Iefta
1 Iefta, ghiladitul, era un războinic viteaz. El era fiul unei prostituate. Iefta i se născuse lui Ghilad. 2 Soția lui Ghilad îi născuse și ea fii. Când fiii soției lui au crescut mari, l-au alungat pe Iefta și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru pentru că ești fiul unei alte femei!“. 3 Iefta a fugit dinaintea fraților săi și a locuit în țara Tob. Acolo, niște bărbați de nimic s-au adunat pe lângă Iefta și l-au însoțit.
4 După câteva zile, fiii lui Amon au luptat împotriva lui Israel. 5 În timp ce fiii lui Amon se luptau cu Israel, bătrânii Ghiladului s-au dus să-l aducă pe Iefta din regatul Tob.
6 Ei i-au zis lui Iefta:
‒ Vino să ne fii conducător, ca să ne luptăm cu fiii lui Amon.
7 Dar Iefta le-a zis bătrânilor Ghiladului:
‒ Oare nu voi sunteți aceia care m-ați urât și m-ați alungat din familia tatălui meu? De ce ați venit la mine acum când sunteți în pericol?
8 Bătrânii Ghiladului i-au răspuns lui Iefta:
‒ Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi și să lupți împotriva fiilor lui Amon. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!
9 Iefta le-a zis bătrânilor Ghiladului:
‒ Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt împotriva fiilor lui Amon, și Domnul îi dă în mâna mea, voi deveni eu căpetenia voastră?
10 Bătrânii Ghiladului i-au răspuns lui Iefta:
‒ Domnul să fie martor între noi, dacă nu vom face întocmai cum ai zis!
11 Iefta a plecat cu bătrânii Ghiladului, iar poporul l-a pus în fruntea lui drept căpetenie și conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului, la Mițpa.
Iefta îi învinge pe amoniți
12 După aceea, Iefta a trimis niște mesageri la regele fiilor lui Amon ca să-i spună:
‒ Ce ai cu mine, de ai venit să lupți împotriva țării mele?
13 Regele fiilor lui Amon le-a răspuns mesagerilor lui Iefta:
‒ Pentru că atunci când a venit din Egipt, Israel mi-a luat țara, de la Arnon până la Iabok și până la Iordan. Acum, înapoiază-mi-o pe cale pașnică!
14 Iefta a trimis din nou mesageri regelui fiilor lui Amon 15 ca să-i spună:
‒ Așa vorbește Iefta: „Nu Israel a luat țara Moabului și țara fiilor lui Amon 16 pentru că, atunci când a ieșit din Egipt, Israel a mers prin deșert până la Marea Roșie și apoi și-a continuat drumul până la Kadeș. 17 Israel a trimis atunci mesageri regelui Edomului, zicând: «Lasă-mă, te rog, să trec prin țara ta!». Dar regele Edomului nu i-a îngăduit. A mai trimis mesageri și regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeș.18 Apoi au călătorit prin deșert, au înconjurat țara Edomului și țara Moabului, au ajuns în partea de est și și-au așezat tabăra dincoace de Arnon. Deci, n-au intrat în teritoriul Moabului, întrucât Arnon era granița cu Moabul.19 Atunci Israel a trimis mesageri lui Sihon, regele amoriților, rege al Heșbonului. Israel i-a zis: «Lasă-ne, te rugăm, să trecem prin țara ta ca să ajungem la locul nostru!». 20 Dar Sihon n-a avut încredere în Israel ca să-l lase să-i traverseze teritoriul, ci și-a mobilizat poporul, și-a așezat tabăra la Iahaț și s-a luptat cu Israel.21 Însă Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon și pe toți oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i-au învins și, astfel, Israel a luat în stăpânire tot teritoriul amoriților care locuiau în această țară. 22 Ei au moștenit tot teritoriul amoriților de la Arnon până la Iabok și din deșert până la Iordan.23 Acum, după ce Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-a alungat pe amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să-i iei în stăpânire teritoriul ? 24 Oare nu vei moșteni tu ceea ce îți dă în stăpânire zeul tău Chemoș? Deci, și noi îi vom lua în stăpânire pe toți cei alungați de Domnul, Dumnezeul nostru, dinaintea noastră! 25 Crezi că ești mai puternic decât Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului? S-a certat el oare vreodată cu Israel sau s-a luptat el împotriva lui? 26 Israel locuiește de trei sute de ani în Heșbon și în satele dimprejurul lui, în Aroer și în satele dimprejurul lui și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului. De ce nu le-ați luat înapoi în tot acest timp? 27 Eu nu ți-am greșit cu nimic, iar tu îmi faci rău luptându-te cu mine. Domnul să judece astăzi! El să fie Judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon!“.28 Regele fiilor lui Amon n-a luat în seamă mesajul pe care i l-a trimis Iefta.
