Le bibaxtalimata le Ierusalimohkă.
1 Au! Sar bešel meklini akana, e četatea kadea kaditi dă pherdi le poporostar aver data!
Ašili sar khă phiwli!
Oi, kai aver data sas bari maškar le neamuri, arăsli roaba ades!
2 Rovel dukhasa reate, thai thavden lakă iasfa pel buči.
Či iekh anda kola kai kamenas la či răzgăina la;
sal amal lakă mekline la thai kărdi'le lakă dušmaia.
3 O Iuda teleardea dureardo,
andoa meklimospaleste thai anda le butimtarimata le phară.
Bešel ando maškar le neamurengo,
thai či arakhăl xodinimos!
Sal našaditorea lehkă arăsle les orta kana sas lehkă o mai baro strandimos.
4 Le droma le Sionohkă sî tristimasa, kă khonikh či mai jeal kal deslebară,
sal udara lehkă sî pustimena, le raša lehkă akharăn pehkă dii;
le šeiabarea lehkă sî xolleariko, thai o orta sî pherdo kărtimos.
5 Lehkă zuralemeklitorea xuten izbîndasa, le dušmaia lehkă sî naismime.
Kă o Rai meklealestelal, andoa butimos lehkă bezexăngo;
lehkă šave găline ande robia angloa zurallomeklitorii.
6 Gălitar katai šei le Sionosti sa lako kučimos.
Lakă šerălebară arăsline sar varesar busnevăšune kai či arakhăn pehkă thančeareko,
thai jean bi zorako angla kukoa kai našavele.
7 Andel des le bibaxtalimahkă thai lehkî bezexalimasko,
o Ierusalimo anel pehkă godi anda sal lašimata kai sas les rig andel des lehkă puraimahkă;
kana pelo lehko poporo ando vast le zuralomeklitorehko, khonikh či avilo lehkă ando kandimos,
ta le dušmaia dikhănas pe leste thai asanas lehkă peradimastar.
8 Pharăs bezexardea o Ierusalimo! Anda kodea arăslo khă skîrbako.
Sa kola kai kučearănas les čidabadikhănles akana, dikhlindoi lehko nandimos,
Thai o orta amboldel pe ande aver rig thai akharăl pehkă dii.
9 O marimos bešel astardo la podeatar lehka raxameatar,
thai či delas pe godi ka pehko nakhlimos.
Peradilo pharăs dă sa. Khonikh či răzgăiles.
„Dikh muŕo bezexalimos, Raia, kă dikta so barimatahko sî o dušmano!”
10 O zurallomeklitorii tinzosardea o vast ka sa so sas les mai kuči;
ta dă sar dikhlea sar, ande lehko Than kukoa o sfînto, šute pe le neamurea
savengă Tu mothodeanas lengă te na šon pe ande Teo tidimos!
11 Soa poporo lehko rodel manŕo roindoi;
dine pehkă butea le kuči po xabe, kaste nikrăn pesti čivava.
„Dikh Ta, Raia, thai le sama sode dă prasaime sîm!”
12 Au! Tume, kai nakhăn paša mande,
len sama thai dikhăn kana sî vokh dukh sar e dukh mîŕî,
Sar e dukh saveasa maladea ma o Rai ando des astardimahko Lehka xolleako!
13 Šudea mangă dă opral andel kokala khă iag kai astarăle;
tinzosardea mangă khă phal talal pînŕă, thai dea ma parpale.
Maladea ma pustimasa thai rînčezîmasa ande sal des!
14 O vast Lehko phangleao xamo mîŕă bikrisăngo,
kai bešen akhuwde thai phangle mîŕa koŕatar.Phaglea mîŕî zor.
O Rai dea ma ando vast kolengo, savengă našti te bešeau pa lende.
15 O Rai dea ande phuw sa le zurallença anda muŕo maškar;
tidea khă oštirea pa mande, kaste mudarăl mîŕă tărnimatas;
sar ando teasko ušteadea o Rai la šeialabarea, e šei le Iudasti.
16 Anda kodea rovau, šorăn iasfa mîŕă iakha,
kă duri'lo mandar Kukoa kai sas te răzgăil ma, Kukoa kai sas te lulludearăl mîŕî čivava;
le šave mîŕă sî linčearde, kă o dušmano izbîndisardeas.
17 O Siono tinzol le vast rudimasa, thai khonikh či răzgăiles.
O Rai tradea poa Iakovo anda sal riga dušmaia;
O Ierusalimo arăslo prasaimahko ande lengo maškar.
18 O Rai sî čeačio, kă amboldinisailem pa Lehkă mothodimata.
Ašunen, sa le popoare, thai dikhăn mîŕî dukh!
Le šeialebarea thai le tărnăxarea mîŕă găline ande robia.
19 Akhardem mîŕă amalen, ta athade ma,
le raša thai le phură mîŕă mulline ande četatea,
rodindoi xamos kaste nikrăn pesti čivava.”
20 „Raia, dikh Ta ka muŕo tino. Ande mande tireol,
amboldi'lo muŕo illo ande mande, kă sîmas biašundimahko.
Avri e sabia meklea ma bi šavengo, ando khăr o merimos.
21 Ašunde ma roindoi, ta khonikh či răzgăisardea ma.
Sal dušmaia mîŕă, kana ašundine mîŕă bibaxtalimatasa, bukurisai le kă Tu andean les;
ta anesa, vestisarăsa o des kana i on avena sar mande.
22 An sa lengo nasulimos angla Tute,
thai kăr lengă sar kărdean mangă i mangă, anda sa le bikrisa mîŕă! Kă le roimata mîŕă sî but,
thai o illo sî mangă nasfalo.”
