1 Cel născut din femeie, omul,
are zile puține
și pline de necaz.
2 Răsare ca o floare și se usucă;
fuge ca o umbră și nu rămâne.
3 Ai Tu ochii ațintiți asupra unui astfel de om?
Mă chemi Tu la judecată cu Tine?
4 Cine poate scoate ceva curat din ceva necurat?
Nimeni!
5 Zilele omului sunt hotărâte.
Tu cunoști numărul lunilor lui
și i-ai stabilit limite pe care nu le poate trece.
6 Așa că întoarce-Ți privirea de la el și lasă-l,
în timp ce se bucură ca un zilier de ziua lui.

7 Căci, pentru un copac, mai este speranță:
dacă este tăiat, el continuă să înmugurească,
și lăstarii lui nu încetează să crească .
8 Deși rădăcina îi îmbătrânește în pământ
și-i piere trunchiul în țărână,
9 la ivirea apei va înmuguri
și va da ramuri ca o plantă.
10 Ființa umană însă, când moare, își pierde toată vlaga;
omul, după ce își dă ultima suflare, nu mai este.
11 Așa cum apele se evaporă din mare,
iar râul seacă și se usucă,
12 tot așa omul se culcă și nu se mai ridică;
cât vor fi cerurile nu se mai trezește,
nici nu se mai scoală din somnul lui.

13 O, de m-ai ascunde în Locuința Morților,
de m-ai acoperi până Îți trece mânia
și de mi-ai hotărî o vreme când să-Ți amintești de mine!
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou?
În toate zilele muncii mele grele,
aș aștepta până ar veni schimbarea trupului meu.
15 Atunci m-ai chema și Ți-aș răspunde;
ai tânji după lucrarea mâinilor Tale.
16 Atunci mi-ai număra pașii
și nu mi-ai urmări păcatul.
17 Ai sigila fărădelegea mea într-un sac
și mi-ai acoperi nelegiuirea.

18 Dar, așa cum munții cad și se surpă,
iar stânca este mutată din locul ei
19 și așa cum apa sapă în piatră,
iar torenții spală pământul,
tot așa distrugi Tu speranța omului.
20 Îl învingi pentru totdeauna și el se duce;
îi schimbi înfățișarea și apoi îl alungi.
21 Dacă fiii lui sunt onorați, el nu știe,
iar dacă sunt înjosiți, el nu vede.
22 El simte doar durerea trupului său
și bocește doar pentru sine“.
1 O manuši kărdilo andai juwli,
sî les e čivava tang, ta pherdi kăsnimata.
2 Kărdeol thai sî šindo sar khă lulludi;
3 Thai pa leste Tut sî Tu e iakh pîtărdi!
Thai man çîrdes ma kai kris Tusa!
4 Sar daštila te anklel anda khă manuši biujo khă manuši ujo?
Či daštil te anklel či iekh.
5 Kana le des lehkă sî mothodine,
kana dindean lehkă šon,
kana sămnosardean lehsti phuw kai našti nakhăla la,
6 ambolde Tukă barem o dikhlimos lestar,
thai deles meklimos,
te aveles barem o bukurimos kai sî le butearisăs koa gor le desăhko.
7 Khă kašt, sa mai sî les ajukărimos:
kă kana sî šindo, bareol pale,
thai pale del lulludimos.
8 Kana phurilo lehko angluminos andai phuw,
kana xasaol lehko stato ande poši,
9 zălenil pale andoa khandimos le paiehko,
thai del ŕaioŕa ta fal kă sas thodino neo.
10 Ta o manuši kana merăll, ašel tinzome;
o manuši, kana del pehko duxo, kai mai sî?
11 Sar xasaon i le paia andal iazuri,
thai sar staxol thai šuteon le nanilašuri,
12 kadea sovel i o manuši thai či mai uštel;
sode avena le čerurea, či mai uštel,
13 Uf! Te garavesa ma ando than le mullengo,
te thosa pa mande ji kana nakhăla Tukă e xolli,
thai te lašardino mangă khă čiro kana
anesa Tukă pale godi mandar!
14 Kana o manuši ăkhdata mullo daštila te mai juwindil,
sahkă mai çîrdau ajukărimos ande soa čiro mîŕă dukhăngo,
ji kana parugleola pe o bešlimos ande sao arakhadiuau.
15 Atunčeara akharăsa ma, thai daua Tu anglal,
thai sahkă avel Tukă doro la făpturatar Te vastendi.
16 Ta adesea dines mîŕî pašea,
17 le ušteaimata mîŕă la krisakă sî
bokoleardine ande khă tituša,
thai inventos bikrisa ando thodimos muŕo.
18 Sar peravel pe o baŕobaro thai xasaol,
sar xasaol o kotorlebaŕăhko anda lehko than,
19 sar sî o baŕ xalo le paiendar,
thai sar sî lini e phuw le nanilašostar:
kadea xasarăs Tu o ajukărimos le manušehko.
20 Phirăs pala leste sa andeiekh, thai jealtar;
rimosarăs lehko mui, thai pala kodea des les drom.
21 Te arăsăna le šave lehkă kai pativ, o či jeanel khanči;
Te sî dinelajavehkă, nai les jeanglimos.
22 Dăsar anda leste o atearăl le dukha ande lehko stato,
dăsar anda leste atearăltristomos ande pehko dii.”