Cuvântarea lui Pavel
1 Bărbați frați și părinți, ascultați‐mi acum apărarea către voi. 2 Și când au auzit că le vorbea în graiul evreiesc, au ținut și mai mult liniște; și a zis: 3 Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut mare în cetatea aceasta, învățat la picioarele lui Gamaliel după strășnicia legii părintești, fiind plin de râvnă pentru Dumnezeu după cum sunteți și voi toți astăzi. 4 Și am prigonit această Cale până la moarte, legând și dând prinși la închisoare bărbați și femei, 5 după cum îmi este martor și marele preot și toată bătrânimea, de la care am primit și scrisori către frați și m‐am dus la Damasc ca să aduc legați la Ierusalim și pe cei ce erau acolo, pentru ca să fie pedepsiți. 6 Și a fost așa: pe când mergeam eu și mă apropiam de Damasc, pe la amiază fără veste a strălucit din cer o mare lumină împrejurul meu. 7 Și am căzut în locul unde eram și am auzit un glas zicându‐mi: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești? 8 Iar eu am răspuns: Cine ești, Doamne? Și el mi‐a zis: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care tu‐l prigonești. 9 Și cei ce erau cu mine au zărit într‐adevăr lumina dar n‐au auzit glasul celui ce‐mi vorbea. 10 Și am zis: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul mi‐a zis: Scoală‐te și mergi la Damasc; și acolo ți se va vorbi despre toate ce‐ți sunt rânduite ca să faci. 11 Și fiindcă nu vedeam din pricina slavei acelei lumini, fiind dus de mână de cei ce erau cu mine, am venit la Damasc. 12 Și un oarecare Anania, bărbat evlavios după lege, cu mărturie bună de la toți iudeii care locuiesc acolo, 13 a venit la mine și stând aproape mi‐a zis: Frate Saule, capătă‐ți vederea. Și eu chiar în acel ceas m‐am uitat în sus la el. 14 Și el a zis: Dumnezeul părinților noștri te‐a ales ca să cunoști voia lui și să vezi pe Cel Drept și să auzi un glas din gura lui. 15 Căci vei fi martor pentru el la toți oamenii despre cele ce ai văzut și auzit. 16 Și acum ce zăbovești? Scoală‐te, botează‐te și spală‐ți păcatele tale, după ce vei chema numele lui. 17 Și a fost așa : când m‐am întors la Ierusalim și mă rugam în Templu, am fost într‐o răpire sufletească 18 și l‐am văzut zicându‐mi: Grăbește și ieși curând din Ierusalim; pentru că nu‐ți vor primi mărturia despre mine. 19 Și eu am zis: Doamne, ei înșiși știu că puneam în temniță și băteam prin sinagogi pe cei ce cred în tine. 20 Și când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul tău, eram și eu însumi de față și încuviințam împreună și păzeam veșmintele celor ce‐l omorau. 21 Și el mi‐a zis: Mergi, căci te voi trimite departe la Neamuri.
Pavel: cetățean roman
22 Și l‐au ascultat până la acest cuvânt și și‐au ridicat glasul zicând: Ia de pe pământ pe unul ca acesta; căci nu se cuvine să trăiască. 23 Și pe când strigau ei și își aruncau jos veșmintele și azvârleau țărână în văzduh, 24 căpitanul a poruncit să fie adus în cetățuie, zicând să‐l cerceteze cu loviri de bici, ca să afle pentru care pricină strigau așa împotriva lui. 25 Dar când l‐au întins pentru bicele de curele, Pavel a zis către sutașul care era de față: Vă este oare îngăduit să bateți cu bice pe un om roman și nejudecat? 26 Și când a auzit sutașul, s‐a dus la căpitan și i‐a spus zicând: Ce ai de gând să faci? Căci omul acesta este roman. 27 Și căpitanul a venit și i‐a zis: Spune‐mi, ești roman? Și el a zis: Da. 28 Și căpitanul a răspuns: Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta. Și Pavel a zis: Iar eu sunt chiar născut roman . 29 Îndată deci s‐au dat la o parte de la el cei ce aveau să‐l cerceteze; și căpitanul s‐a temut când a cunoscut că este roman și că fusese legat.
Pavel înaintea Sinedriului
30 Dar a doua zi, vrând să cunoască ce este temeinic, pentru ce este învinuit de iudei, l‐a dezlegat și a poruncit ca să se adune mai marii preoților și tot sinedriul și a adus jos pe Pavel și l‐a pus înaintea lor.
