Psalmul 10
1 De ce stai departe, Doamne,
și Te ascunzi în vremuri de lipsă?
2 Cel rău îl urmărește cu aroganță pe cel sărac,
însă ei sunt prinși în planurile pe care le-au conceput.
3 Căci cel rău se laudă cu pofta sufletului său,
binecuvântându-l pe cel lacom și disprețuindu-L pe Domnul.
4 Cel rău, în înfumurarea lui, nu-L caută.
Toate gândurile lui sunt: „Nu există Dumnezeu!“.
5 Căile lui sunt prospere întotdeauna;
judecățile Tale sunt departe de el;
el vorbește cu dispreț împotriva tuturor dușmanilor săi.
6 El zice în inima lui: „Nimic nu mă va clătina de-a lungul generațiilor,
pe mine, care nu sunt în nenorocire!“.
7 Gura îi este plină de blestem, înșelătorii și asuprire;
sub limba lui este numai necaz și nelegiuire.
8 El locuiește în ascunzișurile din preajma așezărilor;
îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat;
ochii lui stau la pândă după vreun neajutorat.
9 Pândește din ascunziș ca leul din desiș;
pândește să-l prindă pe cel sărac,
să-l prindă pe cel sărac și să-l atragă în lațul lui.
10 Victimele lui sunt zdrobite și se prăbușesc;
cad sub puterea lui.
11 El zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat!
Și-a ascuns fața. În veac nu va vedea!“.
12 Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ți mâna!
Nu-i uita pe cei săraci!
13 De ce-L disprețuiește cel rău pe Dumnezeu?
De ce zice în inima lui: „Tu nu ceri socoteală!“?
14 Tu însă vezi necazul și întristarea;
Te uiți, ca să le iei în mâna Ta!
Ție Ți se încredințează cel neajutorat;
Tu ești ajutorul orfanului.
15 Zdrobește deci brațul celui rău și al celui nelegiuit;
cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!
16 Domnul este Împărat în veci de veci!
Națiunile vor pieri din țara Lui!
17 Tu, Doamne, asculți dorința celor nevoiași;
Tu le întărești inima, plecându-Ți urechea spre ei ,
18 ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit,
pentru ca omul, care este din țărână, să nu mai insufle groaza.
O PSALMO 10.
1 Anda soste bešes kadea dur, Raia?
Anda soste garadeos ando čiro le năkazostar?
2 Kukoa nasul, ande lehko barimos, dikhăl o phirimos kolengo bibaxtale,
thai on perăn jertfa le astardimatăngă kărdine lestar.
3 Kă kukoa o jungalo delpe barimasa pehkă poftasa,
ta o čiordano marăl pehkă lajau thai či deldindimos koa Rai.
4 Kukoa o nasdul phenel barimasa:
„Či došarăl o Rai!
Nai Dell!” Dikta sa le gînduri lehkă.
5 Le butea jean lehkă mišto ande or sao čiro;
le krisa Tiră sî but barea anda leste, kaste dašti dikhăle,
thai phurdel xolleasa pa sa pehkă dušmaia.
6 O phel ande pehko illo: „Či perau,
andel veakuri sîm iertime le bibaxtalimatăngo!”
7 O mui sî lehkă pherdo armaia,
Xoxaimatăndar thai čiorimatăndar;
thai tala e šib sî les nasulimos bikrisako.
8 Bešel te pîndil pašal gawa,
thai mudarăll koles le bidošales andel thana garadine:
lehkă iakha pîndin koles le bibaxtales.
9 Bešel te pîndil ando garadimos
pehko, sar o leo ande pesti vizuina:
bešel te pîndil te astarăl koles le bibaxtales.
Astarăles, thai çîrdeles ande lesti phal:
10 bandeol, perăl,
thai perăn lehkă čioŕă andel diare!
11 O phenel ande pehko illo: o Devlla bîstărl!
garavel pehko Mui thai ando veako či mai dikhăla ma!”
12 Ušti Ta, Raia, Dwevlla, vazde o vast!
Na bîstăr kolen le bibaxtalen!
13 Anda soste te marăl pehkă lajeau kukoa o nasul le Devllestar?
Anda soste te phenel ande pehko illo kă Tu či došaves?
14 Ta tu či dikhăs; kă Tu dikhăs o Kăznimos thai o dukhaimos, kaste les
ando vast lendi doši.
Ando ajukărimos Tiro mekăl pe o bibaxtalo,
thai Tu aves ando kandimos le bidaddehko.
15 Linčear e angali le jungalesti,
došar te bikrisangă, kaste xasaon anda Te iakha!
16 O Rai sî Thagar ando veako le veakurengo;
Le neamuri sî xasardine anda Lehko čem.
17 Tu ašunes le rudimata kolengă kai sî dukade, Raia!
Zurearăs lengo illo, bandearăs Teo kan karing lende,
18 kaste kărăs čeačimos le bidaddehkă
thai kolehko meklinotelal,
thai kaste na mai phurdel e dar le manušehkă lino anda e phuw.