Vitejia lui Ionatan
1 Și a fost așa: într‐o zi Ionatan, fiul lui Saul, a zis tânărului care‐i purta armele: Vino și să trecem la straja filistenilor care este de cealaltă parte. Dar n‐a spus tatălui său. 2 Și Saul locuia la marginea Ghibei sub Rimon, care este în Migron, și poporul care era cu el era ca la șase sute de oameni. 3 Și Ahia , fiul lui Ahitub, fratele lui I‐Cabod , fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului în Silo, purta efodul. Și poporul nu știa că Ionatan se dusese. 4 Și între trecătorile, peste care căuta Ionatan să treacă la straja filistenilor, era un dinte de stâncă de o parte și un dinte de stâncă de cealaltă parte și numele unuia era Boțeț și numele celuilalt Sene. 5 Și un dinte se înălța în partea de miazănoapte, în dreptul Micmașului, și celălalt spre miazăzi în dreptul Ghebei. 6 Și Ionatan a zis tânărului care‐i purta armele: Vino și să trecem la straja acestor netăiați împrejur; poate că Domnul va lucra pentru noi; căci pe Domnul nimic nu‐l împiedecă să mântuiască prin mulți sau prin puțini. 7 Și purtătorul armelor sale i‐a zis: Fă tot ce este în inima ta; abate‐te, iată‐mă sunt cu tine, după inima ta. 8 Și Ionatan a zis: Iată vom trece la acei bărbați și ne vom arăta lor. 9 Dacă ne vor vorbi așa: Stați până vom veni la voi! Atunci vom sta în locul nostru și nu ne vom sui la ei. 10 Iar dacă vor zice așa: Suiți‐vă la noi! Atunci ne vom sui, căci Domnul i‐a dat în mâna noastră. Și acesta ne va fi semnul. 11 Și amândoi s‐au arătat străjii filistenilor și filistenii au zis: Iată evreii ies din găurile unde s‐au ascuns. 12 Și bărbații străjii au răspuns lui Ionatan și purtătorului armelor sale și au zis: Suiți‐vă la noi și vă vom arăta ceva. Și Ionatan a zis purtătorului armelor sale: Suie‐te după mine, căci Domnul i‐a dat în mâna lui Israel. 13 Și Ionatan s‐a suit pe mâini și pe picioare și purtătorul armelor sale după el. Și ei au căzut înaintea lui Ionatan și purtătorul armelor sale îi ucidea în urma lui. 14 Și această întâie măcelărire, pe care a făcut‐o Ionatan și purtătorul armelor sale, a fost ca de douăzeci de oameni, pe o întindere ca de o jumătate de pogon de pământ. 15 Și a fost un tremur în tabără, în câmp, și în tot poporul; straja și prădătorii au tremurat și ei, și pământul s‐a cutremurat, căci era un tremur al lui Dumnezeu. 16 Și străjerii lui Saul din Ghibea lui Beniamin s‐au uitat și iată mulțimea se desfăcea și se risipea în toate părțile. 17 Și Saul a zis poporului care era cu el: Numărați acum și vedeți cine s‐a dus de la noi. Și au numărat și iată Ionatan și purtătorul armelor sale nu erau acolo. 18 Și Saul a zis lui Ahia: Adu încoace chivotul lui Dumnezeu. Căci chivotul lui Dumnezeu era în acele zile cu copiii lui Israel. 19 Și a fost așa: : pe când vorbea Saul cu preotul, vuietul care era în tabăra filistenilor mergea tot crescând și Saul a zis preotului: Trage‐ți mâna! 20 Și Saul și tot poporul care era cu el au fost chemați împreună și au venit la luptă și iată sabia fiecărui om era împotriva semenului său și a fost o foarte mare învălmășeală. 21 Și evreii, care erau la filisteni ca mai înainte și care se suiseră cu ei în tabăra de primprejur, s‐au unit și ei cu Israeliții care erau cu Saul și Ionatan. 22 Și toți bărbații lui Israel care se ascunseseră în ținutul muntos al lui Efraim au auzit că filistenii fugeau și i‐au urmărit și ei în luptă. 23 Și Domnul a mântuit pe Israel în ziua aceea, și lupta s‐a întins dincolo de Bet‐Aven.
