David și Ionatan
1 Și David a fugit din Naiot din Rama și a venit și a zis înaintea lui Ionatan: Ce am făcut eu? Care este nelegiuirea mea? Și care este păcatul meu înaintea tatălui tău de‐mi caută viața? 2 Și Ionatan i‐a zis: Ferească Dumnezeu, nu vei muri! Iată tatăl meu nu face niciun lucru mare sau mic fără să‐l descopere urechii mele și pentru ce ar ascunde tatăl meu lucrul acesta de mine? Nu este așa. 3 Și David a jurat iarăși și iarăși și a zis: Tatăl tău știe bine că am aflat har în ochii tăi și zice: Să nu știe Ionatan aceasta ca să nu se întristeze. Dar cu adevărat, viu este Domnul și viu este sufletul tău, nu‐i decât un pas între mine și moarte. 4 Și Ionatan a zis lui David: Ce zice sufletul tău voi face pentru tine. 5 Și David a zis lui Ionatan: Iată mâine este lună nouă și trebuie să șed negreșit cu împăratul să mănânc, dar tu dă‐mi voie să mă duc și să mă ascund pe câmp până a treia seară. 6 Dacă va întreba de mine tatăl tău, atunci zi: David s‐a cerut stăruitor de la mine să se repeadă până la Betleem , cetatea sa, căci acolo este o jertfă de fiecare an pentru toată familia. 7 Dacă va zice așa: Bine! robul tău va avea pace. Dar dacă se va mânia, să știi că răul este hotărât de el. 8 Fă îndurare deci cu robul tău, căci ai făcut pe robul tău să intre în legământul Domnului cu tine. Dar dacă este nelegiuire în mine, omoară‐mă tu însuți, căci de ce m‐ai aduce la tatăl tău? 9 Și Ionatan a zis: Departe de tine aceasta! Căci dacă aș ști negreșit că este hotărât de tatăl meu să vină asupra ta rău, oare nu ți‐aș spune? 10 Și David a zis lui Ionatan: Cine îmi va spune? Și dacă tatăl tău îți va răspunde aspru? 11 Și Ionatan a zis lui David: Vino și să ieșim la câmp! Și au ieșit amândoi la câmp. 12 Și Ionatan a zis lui David: Domnul Dumnezeul lui Israel fie martor , când voi cerca pe tatăl meu mâine pe vremea aceasta, sau a treia zi, iată dacă va fi bine față de David și nu voi trimite la tine și nu voi descoperi urechii tale, 13 așa să facă Domnul lui Ionatan și încă mai mult! Dacă ar părea bine în ochii tatălui meu să‐ți facă rău, atunci voi descoperi urechii tale și‐ți voi da drumul și te vei duce în pace și Domnul să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu. 14 Și nu numai cât voi mai trăi îmi vei arăta îndurarea Domnului ca să nu mor, 15 ci în veac să nu‐ți tragi îndurarea de la casa mea, nu, nici chiar când Domnul va stârpi pe vrăjmașii lui David pe fiecare de pe fața pământului. 16 Și Ionatan a făcut legământ cu casa lui David zicând : Domnul s‐o ceară din mâna vrăjmașilor lui David! 17 Și Ionatan a pus pe David să jure iarăși pe iubirea pe care o avea pentru el, căci îl iubea cum își iubea sufletul său. 18 Și Ionatan i‐a zis: Mâine este luna nouă și lipsa ta se va băga de seamă, căci locul tău va fi gol. 19 Și să lași trei zile și să te cobori repede și să vii la locul unde te‐ai ascuns în ziua acelei întâmplări și vei rămânea lângă piatra Ezel. 20 Și voi trage trei săgeți alături de ea ca și când aș trage la țintă. 21 Și iată voi trimite băiatul zicând : Du‐te găsește săgețile! Dacă voi zice băiatului: Iată săgețile sunt dincoace de tine, ia‐le! Atunci vino, căci este pace pentru tine și nu este nimic, viu este Domnul. 22 Dar dacă voi zice băiatului așa: Iată săgețile sunt dincolo de tine! Du‐te pe calea ta, căci Domnul te‐a trimis. 23 Și cât pentru cuvântul de care am vorbit noi, eu și tu, iată Domnul este între tine și mine în veac. 24 Și David s‐a ascuns în câmp. Și era luna nouă și împăratul s‐a așezat la masă ca să mănânce. 25 Și împăratul a șezut pe scaunul său ca în celelalte dăți, pe scaunul de lângă perete. Și Ionatan s‐a sculat și Abner a șezut lângă Saul și locul lui David era gol. 26 Și Saul n‐a zis nimic în ziua aceea, căci se gândea: I s‐a întâmplat ceva, nu este curat , negreșit nu este curat. 27 Și a fost așa : a doua zi după luna nouă, a doua zi , locul lui David era gol. Și Saul a zis fiului său Ionatan: De ce n‐a venit fiul lui Isai la masă, nici ieri, nici astăzi? 28 Și Ionatan a răspuns lui Saul: David s‐a cerut stăruitor de la mine să meargă până la Betleem. 29 Și a zis: Te rog, dă‐mi drumul, căci este o jertfă a familiei în cetate și fratele meu mi‐a poruncit el însuși să fiu acolo . Și acum, dacă am aflat har în ochii tăi, te rog, dă‐mi drumul să văd pe frații mei. De aceea n‐a venit la masa împăratului. 