29 Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul și Manase, a trecut prin Mițpa Ghiladului și din Mițpa Ghiladului a înaintat împotriva fiilor lui Amon. 30 Iefta a făcut un jurământ Domnului, zicând: „Dacă îi vei da în mâna mea pe fiii lui Amon, 31 atunci ceea ce va ieși pe porțile casei mele, când mă voi întoarce în pace de la fiii lui Amon, va fi al Domnului și îl voi aduce ca ardere-de-tot!“.
32 Iefta a traversat spre fiii lui Amon ca să lupte împotriva lor și Domnul i-a dat în mâna lui. 33 El i-a lovit de la Aroer până la intrarea în Minit, douăzeci de cetăți, provocând o mare înfrângere până la Abel-Cheramim. Astfel, fiii lui Amon au fost supuși înaintea fiilor lui Israel.
34 Iefta s-a întors acasă, la Mițpa. Și iată că fata sa i-a ieșit în întâmpinare cu tamburine și dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea niciun alt fiu și nicio altă fată.
35 Când a văzut-o, și-a sfâșiat hainele și a zis:
‒ Vai, fata mea! Mă îndurerezi atât de tare! Ai ajuns asemenea celor ce mă tulbură. Mi-am deschis gura înaintea Domnului și nu pot să-mi retrag jurământul !
36 Ea i-a răspuns:
‒ Tată, dacă ți-ai deschis gura înaintea Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ți-a ieșit din gură, mai ales acum când Domnul te-a răzbunat pe fiii lui Amon, dușmanii tăi.
37 Apoi i-a zis tatălui său:
‒ Fă-mi însă favoarea aceasta! Lasă-mă singură două luni, ca să mă duc, să cobor înspre munți și să-mi plâng fecioria împreună cu prietenele mele!
38 El a răspuns:
‒ Du-te!
Și a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei și și-a plâns fecioria în munți. 39 La sfârșitul celor două luni, s-a întors la tatăl ei, iar el i-a făcut potrivit cu jurământul pe care l-a rostit. Ea nu aparținuse niciunui bărbat. De atunci s-a format în Israel obiceiul 40 ca, în fiecare an, fetele lui Israel s-o jelească pe fata ghiladitului Iefta timp de patru zile.
O Iefta, krisînitorii ando Israelo.
1 O Iefta, o Galaadito, sas khă manuši zuralo. O sas o šeau kha kurvako. O Galaado kărdeasas le Ieftas.
2 E romni le Galaadosti kărdea lehkă šeave, kai, kărdile bară, thai našade le Ieftas, thai phendine lehkă: „Tu nai te avel tu mandimos ando khăr amră daddehko, kă san o šeau kha avrea romneako.”
3 Thai o Iefta našlo kata pehkă phral, thai bešlo ando čem o Tob. Varesar manuši bi šerandengo koa šero tide pe koa Iefta, thai kărănas phirimata lesa.
