katarlulludearălokham; o akharăl Muŕo Anau; nakhăl pal voievodurea sar pai čikh thai ušteavela andel pînŕă sar ušteavel o phuweari e phuwgalbăno.
26 Kon phendea e buti kadea dă anglal, kaste jeanas les, thai mai dămult anglal, kaste phenas: „Sî les čeačimos?” Khonikh či phendea les, khonikh či prooročisardea les, thai khonikh či ašundea le divanuri tumară.
27 Me, Kukoa anglal, phendem le Sionohkă: „Dikta kă aven!” Thai le Ierusalimohkă: „Tradau tukă khă phenditorii phendimatăngo laše!”
28 Kă Me dikau, thai nai khonikh, khonikh maškar lende te prooročin thai sao te dašti delanglal, te avela te pušau les.
29 Dikta kă saoŕă nai khanči, lengă butea sî dăiveantaină, le idolea lengă sî khă phurdimos nango!”
Domnul, ajutorul lui Israel
1 „Ascultați-Mă în tăcere, insule,
iar popoarele să-și înnoiască puterea!
Să se apropie și să vorbească!
Să ne înfățișăm împreună la judecată!
2 Cine l-a stârnit pe acela din est,
chemându-l cu dreptate la picioarele Sale?
El îi dă în stăpânire națiunile
și îi supune regi.
Cu sabia îi transformă în praf,
iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt .
3 Îi urmărește, mergând în siguranță
pe un drum pe unde picioarele lui n-au mai călcat.
4 Cine a făcut și a împlinit aceasta ?
Cine a chemat generațiile de la început?
Eu, Domnul, am fost cu cei dintâi
și tot Eu voi fi și cu cei de pe urmă“.
5 Insulele văd aceasta și se tem;
marginile pământului se cutremură;
ei se apropie și sosesc.
6 Oamenii se ajută între ei,
zicându-și: „Fii tare!“.
7 Meșterul îl încurajează pe rafinor,
iar cel ce netezește cu ciocanul, pe cel ce lovește nicovala.
El zice despre îmbinare: „Este bună!“,
după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine.
8 „Dar tu, Israel, slujitorul Meu,
tu, Iacov, pe care te-am ales,
tu, descendent al lui Avraam, prietenul Meu,
9 tu, pe care te-am adus de la marginile pământului
și te-am chemat din colțurile sale cele mai îndepărtate,
zicându-ți: «Tu ești slujitorul Meu!»,
pe tine te-am ales și nu te-am respins!
10 Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine!
Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău!
Eu te voi întări, te voi ajuta
și te voi sprijini cu credincioșia dreptei Mele.
11 Iată, umiliți și făcuți de rușine
vor fi toți cei furioși pe tine.
Ca un nimic vor ajunge și vor pieri
toți cei ce ți se opun.
12 Te vei uita după ei, după dușmanii tăi,
dar nu-i vei mai găsi,
fiindcă nimiciți de tot vor ajunge
cei ce se luptă cu tine.
13 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Care te apuc de mâna dreaptă
și-ți zic: «Nu te teme,
Eu te voi ajuta!
14 Nu te teme, vierme al lui Iacov,
rămășiță firavă a lui Israel!
Eu Însumi te voi ajuta!»“, zice Domnul,
„Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.
15 Iată, te voi face o sanie de treierat ascuțită,
nouă și cu două rânduri de dinți!
Vei treiera munții și-i vei zdrobi,
iar dealurile le vei face ca pleava.
16 Le vei vântura și le va lua vântul,
iar vijelia le va împrăștia.
Dar tu te vei bucura în Domnul,
te vei lăuda cu Sfântul lui Israel.
17 Săracii și nevoiașii caută apă dar nu găsesc,
iar limba li se usucă de sete.
Însă Eu, Domnul, le voi răspunde!
Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi!
18 Pe înălțimile uscate voi face să curgă râuri,
iar în mijlocul văilor voi face să curgă izvoare.
Voi transforma deșertul într-un iaz,
și pământul uscat – în izvoare.
19 În deșert voi planta cedri,
salcâmi, mirt și măslini;
în pustiu voi planta laolaltă
chiparoși, ulmi și pini,
20 pentru ca toți să vadă și să cunoască,
să priceapă și să înțeleagă
că mâna Domnului a făcut aceste lucruri,
Sfântul lui Israel le-a realizat!“
21 „Aduceți înainte cazul vostru!“, zice Domnul.
„Aduceți aproape dovezile voastre!“, zice Împăratul lui Iacov.
22 „Să-și aducă aproape idolii și să ne spună
lucrurile care se vor întâmpla!
Cât despre lucrurile dinainte, spuneți ce sunt,
ca să cugetăm la ele în inima noastră
și să le cunoaștem împlinirea!
Sau faceți-ne să auzim lucrurile care vor veni!
23 Spuneți-ne lucrurile care vor veni la urmă
și vom ști că sunteți dumnezei!
Faceți ceva, bine sau rău,
ca să rămânem uimiți și să privim cu toții!
24 Dar iată că voi sunteți mai puțin decât nimic,
iar lucrarea voastră este fără nicio valoare;
o urâciune este cel ce vă alege.
25 Am stârnit pe cineva din nord și el a venit;
de la răsăritul soarelui el cheamă Numele Meu.
El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul
și cum calcă olarul lutul în picioare.
26 Cine a vestit aceasta de la început, ca s-o putem cunoaște,
sau mai dinainte, ca să putem spune: «A avut dreptate!»?
Nimeni n-a vestit-o,
nimeni n-a proclamat-o,
nimeni n-a auzit vreun cuvânt de la voi.
27 Eu am vestit-o mai întâi Sionului: «Iată-i, iată-i!»
și am trimis un aducător de vești bune Ierusalimului.
28 Mă uit și nu este nimeni;
nu este printre ei niciunul care să sfătuiască,
niciunul care să răspundă atunci când îl întreb.
29 Iată că toți sunt falși;
lucrările lor sunt un nimic,
iar chipurile lor sunt vânt și deșertăciune.