30 Și mânia lui Saul s‐a aprins împotriva lui Ionatan și i‐a zis: Fiu de femeie rea și neascultătoare! Nu știu eu că ți‐ai ales pe fiul lui Isai spre rușinea ta și spre rușinea goliciunii mamei tale? 31 Căci cât va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu vei fi întărit nici tu nici împărăția ta. Și acum trimite și adu‐l la mine, căci este un fiu al morții. 32 Și Ionatan a răspuns tatălui său Saul, zicându‐i: De ce să moară? Ce a făcut? 33 Și Saul a aruncat sulița după el ca să‐l ucidă; și Ionatan a cunoscut că este hotărât de tatăl său să omoare pe David. 34 Și Ionatan s‐a sculat de la masă plin de mânie și n‐a mâncat pâine în ziua a doua a lunii noi, căci era întristat pentru David, căci tatăl său îi făcuse rușine. 35 Și a fost așa : dimineața Ionatan a ieșit la câmp la vremea hotărâtă cu David și un băiat era cu el. 36 Și a zis băiatului său: Aleargă, găsește acum săgețile pe care le‐am tras. Și băiatul a alergat și el a tras săgeata dincolo de el. 37 Și băiatul a venit la locul săgeții, pe care o trăsese Ionatan și Ionatan a strigat după băiat și a zis: Oare nu este săgeata dincolo de tine? 38 Și Ionatan a strigat după băiat: Grăbește, iute, nu sta! Și băiatul lui Ionatan a adunat săgețile și a venit la domnul său. 39 Și băiatul nu știa nimic; numai Ionatan și David știau lucrul. 40 Și Ionatan a dat armele sale băiatului său și i‐a zis: Du‐te, du‐le în cetate. 41 Băiatul s‐a dus și David s‐a sculat din partea de miazăzi și a căzut pe fața sa la pământ și s‐a plecat de trei ori; și s‐au sărutat unul pe altul și au plâns unul cu altul până ce David l‐a întrecut. 42 Și Ionatan a zis lui David: Mergi în pace, cum am jurat amândoi în numele Domnului zicând: Domnul să fie între mine și tine și între sămânța mea și sămânța ta în veac. Și s‐a sculat și a plecat. Și Ionatan a intrat în cetate.
Ionatan îl ajută pe David
1 David a fugit de la Naiot, de lângă Rama. S‑a dus la Ionatan și i‑a zis: „Ce‑am făcut eu? Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de caută să‑mi ia viața?” 2 Ionatan i‑a răspuns: „Ferească Domnul! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, mare sau mic, fără să‑mi dea de știre. De ce ar ascunde tatăl meu de mine lucrul acesta? Nici pomeneală!” 3 David a jurat din nou, zicând: „Tatăl tău știe negreșit că am găsit trecere înaintea ta și își va fi zis: «Să nu afle Ionatan, ca să nu se întristeze!» Totuși, viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că nu este decât un pas între mine și moarte!” 4 Ionatan i‑a zis lui David: „Ce zici tu, aceea voi face pentru tine.” 5 Și David i‑a zis lui Ionatan: „Iată, mâine este lună nouă și ar trebui să stau la masă cu regele; îngăduie-mi să mă duc și să mă ascund în câmp până în seara celei de-a treia zile. 6 Dacă tatăl tău pomenește de lipsa mea, să‑i spui: «David m‑a rugat stăruitor să‑i îngădui să plece degrabă până la Betleem , în cetatea lui, pentru că acolo se aduce jertfa de peste an pentru toată familia.» 7 Dacă zice: «Bine!», atunci robul tău e în siguranță; dar dacă‑l apucă mânia, să știi că pieirea mea este hotărâtă din partea lui. 8 Poartă‑te cu îndurare față de robul tău, căci ai făcut un legământ cu robul tău înaintea DOMNULUI! Iar dacă este vreo fărădelege în mine, ia‑mi tu viața! De ce să mă mai duci până la tatăl tău?”
9 Ionatan i‑a zis: „Ferească Domnul să știu fără greș că pieirea ta este hotărâtă din partea tatălui meu și să nu-ți dau de veste!” 10 David i‑a zis lui Ionatan: „Cine‑mi va da de știre dacă tatăl tău îți va răspunde cu asprime?” 11 Și Ionatan i‑a zis lui David: „Hai să ieșim la câmp!” Și au ieșit amândoi la câmp. 12 Ionatan i‑a zis lui David: „Pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel că mâine sau poimâine, după ce‑l voi fi cercetat pe tatăl meu, dacă va fi bine dispus față de David, voi trimite la tine pe cineva să‑ți dea de știre! 13 DOMNUL să Se poarte cu toată asprimea față de Ionatan dacă tatăl meu s-ar bucura să‑ți facă rău, iar eu nu ți-aș da de știre și nu te-aș lăsa să pleci în pace! DOMNUL să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu! 14 Dacă voi mai trăi, poartă‑te față de mine cu o bunătate ca a DOMNULUI; iar dacă voi muri, 15 să nu‑ți îndepărtezi niciodată bunătatea de casa mea, nici chiar când DOMNUL îi va nimici pe toți vrăjmașii lui David de pe fața pământului!”
