Nabal și Abigail
1 Și Samuel a murit. Și tot Israelul s‐a adunat și l‐a plâns și l‐au înmormântat în casa lui în Rama. Și David s‐a sculat și s‐a pogorât în pustia Paran. 2 Și în Maon era un bărbat a cărui avere era în Carmel. Și omul era foarte cuprins și avea trei mii de oi și o mie de capre și își tundea oile în Carmel . 3 Și numele bărbatului era Nabal și numele nevestei sale Abigail. Și femeia era de bună înțelegere și frumoasă la chip, dar bărbatul era aspru și rău în faptele sale și era din casa lui Caleb. 4 Și David a auzit în pustie că Nabal își tundea oile. 5 Și David a trimis zece tineri și David a zis tinerilor: Suiți‐vă la Carmel și mergeți la Nabal și întrebați‐l de sănătate în numele meu. 6 Și să ziceți: Să trăiești ! și pace ție și pace casei tale și pace la tot ce este al tău. 7 Și acum am auzit că ai tunzători: acum păstorii tăi au fost cu noi și noi nu i‐am rușinat și nu le‐a lipsit nimic în toate zilele cât au fost în Carmel. 8 Întreabă pe tineri și îți vor spune. De aceea să afle tinerii har în ochii tăi, căci venim într‐o zi bună. Rugămu‐te dă robilor tăi și fiului tău David ce va găsî mâna ta. 9 Și tinerii lui David au venit și au vorbit lui Nabal cu toate aceste cuvinte în numele lui David și au încetat. 10 Și Nabal a răspuns robilor lui David și a zis: Cine este David și cine‐i fiul lui Isai? Astăzi sunt mulți robi care fug fiecare de la domnul său. 11 Și să iau eu pâinea mea și apa mea și carnea mea, pe care am junghiat‐o pentru tunzătorii mei și să le dau unor oameni, pe care nu‐i știu de unde sunt? 12 Și tinerii lui David s‐au întors pe calea lor și s‐au dus înapoi și au venit și i‐au istorisit cu toate cuvintele acestea. 13 Și David a zis oamenilor săi: Încingeți‐vă fiecare sabia. Și și‐au încins fiecare sabia și David și‐a încins și el sabia și ca la patru sute de inși s‐au suit după David, iar două sute au rămas pe lângă calabalâcuri. 14 Și unul din tineri a spus Abigailei, nevasta lui Nabal, zicând: Iată David a trimis soli din pustie ca să binecuvânteze pe domnul nostru și el și‐a râs de ei. 15 Și oamenii au fost foarte buni cu noi și n‐am fost rușinați și nimic nu ne‐a lipsit în toate zilele cât neam însoțit cu ei, când eram în câmpii. 16 Ei ne‐au fost zid și noaptea și ziua în toate zilele cât am fost cu ei, păscând oile. 17 Și acum cunoaște și vezi ce ai de făcut, căci rău s‐a hotărât împotriva domnului nostru și împotriva casei sale; și el este un așa fiu al lui Belial că nimeni nu poate vorbi cu el. 18 Și Abigail s‐a grăbit și a luat două sute de pâini și două burdufuri cu vin și cinci oi pregătite și cinci măsuri de grăunțe prăjite și o sută de turte de stafide și două sute de turte de smochine și le‐a pus pe măgari. 19 Și a zis tinerilor săi: Treceți înaintea mea; iată eu vin în urma voastră. Dar bărbatului său Nabal nu i‐a spus. 20 Și a fost așa : pe când călărea pe măgar și se pogora într‐un loc stufos al dealului, iată David și oamenii săi se pogorau spre ea și ea i‐a întâlnit. 21 Și David a zis: În adevăr, în zadar am păzit tot ce avea acesta în pustie de nu s‐a pierdut nimic din tot ce era al lui și mi‐a răsplătit rău pentru bine. 22 Așa să facă Dumnezeu vrăjmașilor lui David și încă mai mult de voi lăsa până la lumina dimineții vreo parte bărbătească din tot ce este al lui! 23 Și Abigail a văzut pe David și s‐a grăbit și s‐a dat jos de pe măgar și a căzut pe fața sa înaintea lui David și s‐a plecat la pământ. 24 Și a căzut la picioarele lui și a zis: Asupra mea, domnul meu, asupra mea să fie nelegiuirea! și să vorbească, rogu‐te, roaba ta la urechile tale și ascultă cuvintele roabei tale. 25 Rogu‐te să nu ia aminte domnul meu la acest om al lui Belial, Nabal; căci cum este numele lui așa este și el: Nabal este numele lui și nebunie este în el; și eu, roaba ta, n‐am văzut pe tinerii domnului meu, pe care i‐ai trimis. 