Ionatan în primejdie
24 Și bărbații lui Israel erau foarte obosiți în ziua aceea. Căci Saul pusese sub jurământ poporul zicând: Blestemat să fie omul care va gusta pâine până de seară și până îmi voi răzbuna pe vrăjmașii mei. Și nimeni din tot poporul n‐a gustat pâine. 25 Și toți ai țării au venit într‐o pădure și era miere pe fața câmpiei. 26 Și poporul a venit în pădure și iată mierea curgea, dar nimeni nu și‐a pus mâna la gură, căci poporul se temea de jurământ. 27 Dar Ionatan nu auzise când pusese tatăl său poporul sub jurământ și și‐a întins capătul toiagului care era în mâna sa și l‐a muiat în fagurul de miere și și‐a pus mâna la gură și ochii i s‐au luminat. 28 Și unul din popor a răspuns și a zis: Tatăl tău a pus cu tărie poporul sub un jurământ zicând: Blestemat să fie omul care va gusta pâine astăzi. Și poporul era sleit. 29 Și Ionatan a zis: Tatăl meu a tulburat țara! Vedeți, vă rog, că mi s‐au luminat ochii, pentru că am gustat puțin din mierea aceasta. 30 Cu cât mai mult dacă poporul ar fi mâncat astăzi în voie din prada vrăjmașilor săi, pe care a aflat‐o? Căci n‐ar fi fost oare acum mai mare măcel între filisteni? 31 Și au bătut în ziua aceea pe filisteni de la Micmaș până la Aialon. Și poporul era foarte sleit. 32 Și poporul a căzut asupra prăzii și au luat oi și boi și viței și i‐au junghiat pe pământ și poporul a mâncat cu sânge. 33 Și au spus lui Saul zicând: Iată poporul păcătuiește împotriva Domnului mâncând cu sânge. Și el a zis: Ați făcut nelegiuire! Rostogoliți‐mi astăzi o piatră mare. 34 Și Saul a zis: Imprăștiați‐vă prin popor și ziceți‐le: Aduceți la mine fiecare boul său și fiecare oaia sa și junghiați‐le aici și mâncați și nu păcătuiți împotriva Domnului mâncând cu sânge. Și în noaptea aceea tot poporul a adus fiecare om boul său cu el și i‐au junghiat acolo. 35 Și Saul a zidit un altar Domnului; acesta a fost întâiul altar pe care l‐a zidit el Domnului. 36 Și Saul a zis: Să ne pogorâm după filisteni noaptea și să‐i prădăm până se va lumina de ziuă și să nu lăsăm un om din ei. Și au zis: Fă tot ce este bun în ochii tăi. Și preotul a zis: Să ne apropiem aici de Dumnezeu. 37 Și Saul a întrebat pe Dumnezeu: Să mă pogor după filisteni? Îi vei da în mâna lui Israel? Și nu i‐a răspuns în ziua aceea. 38 Și Saul a zis: Apropiați‐vă aici toate căpeteniile poporului și cunoașteți și vedeți prin ce a fost păcatul acesta astăzi. 39 Căci viu este Domnul care mântuiește pe Israel: dacă ar fi chiar prin Ionatan, fiul meu, va muri. Și nimeni din tot poporul nu i‐a răspuns. 40 Și a zis către tot Israelul: Voi stați deoparte și eu și Ionatan, fiul meu, de cealaltă parte. Și poporul a zis lui Saul: Fă ce este bun în ochii tăi. 41 Și Saul a zis către Domnul Dumnezeul lui Israel: Dă un sorț desăvârșit! Și Saul și Ionatan au fost luați și poporul a scăpat. 42 Și Saul a zis: Aruncați sorți între mine și Ionatan, fiul meu. Și a fost luat Ionatan. 43 Și Saul a zis lui Ionatan: Spune‐mi ce ai făcut. Și Ionatan i‐a spus și a zis: Am gustat puțină miere, cu capul toiagului care este în mâna mea, iată voi muri! 44 Și Saul a zis: Așa să‐mi facă Dumnezeu și încă și mai mult de nu vei muri, Ionatane! 45 Și poporul a zis lui Saul: Să moară Ionatan care a lucrat această mare mântuire în Israel? Departe una ca aceasta! Viu este Domnul, de va cădea un păr din capul său la pământ, căci a lucrat cu Dumnezeu astăzi. Și poporul a răscumpărat pe Ionatan ca să nu moară. 46 Și Saul s‐a suit de la urmărirea filistenilor și filistenii s‐au dus la locul lor.