16 Astfel, Ionatan a încheiat legământ cu casa lui David, zicând: „DOMNUL să le ceară socoteală vrăjmașilor lui David!” 17 Ionatan l‑a pus din nou pe David să jure pe dragostea lui față de el, căci îl iubea ca pe sine însuși .
18 Ionatan i‑a zis: „Mâine este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol. 19 A treia zi să te cobori de tot , să te duci până la locul în care te‑ai ascuns în ziua cu pricina și să rămâi lângă piatra Ezel. 20 Eu voi trage trei săgeți înspre piatra aceasta, ca și când aș lovi la țintă. 21 Atunci îmi voi trimite slujitorul și‑i voi zice : «Du‑te și găsește săgețile!» Dacă‑i voi zice slujitorului: «Iată, săgețile sunt dincoace de tine, ia‑le!», să vii, căci este pace pentru tine și n‑ai de ce să te temi, viu este DOMNUL! 22 Dar dacă îi voi zice băiatului: «Iată, săgețile sunt dincolo de tine», atunci să pleci, căci DOMNUL te trimite. 23 Cât despre făgăduința pe care ne‑am făcut‑o unul altuia, iată, DOMNUL este martor între mine și tine pe vecie!”
24 David s‑a ascuns în câmp. Când a venit luna nouă, regele s-a așezat la masă ca să mănânce. 25 Regele a stat, ca de obicei, la locul lui de lângă perete. Ionatan era în fața lui, Abner s‑a așezat lângă Saul, iar locul lui David a rămas gol. 26 Saul n‑a vorbit nimic în ziua aceea, căci își zicea: „Ceva s‑a întâmplat cu el. Nu este curat; negreșit, nu este curat.” 27 În ziua următoare, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Și Saul i‑a zis fiului său Ionatan: „De ce n‑a venit fiul lui Ișai la masă nici ieri, nici azi?” 28 Ionatan i‑a răspuns lui Saul: „David m‑a rugat stăruitor să‑i îngădui să plece la Betleem. 29 Mi-a zis: «Dă‑mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, și fratele meu mi‑a dat poruncă; dacă am găsit trecere înaintea ta, dă‑mi voie să mă duc degrabă să‑mi văd frații!» De aceea n‑a venit la masa regelui.”
30 Atunci Saul s‑a aprins de mânie împotriva lui Ionatan și i‑a zis: „Pui de lele, nu știu eu că te‑ai înhăitat cu fiul lui Ișai, spre rușinea ta și spre rușinea mamei tale? 31 Câtă vreme trăiește fiul lui Ișai pe pământ, nici tu, nici regatul tău nu veți fi în siguranță. Acum trimite să‑l aducă la mine, căci e vrednic de moarte!” 32 Ionatan i‑a răspuns tatălui său, Saul: „De ce să fie omorât? Ce a făcut?” 33 Atunci Saul și-a aruncat sulița spre el ca să‑l lovească, și Ionatan a înțeles că tatăl său era hotărât să‑l omoare pe David. 34 S‑a ridicat de la masă aprins de mânie și n‑a mâncat nimic în ziua a doua a lunii noi, pentru că era mâhnit din pricina lui David și pentru că tatăl său îl umilise.
35 A doua zi de dimineață, Ionatan a ieșit pe câmp la vremea pe care o hotărâse cu David, având cu el un slujitor tânăr. 36 El i‑a zis slujitorului: „Dă fuga și găsește săgețile pe care le voi trage!” Slujitorul a alergat, iar el a tras o săgeată dincolo de el. 37 Când slujitorul a ajuns la locul săgeții trase de Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Nu-i așa că săgeata este dincolo de tine?” 38 Ionatan a mai strigat către slujitor: „Iute, grăbește‑te, nu zăbovi!” Și slujitorul lui Ionatan a strâns săgețile și s-a întors la stăpânul lui. 39 Slujitorul nu știa nimic: numai Ionatan și David înțelegeau cele întâmplate. 40 Ionatan i‑a dat slujitorului armele pe care le avea și i‑a zis: „Du‑te și du-le în cetate!”
41 După plecarea slujitorului, David s‑a ridicat de lângă movilă , apoi s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s‑au sărutat și au plâns împreună, mai cu seamă David. 42 Apoi Ionatan i‑a zis lui David: „Du‑te în pace, acum că am jurat amândoi în Numele DOMNULUI astfel: «DOMNUL să fie martor pe vecie între mine și tine, între sămânța mea și sămânța ta!»” David s‑a ridicat și a plecat, iar Ionatan s‑a întors în cetate.