Ierusalimul pustiit
1 Cum stă singură cetatea
care odinioară era plină de oameni!
Cum a ajuns asemenea văduvei,
ea, care era mare între națiuni!
Ea, care era o prințesă printre țări,
a devenit o sclavă.
2 Plânge amarnic în timpul nopții
și lacrimile-i curg pe obraz.
Dintre toți iubiții ei,
nu mai există niciunul care s-o aline.
Toți prietenii au trădat-o,
devenindu-i dușmani.
3 După multă suferință și muncă grea,
Iuda s-a dus în captivitate.
Locuiește printre națiuni
și nu găsește un loc de odihnă.
Toți urmăritorii lui l-au ajuns
chiar în mijlocul necazului lui.
4 Drumurile Sionului bocesc,
căci nimeni nu mai vine la sărbători.
Toate porțile lui sunt distruse,
iar preoții săi suspină.
Fecioarele lui sunt mâhnite
și el însuși este plin de amărăciune.
5 Vrăjmașii lui au devenit stăpâni
și dușmanii lui au parte de bine.
Căci Domnul l-a făcut să sufere
din cauza mulțimii fărădelegilor sale.
Copiii lui au mers în exil,
captivi înaintea dușmanului.
6 S-a dus de la fiica Sionului
toată măreția ei!
Prinții săi au ajuns ca niște cerbi
care nu găsesc pășune,
care fug, dar fără putere,
dinaintea urmăritorului.
7 În zilele necazului și ale rătăcirii lui,
Ierusalimul își aduce aminte
de toate bogățiile
pe care le-a avut în zilele de odinioară.
Când poporul lui a căzut în mâna dușmanului,
nimeni nu i-a sărit în ajutor.
Dușmanii l-au privit și au râs
pe seama prăbușirii lui.
8 Cetatea Ierusalimului a păcătuit mult
și de aceea a ajuns murdară.
Toți aceia care o cinsteau, acum o disprețuiesc,
fiindcă i-au văzut goliciunea.
Ea însăși suspină
și își întoarce fața.
9 Necurăția era pe rochia ei;
nu s-a gândit la sfârșitul său.
Căderea ei a fost de neînțeles;
n-a avut niciun mângâietor.
„Privește-mi, Doamne, durerea,
căci dușmanul a triumfat!“
10 Vrăjmașul a întins mâna
peste toate lucrurile ei prețioase.
Mai mult, ea a văzut națiunile
intrând în sfântul ei Lăcaș,
cărora Tu le porunciseși
să nu intre în adunarea Ta.
11 Tot poporul suspină,
căutând pâine.
Ei și-au dat lucrurile lor prețioase pe mâncare,
ca să-și păstreze viața.
Privește, Doamne, și uită-Te cu atenție,
căci sunt disprețuită!
12 Nu înseamnă nimic pentru voi,
cei care treceți pe lângă mine ?
Priviți și vedeți
dacă există vreo durere asemenea durerii mele,
cu care Domnul m-a făcut să sufăr
în ziua mâniei Lui!
13 Din înălțimi a trimis un foc,
care mi-a pătruns în oase.
A întins un laț picioarelor mele
și m-a răsturnat.
M-a lăsat să fiu pustiit,
și acum sufăr toată ziua.
14 Fărădelegile mele au fost prinse într-un jug
și împletite de mâna Sa.
Ele apasă asupra gâtului meu,
frângându-mi puterea.
Stăpânul m-a dat în mâinile dușmanilor,
fără ca eu să mă pot împotrivi.
15 Stăpânul i-a lepădat din mijlocul meu
pe toți cei măreți.
El a convocat o adunare împotriva mea,
ca să-mi zdrobească tinerii.
Stăpânul a călcat-o în picioare,
pe fata fecioară a lui Iuda,
așa cum se zdrobesc strugurii în presă.
16 De aceea îmi plâng ochii;
din ochi îmi coboară lacrimi.
Căci Mângâietorul S-a îndepărtat de mine,
El, Cel Ce îmi înviora sufletul.
Fiii mei sunt îngroziți,
căci dușmanul a învins.
17 Sionul își întinde mâinile rugător,
dar nu este nimeni să-l mângâie.
Domnul a dat o poruncă cu referire la Iacov
ca vecinii lui să-i fie dușmani;
Ierusalimul a ajuns
o necurăție în mijlocul lor.
18 Domnul este drept,
căci m-am răzvrătit împotriva poruncii Lui.
Ascultați-mă, vă rog, toate popoarele!
Priviți la durerea mea!
Fecioarele și tinerii mei
au mers în captivitate.
19 Mi-am chemat iubiții,
însă ei m-au trădat.
Preoții și bătrânii mei
și-au dat suflarea în cetate,
în timp ce căutau mâncare
ca să-și păstreze viața.
20 Privește, Doamne, cât sunt de nenorocit!
Măruntaiele-mi fierb;
inima mi se zvârcolește înăuntrul meu,
căci am fost foarte răzvrătit!
Afară, sabia m-a lăsat fără copii,
iar în casă, ea este precum moartea.
21 Oamenii m-au auzit suspinând,
dar nimeni nu m-a mângâiat.
Toți dușmanii mei au aflat de nenorocirea mea
și s-au bucurat de ce ai făcut.
Adu ziua pe care ai vestit-o!
Să fie și ei ca mine!
22 Să vină toată răutatea lor înaintea Ta;
și poartă-Te cu ei
la fel cum Te-ai purtat cu mine,
din cauza tuturor fărădelegilor mele.
Căci suspinele mele sunt multe,
iar inima-mi este sleită!