Războaiele lui Saul și neamul lui
47 Și Saul a luat domnia peste Israel și a luptat împotriva vrăjmașilor săi de jur împrejur, împotriva Moabului și împotriva copiilor lui Amon și împotriva Edomului și împotriva împăraților din Toba și împotriva filistenilor. Și ori încotro se întorcea îi punea în învălmășală. 48 Și s‐a arătat viteaz și a bătut pe Amalec și a scăpat pe Israel din mâna jefuitorilor săi. 49 Și fiii lui Saul au fost: Ionatan și Ișvi și Malchișua. Și numele celor două fete ale sale au fost: numele celei întâi‐născute Merab și numele celei mai tinere Mical. 50 Și numele nevestei lui Saul a fost Ahinoam, fata lui Ahimaaț. Și numele mai marelui oștirii sale: Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51 Și Chis era tatăl lui Saul și Ner, tatăl lui Abner, era fiul lui Abiel. 52 Și a fost greu război împotriva filistenilor în toate zilele lui Saul. Și când vedea Saul pe vreun bărbat tare sau viteaz, îl strângea la sine.
Vitejia lui Ionatan
1 Într‑o zi, Ionatan, fiul lui Saul, i‑a zis slujitorului care‑i purta armele: „Hai să pătrundem până la garnizoana filistenilor, care este dincolo de locul acesta!” Însă tatălui său nu i‑a spus nimic . 2 Saul rămăsese la marginea cetății Ghibea, sub rodiul din Migron, și avea cu el aproape șase sute de oameni. 3 Ahia , fiul lui Ahitub, fratele lui I‑Cabod , fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul DOMNULUI de la Șilo, purta efodul. Dar poporul nu știa că Ionatan plecase. 4 În trecătoarea prin care căuta Ionatan să ajungă la garnizoana filistenilor erau două stânci, de o parte și de alta; una se numea Boțeț, și cealaltă, Sene. 5 Una dintre stânci este la miazănoapte, față în față cu Micmas, iar alta este la miazăzi, față în față cu Ghibea.
6 Ionatan i‑a zis slujitorului care‑i purta armele: „Hai să pătrundem până la garnizoana acestor necircumciși! Poate că DOMNUL va lucra pentru noi, căci nimic nu‑L împiedică pe DOMNUL să dea izbăvire cu mult sau cu puțin.” 7 Slujitorul care‑i purta armele i‑a spus: „Fă cum îți dă ghes inima! Iată‑mă, sunt alături de tine trup și suflet!” 8 Ionatan a zis: „Iată, vom pătrunde până la ei și ne vom arăta lor! 9 Dacă ne vor zice: «Stați pe loc până ajungem la voi!», vom rămâne pe loc și nu ne vom sui la ei. 10 Dar, dacă vor zice: «Suiți‑vă la noi!», ne vom sui, căci DOMNUL îi dă în mâinile noastre. Acesta să ne fie semnul.”