4 Pala vareso čiro, le šeave le Amonohkă teleardine mardimos le Israelosa.
5 Thai kana le šeave le Amonohkă marănas pe le Israelosa, le phură le Galaadohkă găline te roden le Ieftas andoa čem le Tobohko.
6 On phendine le Ieftahkă: „Av te aves o šerobaro amaro, thai te maras le šeaven le Amonohkărăn.”
7 O Iefta dea anglal le phurăn le Galaadohkărăn: „Či urîçîsardean ma tume, thai či našadean ma tume andoa khăr mîŕă daddehko? Anda soste aven akana mande kana san ando strandimos?”
8 Le phură le Galaadohkă phende le Ieftahkă: „Amboldas ame tute akana, kaste jeas amença, te marăs le šeaven le Amonohkă, te aves o šerobaro amaro, o šerobaro pa sal manuši le Galaadohkă.”
9 O Iefta dea anglal le phurăn le Galaadohkărăn: „Kana anen ma parpale kaste marau le šeaven le Amonohkă, thai kana o Rai dela le angla mande, avaua me kadea tumaro šeroobaro?”
10 Le phură le Galaadohkă phendine le Ieftahkă: „O Rai te ašunel ame, thai te krisînil, te na kărasa so phensa amengă.”
11 O Iefta teleardea le phurănça le Galaadohkă. O poporo thodeales te avel angla leste, thai thodea les šerobaro, thai o Iefta phendea pale angloa Rai, ande Miçipa, sa le divanuri kai phendeasas le.
O phadimos le Amonoçăngo.
12 O Iefta tradea solea le thagarohkă le šeavengă le Amanohkă, kaste phenen Lehkă: „So sî tu mança ta aves pa mande te kărăs mardimos pa muŕo čem?”
13 O thagar le šeavengo le Amonohko dea anglal le solengă le Ieftahkă: „Anda soste o Israelo, kana ankăsto andoa Ejipto, thodea o vast pe muŕo čem, kata o Arnon ji koa Iabok thai o Iordano. De mangă les parpale kamblimasa lašo.”
14 O Iefta tradea pale le solen koa thagar le šeavengo le Amonohkă,
15 kaste phenen lehkă: „Kadea del duma o Iefta: „O Israelo či thodea o vast po čem le Moabohko, či po čem le šeavengo le Amonohkă.
16 Kă atunčea, kana ankăsto o Israelo andoa čem le Ejiptohko, gălo ande pustia ji kai marea e Lolli, thai arăslo koa Kades.
17 Atunčeara o Israelo tradea solea le thagarăhkă le Edomohkă, kaste phenel lehkă: „Mekh ma te nakhau anda teo čem.” Ta o thagar le Edomohko či kamblea. Tradea i koa thagar le Moabohko, thai či o či kambleas. Thai o Israelo aši'lo ando Kades.
18 Pala kodea gălo andai pustia, gălo roata o čem le Edomohko thai o čem le Moabohko, thai avilo ande rig kataranklelokham le čemehko le Moabohko; thai arăsle înteal o Arnono, bi te šon pe andal phuwea le Moabohkă, kă o Arnono sas e phuw le Moabosti.
19 O Israelo tradea sole le Sixonehkă, o thagar le Amoriçăngo, o thagar le Xesbronohko. Thai o Israelo phendea lehkă: „Mekh ma te nakhau anda teo čem ji ando than karing jeas.”
20 Ta o Sixono nas les pateaimos ando Israelo, kate mekăles te nakhăl anda lehkă phuwea, thai tidea sa pehko poporo, avilo ando Iaxaç, thai mardea pe le Israelosa.
21 O Rai, o Dell le Israelohko, dea le Sixonos thai sa lehkă poporos ando vast le Israelohko, kai mardea les. O Israelo thodea o vast pe soa čem le Amoriçăngo, kai sas thodine ando čem kadoa.
