Petru și Ioan înaintea Sinedriului
1 În timp ce Petru și Ioan vorbeau poporului, au venit la ei preoții, comandantul gărzii Templului și saducheii, 2 foarte supărați din cauză că învățau poporul și vesteau, în Numele lui Isus, învierea dintre cei morți. 3 Au pus mâna pe ei și i-au aruncat în închisoare până în ziua următoare, căci era deja seară. 4 Însă mulți dintre cei ce auziseră cuvântarea au crezut, și numărul bărbaților credincioși a ajuns la aproape cinci mii.
5 În ziua următoare s-au adunat în Ierusalim conducătorii lor, bătrânii și cărturarii, 6 marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei care erau din neamul marilor preoți.
7 I-au pus pe apostoli să stea în mijloc și i-au întrebat:
‒ Prin ce putere sau în numele cui ați făcut aceasta?
8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a răspuns:
‒ Conducători și bătrâni ai poporului, 9 dacă suntem cercetați astăzi pentru o faptă bună făcută unui om neputincios și pentru felul în care a fost el vindecat, 10 să vă fie cunoscut vouă tuturor și întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos nazarineanul, Cel pe Care voi L-ați răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți! 11 Acesta este:
„Piatra, care a fost disprețuită de voi, zidarii,
care a devenit Piatra din capul unghiului“ .
12 În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți!
13 Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și când au înțeles că erau oameni neinstruiți și de rând, au rămas uimiți și au înțeles că fuseseră cu Isus. 14 Însă, văzându-l stând lângă ei pe omul care fusese vindecat, n-au avut ce să zică. 15 Prin urmare, le-au poruncit să iasă afară din Sinedriu și s-au sfătuit între ei, zicând: 16 „Ce să le facem oamenilor acestora? Căci este știut de către toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut un semn clar, și nu-l putem nega. 17 În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească și mai departe în popor, să-i amenințăm, ca să nu mai vorbească niciunui om în Numele acesta!“.
18 I-au chemat și le-au poruncit să nu mai vorbească deloc și să nu-i mai învețe pe alții în Numele lui Isus. 19 Însă Petru și Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecați voi înșivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu! 20 Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit!“. 21 După ce i-au amenințat din nou, le-au dat drumul, neștiind cum să-i pedepsească, din cauza poporului, căci toți Îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22 Căci omul asupra căruia se înfăptuise semnul acesta miraculos de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.
Credincioșii se roagă pentru a primi îndrăzneală
23 După ce li s-a dat drumul, s-au dus la ai lor și le-au istorisit tot ce le spuseseră conducătorii preoților și bătrânii. 24 Când au auzit ei aceste lucruri, și-au ridicat glasul în același gând către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne, Tu, Cel Care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele, 25 Tu ai vorbit, prin Duhul Sfânt, prin gura strămoșului nostru David, slujitorul Tău, astfel :
«De ce se agită națiunile
și de ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
26 Regii pământului s-au ridicat cu toții,
și conducătorii s-au adunat împreună
împotriva Domnului și împotriva Unsului Său» .
27 Căci într-adevăr, împotriva Slujitorului Tău celui sfânt, Isus, pe Care L-ai uns Tu, s-au adunat în această cetate Irod, Ponțiu Pilat, neevreii și poporul Israel, 28 ca să facă tot ceea ce mâna Ta și planul Tău au hotărât mai dinainte să se întâmple. 29 Și acum, Doamne, uită-te la amenințările lor și dă-le slujitorilor Tăi toată îndrăzneala ca să vorbească despre Cuvântul Tău! 30 Întinde-Ți mâna ca să se facă vindecări, semne și minuni prin Numele Slujitorului Tău celui sfânt, Isus!“.
31 După ce s-au rugat, locul unde erau adunați s-a cutremurat, și toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească despre Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Credincioșii își împart între ei averile
32 Mulțimea celor ce crezuseră era una în inimă și-n gând și niciunul nu spunea că vreunul dintre bunurile lui este al lui, ci aveau toate în comun. 33 Apostolii depuneau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus și un mare har era peste ei toți. 34 Căci nu era nimeni printre ei în nevoie, pentru că toți cei ce erau proprietari de terenuri sau case le vindeau, iar prețul lucrurilor vândute îl aduceau 35 și-l puneau la picioarele apostolilor. Apoi se împărțea fiecăruia în funcție de cum avea nevoie. 36 Iosif, numit de apostoli și Barnabas, care tradus înseamnă „Fiul încurajării“, un levit originar din Cipru, 37 a vândut un teren care-i aparținea și apoi a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.
O Petero thai o Ioano koa Staboro.
1 Ta kana denas duma o Petro thai o Ioan le norodohkă, avile lende biajukărdimahko le raša, o kăpitano le Templohko thai le Sadušeia,
2 but xoleardine kă sîkavenas le norodo, thai vestinas ando Isususo o juvindimos andal mulle.
3 Thodine o vast pe lende, thai šudine le ando beči ji ando duito des, kă mekleasas pe e reat.
4 Ta but anda kukola kai ašundesas o divano, pateaiesas; thai o dindimos le muršengo kai pateanas vazdinisailosas ji ka paše panji mii.
5 O duito des, le mai bară le norodohkă, le phură thai le sîkaditorea tidine pe andekhthan ando Ierusalimo,
6 le bară rašasa le Anasa, le Kaifăsa, o Ioanmo Alesandro, thai sa kola kai çîrdenas pe andoi viça le bară rašandi.