11 S‑au arătat amândoi garnizoanei filistenilor, și filistenii au zis: „Iată, niște evrei ies din găurile în care s‑au ascuns!” 12 Și oamenii din garnizoană le‑au vorbit astfel lui Ionatan și celui ce‑i purta armele: „Suiți‑vă la noi, ca să vă arătăm ceva!” Ionatan i‑a zis celui ce‑i purta armele: „Suie‑te după mine, căci DOMNUL îi dă în mâinile lui Israel!” 13 Și Ionatan s‑a cățărat, ajutându‑se de mâini și de picioare, și cel ce‑i purta armele venea după el. În față filistenii cădeau răpuși de Ionatan, iar cel ce‑i purta armele făcea prăpăd în urma lui. 14 În această primă bătălie, Ionatan și slujitorul care‑i purta armele au doborât douăzeci de oameni, în câmpie, pe întinderea unei jumătăți de pogon . 15 A intrat groaza în tabără, pe câmp și în tot poporul; garnizoana și chiar și prădătorii s‑au îngrozit; pământul s‑a cutremurat. Era groaza lui Dumnezeu.
16 Străjerii lui Saul, care erau la Ghibea-lui-Beniamin, s‑au uitat și, iată, mulțimea se risipea și fugea în toate părțile. 17 Atunci, Saul a zis poporului care era cu el: „Numărați, vă rog, și vedeți cine a plecat din mijlocul nostru!” Au numărat și, iată, lipseau Ionatan și slujitorul care‑i purta armele. 18 Atunci Saul i‑a zis lui Ahia: „Aduceți chivotul lui Dumnezeu!” (Pe vremea aceea, chivotul lui Dumnezeu era cu fiii lui Israel.) 19 Pe când vorbea Saul cu preotul, vacarmul din tabăra filistenilor se făcea tot mai mare. Saul i‑a zis preotului: „Trage‑ți mâna!”
20 Apoi Saul și tot poporul care era cu el s‑au adunat și s-au dus unde era lupta; și, iată, filistenii au întors sabia unii împotriva altora, și învălmășeala era nespus de mare. 21 Evreii care mai înainte fuseseră de partea filistenilor și care se suiseră cu ei împrejurul taberei au trecut de partea israeliților care erau cu Saul și cu Ionatan. 22 Când toți bărbații lui Israel care se ascunseseră în muntele lui Efraim au aflat că filistenii au fugit, i‑au urmărit și ei în luptă. 23 DOMNUL l‑a izbăvit pe Israel în ziua aceea, și lupta s‑a întins până dincolo de Bet‑Aven.
Ionatan calcă jurământul
24 Bărbații lui Israel au fost la mare ananghie în ziua aceea. Saul pusese poporul să jure zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca ceva până seara, până mă voi răzbuna pe vrăjmașii mei!” Și nimeni din popor nu mâncase. 25 Tot poporul a ajuns într‑o pădure, unde se găsea miere pe fața pământului. 26 Când a intrat în pădure, poporul a văzut mierea curgând, dar nimeni n‑a dus miere la gură, căci poporul se temea de jurământ. 27 Ionatan nu auzise de jurământul făcut de popor la cererea tatălui său; a întins vârful toiagului pe care‑l avea în mână, l‑a înmuiat într‑un fagure de miere și a dus mâna la gură; și ochii i s‑au luminat. 28 Atunci, cineva din popor i‑a zis: „Tatăl tău a pus poporul să jure, zicând: «Blestemat să fie omul care va mânca ceva astăzi!»” Și poporul era sleit de puteri. 29 Ionatan a zis: „Tatăl meu aduce necaz peste țară; doar vedeți cum mi s‑au luminat ochii când am gustat puțin din mierea aceasta! 30 Ce bine ar fi fost dacă poporul ar fi mâncat azi din prada pe care a găsit‑o la vrăjmașii lui! Înfrângerea filistenilor ar fi fost cu atât mai mare!”