22 Thodine o vast pe sal phuwea le Amoriçăngă, kata o Arnono ji ando Iabok, thai dă andai pustia ji koa Iordano.
23 Thai akana, kana o Rai, O Dell le Israelohko, našadea le Amoriçăn angla pehko poporo o Israelo, tu te stăpînis lengo čem?
24 Ta so del tu ando stăpînimos teo del o Chemošo, či stăpînisa? Thai sa so dea me ando stăpînimos o Rai, o Dell amaro, angla amende, ame te na stăpînisaras!
25 San tu mai lašo sar o Balak, o šeau le Çiporohko, o thagar le Moabohko? Xalea pe o le Israelosa or kărdea o mardimos lesa?
26 Dikta kă sî trin šella bărši dă kana bešel o Israelo ando Xesbono, thai andel gava paša leste, ando Aroero thai andel gava dă paša leste thai ande sal četăçi kai sî po mallo le Arnonohko: anda soste či lena lengă le ande soa čiro kadoa?
27 Me či xolleardem tu dălokh, thai nasul phiradean tu mança, kărdindoi mangă mardimos. O Rai te krisînil e buti kadea. O te avel ades krisînitorii maškar le šeave le Israelohkă thai le šeave le Amonohkă.”
28 O thagar le šeavengă le Amonohkă či ašundea le divanurendar kai tradea lehkă le o Iefta kaste phenen lehă le. E šei le Ieftasti.
29 O Duxo le Raiehko avilo poa Iefta. O Iefta phirdea soa Galaado thai o Manase; nakhlo andoa Miçipe ando Galaado; thai andoa Miçipe ando Galaado, teleardea pal šeave le Amonohkă.
30 O Iefta kărdea khă solaxaimos le Raiehkă, thai phendea: „Te desa ande mîŕă vast le šeaven le Amonohkă,
31 orkon anklela pal udara le khărăhkă mîŕăhkă angla mande, koa amboldimos muŕo o baxtalo katal šeave le Amonohkă, avela dino le Raiehkă, thai anaua les sar phabarimos dă sa.”
32 O Iefta teleardea pal šeave le Amonohkă, thai o Rai dea le ande lehkă vast.
33 Kărdea lengă khă baro phagaimos, kata o Aroero ji karing o Minito, than kai sas les biši četăçea, ji ando Abel-Cheramino. Thai le šeave le Amonohkă sas meklinetele angla le šeave le Israelohkă.
34 O Iefta amboldi'lo khără ande Miçipa. Thai dikhta kă lesti šei ankăsti lehkă anglal timpanença thai khălimasa. Oi sas lehko korkoŕo šeau; nas les či šeave či aver šei.
35 Sar dikhlea la, o šindea pehkă çoale, thai phendea lakă: „Of! mîŕî šei! pharăs malaves ma thai biujarăs ma! Kărdem khă solaxaimos le Raiehkă, thai našti amboldau les.”
36 Oi phendea lehkă: „Daddna, kărdean khă solaxaimos le Raiehkă, kăr mangă sosa ankăstea tukă andoa mui, akana kana o Rai amboldeatukă thai te dušmaien, le šeaven le Amonohkărăn.”
37 Thai oi phendea pehkă daddehkă: „Kaditi rudi tu: mekh ma slobodo dui šon, kaste uleau andel baŕlebară thai te rovau muŕo šeimosbaro mîŕă jeiança.”
38 O dea la anglal: „Jea!” Thai meklea la slobodo dui šon. Oi găli pehkă jeiança, thai ruia pehko šeibarimos pel baŕlebară.
39 Pala le dui šon, amboldi'li ka pehko dadd, thai o pherdea lasa o solaxaimos kai kărdeasas les. Oi či prinjeandeasas te avel andothan khă muršesa. Dă atunčeara kărdi'lo ando Israelo o nikărimos
40 ka, ande sako bărši, le šeia le Israelohkă te vazden prazniko la šeakă le Ieftahkă, le Galaaditohkă, štar des po bărši.