1 „Fraților și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!” 2 Când au auzit că le vorbește în limba aramaică, au făcut mai multă liniște. El a continuat: 3 „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta. Am fost educat cu strictețe în Legea strămoșească, la picioarele lui Gamaliel , și am fost plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteți voi toți astăzi. 4 Am prigonit până la moarte această Cale, am legat și am aruncat în temniță bărbați și femei; 5 marele‑preot și tot sfatul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat de la ei scrisori și pentru frații din Damasc și am plecat să‑i aduc legați la Ierusalim pe cei ce erau acolo, ca să fie pedepsiți.
6 Pe drum , când mă apropiam de Damasc, pe la amiază, o lumină puternică din cer a strălucit deodată în jurul meu. 7 Am căzut la pământ și am auzit un glas care‑mi zicea: «Saule, Saule, de ce Mă prigonești?» 8 «Cine ești, Doamne?», am răspuns eu. Și El mi‑a zis: «Eu sunt Isus din Nazaret, pe care‑L prigonești.» 9 Cei ce erau cu mine au văzut lumina [și au fost cuprinși de teamă], dar glasul Celui ce‑mi vorbea nu l‑au auzit. 10 Atunci, am întrebat: «Ce să fac, Doamne?» «Ridică‑te» , mi‑a răspuns Domnul, «du‑te în Damasc și acolo ți se va spune tot ce ți‑a fost rânduit să faci!» 11 Cum nu vedeam nimic din pricina strălucirii acelei lumini, am ajuns în Damasc dus de mână de către cei ce erau cu mine.
12 Un anume Anania, bărbat evlavios după Lege, cu nume bun printre toți iudeii care locuiesc [în Damasc], 13 a venit, a stat lângă mine și mi‑a zis: «Frate Saul, recapătă‑ți vederea!» Chiar în clipa aceea mi‑am recăpătat vederea și am putut să‑l văd. 14 El mi‑a zis: «Dumnezeul părinților noștri te‑a ales să cunoști voia Lui, să‑L vezi pe Cel Drept și să auzi cuvânt din gura Lui; 15 căci Îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor cu privire la cele pe care le‑ai văzut și le‑ai auzit. 16 Și acum, ce mai aștepți? Ridică‑te, primește botezul și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele [Domnului]!»
17 După ce m‑am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut în extaz 18 și L‑am văzut pe Domnul , care‑mi zicea: «Repede! Ieși degrabă din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine!» 19 Și am zis: «Doamne, ei știu că eu îi întemnițam și‑i băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine 20 și că , atunci când era vărsat sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, încuviințând și păzind hainele celor ce‑l omorau!» 21 Iar El mi‑a zis: «Du‑te, căci te voi trimite departe, la neamuri…» ”
22 Ei l‑au ascultat până la cuvântul acesta, iar apoi și‑au ridicat glasul, zicând: „Ia de pe fața pământului pe un asemenea om! Nu merită să trăiască!” 23 Fiindcă ei strigau, își smulgeau hainele de pe ei și aruncau țărână în văzduh, 24 tribunul a poruncit să‑l ducă pe Pavel în fortăreață și să fie cercetat sub lovituri de bici, ca să afle de ce strigau astfel împotriva lui. 25 În timp ce‑l întindeau ca să fie biciuit, Pavel i‑a zis centurionului care era de față: „Vă este îngăduit să bateți un cetățean roman care nici măcar nu a fost judecat?” 26 Auzind aceasta , centurionul a mers să‑i dea de știre tribunului, zicând: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetățean roman.” 27 Tribunul s‑a apropiat și i‑a zis lui Pavel: „Spune‑mi, ești cetățean roman?” „Da”, i‑a răspuns el. 28 Tribunul a zis: „Eu am dobândit cetățenia aceasta cu o sumă mare de bani.” Pavel a spus: „Eu o am chiar prin naștere.” 29 Îndată, cei ce urmau să‑l cerceteze l‑au lăsat în pace. Tribunului chiar i s‑a făcut teamă când a aflat că Pavel este cetățean roman, fiindcă îl ținuse legat.
Pavel, înaintea Sinedriului
30 A doua zi, fiindcă voia să știe adevărul despre învinuirile pe care i le aduceau iudeii, l‑a dezlegat și a poruncit să se adune preoții de seamă și tot Sinedriul; apoi, l‑a adus pe Pavel și l‑a înfățișat înaintea lor.