26 Și acum, domnul meu, viu este Domnul și viu este sufletul tău, fiindcă Domnul te‐a oprit ca să vii la vărsare de sânge și să te mântuiești cu chiar mâna ta. Și acum să fie ca Nabal vrăjmașii tăi și cei ce caută să facă rău domnului meu. 27 Și acum darul acesta , pe care l‐a adus roaba ta domnului meu, să se dea tinerilor care urmează pe domnul meu. 28 Iartă, te‐rog, fărădelegea roabei tale! Căci Domnul va face negreșit domnului meu o casă trainică, căci domnul meu luptă luptele Domnului și nu se va găsi rău în tine în toate zilele tale. 29 Și un om s‐a sculat să te urmărească și a căutat sufletul tău, dar sufletul domnului meu va fi legat în legătura vieții la Domnul Dumnezeul tău și sufletul vrăjmașilor tăi îl va azvârli ca din golul praștiei. 30 Și va fi așa : când Domnul va face domnului meu după tot binele pe care l‐a vorbit despre tine și te va pune domn peste Israel, 31 aceasta nu va fi un prilej de cădere pentru tine, nici mustrare de inimă pentru domnul meu, că ai vărsat sânge fără pricină și că domnul meu s‐a mântuit singur. Și când Domnul va face bine domnului meu, atunci adu‐ți aminte de roaba ta. 32 Și David a zis către Abigail: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel care te‐a trimis în ziua aceasta spre întâmpinarea mea. 33 Și binecuvântată să fie priceperea ta și binecuvântată să fii tu că m‐ai oprit în ziua aceasta de a veni la vărsare de sânge și a mă mântui cu chiar mâna mea. 34 Dar cu adevărat viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, care m‐a oprit să‐ți fac rău, că de nu te‐ai fi grăbit și n‐ai fi venit spre întâmpinarea mea, hotărât n‐ar fi rămas lui Nabal nici măcar o singură parte bărbătească până la lumina dimineții. 35 Și David a luat din mâna ei ce‐i adusese ea și i‐a zis: Suie‐te în pace la casa ta; vezi am ascultat de glasul tău și am căutat la fața ta.
David ia pe Abigail
36 Și Abigail a venit la Nabal și iată el avea un ospăț în casa sa, ca ospățul unui împărat, și inima lui Nabal era veselă în el, căci era foarte beat. Și ea nu i‐a spus niciun cuvânt, mic sau mare, până la lumina dimineții. 37 Și a fost așa : dimineața, când ieșise vinul din Nabal, nevastă‐sa i‐a spus toate aceste lucruri și inima lui a murit în el și s‐a făcut ca o piatră. 38 Și a fost așa : cam după zece zile Domnul a lovit pe Nabal și a murit. 39 Și David a auzit că a murit Nabal și a zis: Binecuvântat să fie Domnul, care mi‐a făcut dreptate pentru ocara mea din mâna lui Nabal și care a oprit pe robul său de la rău și răutatea lui Nabal s‐a întors asupra capului său. Și David a trimis și a vorbit Abigailei ca s‐o ia de nevastă. 40 Și robii lui David au venit la Abigail la Carmel și i‐au vorbit zicând: David ne‐a trimis la tine ca să te ia de nevastă. 41 Și ea s‐a sculat și s‐a plecat cu fața la pământ și a zis: Iată slujnica ta este o roabă ca să spele picioarele robilor domnului meu. 42 Și Abigail s‐a grăbit și s‐a sculat și a încălecat pe un măgar cu cinci din slujnicele ei care o urmau; și s‐a dus după solii lui David și a fost nevasta lui. 43 Și David a luat și pe Ahinoam din Izreel și amândouă au fost nevestele sale. 44 Iar Saul dăduse pe Mical , fata sa, nevasta lui David, lui Palti, fiul lui Laiș, care era din Galim .
Răutatea lui Nabal față de David
1 Samuel a murit; tot Israelul s‑a adunat, l‑a plâns și l‑a îngropat la Rama, cetatea sa natală. Atunci, David s‑a ridicat și s‑a coborât în pustiul Paran. 2 În Maon era un om a cărui avere era în Carmel; omul acesta era foarte bogat: avea trei mii de oi și o mie de capre. Se afla la Carmel pentru tunsul oilor. 3 Numele lui era Nabal, iar nevasta lui se numea Abigail; ea era o femeie înțeleaptă și frumoasă la înfățișare, dar bărbatul ei era un om aspru și dedat la fapte rele. El se trăgea din Caleb.