31 În ziua aceea i‑au bătut pe filisteni de la Micmas până la Aialon. Poporul era cu totul sleit de puteri 32 și s‑a aruncat asupra prăzii. Oamenii au luat oi, boi și viței, i‑au înjunghiat pe pământ și i‑au mâncat cu tot cu sânge. 33 I‑au dat de veste lui Saul și i-au zis: „Iată, poporul păcătuiește împotriva DOMNULUI, mâncând cu sânge!” Saul a zis: „Voi faceți o nelegiuire. Rostogoliți îndată o piatră mare încoace!” 34 Apoi a adăugat: „Împrăștiați‑vă printre oameni și spuneți‑le să‑și aducă fiecare boul sau oaia și să le înjunghie aici! Apoi să mâncați, ca să nu păcătuiți împotriva DOMNULUI, mâncând cu sânge!” Și peste noapte fiecare și‑a adus boul cu mâna lui, ca să‑l înjunghie pe piatră .
35 Saul a zidit un altar pentru DOMNUL: acesta a fost cel dintâi altar pe care l‑a zidit pentru DOMNUL. 36 Saul a zis: „Să coborâm după filisteni în noaptea aceasta și să‑i jefuim până la lumina zilei: unul să nu scape!” Ei au zis: „Fă tot ce crezi de cuviință!” Atunci, preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu!” 37 Și Saul L‑a întrebat pe Dumnezeu: „Să cobor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?” Dar de data aceasta Dumnezeu nu i‑a mai răspuns . 38 Saul a zis: „Să vină aici toate căpeteniile poporului; căutați și vedeți în ce fel s-a săvârșit păcatul acesta astăzi! 39 Căci, viu este DOMNUL, Izbăvitorul lui Israel, chiar dacă l‑ar fi săvârșit fiul meu Ionatan, va muri negreșit!” Și nimeni din popor n‑a spus nimic.
40 Atunci, Saul a zis întregului Israel: „Așezați‑vă voi de o parte, iar eu și fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă parte!” Și poporul i‑a zis lui Saul: „Fă cum crezi de cuviință!” 41 Saul I‑a zis DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel: „Arată adevărul!” Sorțul a căzut pe Ionatan și pe Saul, și poporul a scăpat. 42 Saul a zis: „Aruncați sorțul între mine și Ionatan, fiul meu!” Și sorțul a căzut pe Ionatan. 43 Saul i‑a zis lui Ionatan: „Spune‑mi ce ai făcut!” Ionatan i‑a zis: „Am gustat și eu puțină miere cu vârful toiagului pe care‑l aveam în mână: iată‑mă, sunt gata să mor!” 44 Și Saul a zis: „Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea față de mine dacă nu vei muri negreșit, Ionatane!” 45 Poporul i‑a zis lui Saul: „Tocmai Ionatan să moară? El, care a adus această mare izbăvire în Israel? Nicidecum! Viu este DOMNUL că niciun fir de păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta!” Astfel, poporul l‑a scăpat pe Ionatan de la moarte. 46 Saul a încetat să‑i mai urmărească pe filisteni; și filistenii s‑au dus la casele lor.
Războaiele lui Saul și neamul lui
47 După ce și‑a întărit domnia peste Israel, Saul a făcut război cu toți vrăjmașii de primprejur: cu Moab, cu fiii lui Amon , cu Edom, cu regii din Țoba și cu filistenii și, oriîncotro se întorcea, era biruitor. 48 S‑a arătat viteaz, l‑a bătut pe Amalec și l‑a scăpat pe Israel din mâna celor ce‑l jefuiau.
49 Fiii lui Saul erau Ionatan, Ișvi și Malchi-Șua. Cele două fete ale lui se numeau Merab, cea mare, și Mical, mezina. 50 Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaț. Numele căpeteniei oștirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51 Chiș , tatăl lui Saul, și Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.
52 În tot timpul vieții sale, Saul a dus războaie crâncene cu filistenii. Când Saul vedea un om tare sau un om voinic, îl lua cu el.