7 Thodine le Petros thai le Ioanos ando maškar lengo, thai pušle le: „Savea zorasa, or andoa anau kahko kărdean tume e buti kadea?”
8 Atunči, o Petero, pherdo Sfînto Duxo, phendea lengă: „Mai bară le nodorohkă thai phură le Israelohkă!
9 Anda kă sam ades çîrdine koa phendimos anda khă kărdimos mištimahko, kărdino khă manušehkă nasfalo, sam pušline sar sas sasteardo,
10 te jeanen la saoŕă, thai te jeanel la soa norodo le Israelohko! O manuši kadoa avel ades angla tumende sastevesto, ando Anau le Isus Kristosohko andoa Nazareto, kai tume mardean Les po trušul, ta saves o Dell juvindisardea Les andal mulle.
11 O sî „o baŕ šudino tumendar, le zidarendar, kai arăslo te avel thodino ando šero le undiohko.”
12 Ande khonikh aver nai skăpimos: kă nai tala o čerii či khă aver Anau dino le manušengă, ande sao te avas skăpîme.”
13 Kana dikhline on o zuralimos le Petrohko thai le Ioanohko, mirisai le, kă jeanenas le manuši bisîkadine thai sar le kolaver; thai ateardine kă sas le Isusosa.
14 Ta anda kă dikhănas paša lende le manušes kai sas sasteardo, našti phenenas khanči kontra.
15 Mothodine lengă numai te anklen avri andoa soboro, dine pe duma maškar lende,
16 thai phendine: „So kărasa le manušengă kadalengă? Kă sî jeanglino sa le manušendar le Ierusalimohkă kă anda lende kărdili khă bari minunea dikhlini, kai našti te na garavas la.
17 Ta, kaste na bufleol o ašundimos kadoa mai but ando norodo, te daravas le, thai te mothoas lengă kă dă akanara angle te na mai den duma khanikahkă ando Anau kadoa.”
18 Thai pala so akharde le, mothodine lengă te na mai den duma ande či khă tipo čina či te mai sîkaven le manušen ando Anau le Isusohko.
19 Orta phendimos, O Petro thai o Ioano phendine lengă: „Krisînin tume korkoŕo kana sî mai čeačio angloa Dell te ašunas mai but tumendar dă sar le Devllestar;
20 kă ame naštisaras te na das duma pa so dikhleam thai so ašundeam.”
21 Daradine le pale, thai mekle le te jeantar, kă či jeanenas sar te došaven le, anda e zan le norodosti; anda kă saoŕă slăvinas le Devlles anda so kărdilea sas.
22 Kă o manuši savesa kărdileasas kadea minunea le sastimasti, sas les mai mišto dă štarvardeši bărši.
O Petro thai o Ioano ka lengă.
23 Pala so dea pe lengă drom, on găline ka lengă, thai phendine lengă sa so mothodesas lengă le raša le mai bară thai le phură.
24 Kana ašundine on kadala butea, vazdine o glaso sa andekhthan karing o Dell, thai phendine: „Stăpînona Raia, kai kărdean o čerii, e phuw, e marea thai sa so sî ande lende!
25 Tu phendean andoa Sfînto Duxo, andoa mui amară daddehko le Davidohko, o robo Tiro: „Anda soste xan pe le neamurea, thai anda soste den godi le noroade butea xasarimahkă?
26 Le thagar la phuweakă vazdinisai le, thai le raimata tide pe poa Rai thai poa Makhlo Lehko.”
27 Ande čeačimaste, poa Robo Tiro o Sfînto, o Isus, saves Tu makhlean Les, tide pe ande četatea kadea o Irodo thai o Pilato andoa Ponto le neamurença thai le noroadença andoa Israelo,
28 kaste kărăn so mothodeasas mai anglal o vast Tiro thai Tiri kris.
29 Thai akana, Raia, dikh Ta ka lengă daraimata, de zor le roben Tirăn te vestin o Divano Tiro sa la zorasa,
30 thai tinzosar Teo vast, kaste kărdeon pe sastimata, minuni thai sămnurea ando Anau le Robohko Tirăhko kolehko le Sfîntonohko, le Isusoshko.”
31 Pala so rudisai le on, isdraia o than kai sas tidine; sa pherdile Sfîntone Duxostar, thai vestinas o Divano le Devllehko barea zorasa.
O tidimos thai o kamblimos le pateaimatorengo.
32 O butimos kolengo kai pateaiesas, sas khă illo thai khă sufleto. Či iekh či phenelas kă le mandimata lehkă sî lehkă, ta sa sas saorăngă.
33 Le apostolea denas duma bute zorasa poa juvindimos le Raiehko le Isusohko. Thai khă baro xaro sas pa sa.
34 Kă nas či iekh anda lende, kai te nigrăl khančimasa: sa kola kai sas le phuwea thai khăra, bitinenas le, anenas o potindimos le buteango bitindine,
35 thai thonas les kal pînŕă le apostolengă: pala kodea xulavelas pe sakoiekhăhkă pala sar sas les buti.
36 O Iosif, dino anau le apostolendar i Barnaba, kadea, ande tălmăčirea, o šeau le alinohko, khă Levito, neamostar andoa Čipro,
37 bitindea khă phuw kai sas les, andea le love, thai thodea le kal pînŕă le apostolengă.