4 În pustiu, David a aflat că Nabal își tunde turma 5 și a trimis la el zece slujitori. David le‑a spus slujitorilor: „Suiți‑vă la Carmel și duceți‑vă la Nabal! Întrebați-l de sănătate în numele meu 6 și vorbiți‑i așa: «Să trăiești ! Pacea să fie cu tine, cu casa ta și cu tot ce este al tău! 7 Am auzit că ai oameni la tunsul oilor. Păstorii tăi au fost cu noi: nu le‑am făcut necazuri și nu li s‑a luat nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. 8 Întreabă‑i pe slujitorii tăi, și‑ți vor spune! Să capete trecere slujitorii mei înaintea ta, fiindcă am venit într‑o zi de veselie! Dă‑le, te rog, robilor tăi și fiului tău David ce te lasă inima!»” 9 De îndată ce au sosit, slujitorii lui David i‑au spus lui Nabal toate cuvintele acestea din partea lui David. Apoi au tăcut. 10 Nabal însă le‑a răspuns slujitorilor lui David astfel: „Cine este David și cine este fiul lui Ișai? Astăzi sunt mulți robi care fug de la stăpân. 11 Și să iau eu pâinea și apa mea și vitele pe care le‑am tăiat pentru lucrătorii mei, ca să le dau unor oameni veniți de nu știu unde?”
12 Slujitorii lui David au făcut cale întoarsă. Când au revenit, s‑au dus la David și i‑au povestit toate cele întâmplate. 13 Atunci, David le‑a zis oamenilor săi: „Fiecare să‑și încingă sabia!” Și fiecare și‑a încins sabia. David și‑a încins și el sabia, și în urma lui s-au suit aproape patru sute de oameni, iar două sute au rămas la calabalâcuri.
14 Unul dintre slujitori a venit la Abigail, nevasta lui Nabal, și i-a zis: „Iată, David a trimis din pustiu soli care să‑l salute pe stăpânul nostru, dar el i‑a ocărât. 15 Totuși, oamenii aceștia au fost foarte buni cu noi; nu ne‑au făcut necazuri și nu ni s‑a luat nimic tot timpul cât am fost cu ei în câmp. 16 Ne‑au fost zid , noaptea și ziua, tot timpul cât am fost cu ei la păscutul turmelor. 17 Acum, ia seama și vezi ce ai de făcut, căci nenorocirea este la un pas de stăpânul nostru și de întreaga lui casă; el este un om de nimic , și nimeni nu‑i poate spune o vorbă.”
18 Abigail a luat îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide și două sute de legături de smochine. Le‑a încărcat pe măgari 19 și le‑a zis slujitorilor ei: „Luați‑o înaintea mea! Iată, eu vin în urma voastră!” Dar lui Nabal, bărbatul ei, nu i‑a spus nimic. 20 Și tocmai când venea ea călare pe măgar, coborând la umbra muntelui, David și oamenii lui veneau spre ea, așa că s‑a întâlnit cu ei.
21 David zisese: „Degeaba am păzit eu tot ce are omul acesta în pustiu, astfel că nu i s‑a luat nimic din tot ce are, căci mi‑a întors rău pentru bine! 22 Să se poarte Dumnezeu cu toată asprimea față de vrăjmașii lui David dacă până dimineață voi mai lăsa pe cineva de parte bărbătească din tot ce este al lui!”
23 Când l‑a văzut Abigail pe David, a descălecat în grabă de pe măgar, s‑a aruncat cu fața la pământ înaintea lui David și s‑a închinat până la pământ. 24 A căzut la picioarele lui și i‑a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie‑i, te rog, slujnicei tale să vorbească în auzul urechilor tale și ascultă cuvintele slujnicei tale! 25 Să nu‑și pună domnul meu mintea cu acest om de nimic, cu Nabal, căci, cum îi este numele, așa este și el; Nabal îi este numele, și nebunia este lipită de el . Eu una, slujnica ta, nu i‑am văzut pe slujitorii pe care i‑a trimis domnul meu. 26 Acum, domnul meu, viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că DOMNUL te‑a ferit să verși sânge și să te răzbuni singur! Iar vrăjmașii tăi, cei ce vor nenorocirea domnului meu, să fie ca Nabal ! 27 Cât despre darul acesta pe care i l‑a adus roaba ta domnului meu, să le fie dat slujitorilor care îl însoțesc. 28 Iartă, te rog, vina slujnicei tale, căci DOMNUL îi va face negreșit domnului meu o casă trainică, de vreme ce poartă războaiele DOMNULUI și niciodată nu se va găsi răutate în tine. 29 Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să caute să‑ți ia viața, sufletul tău să fie legat în mănunchiul celor vii la DOMNUL, Dumnezeul tău; iar viața vrăjmașilor tăi s‑o azvârle ca din praștie! 30 Când DOMNUL îi va face domnului meu tot binele pe care i l‑a făgăduit și îl va pune conducător peste Israel, 31 atunci nu va avea domnul meu mustrări de cuget sau apăsare de inimă la gândul că a vărsat sânge fără temei și că s‑a răzbunat singur. Și când DOMNUL îi va face bine domnului meu, adu‑ți aminte de slujnica ta!”
32 David i‑a zis lui Abigail: „Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, care te‑a trimis astăzi în întâmpinarea mea! 33 Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, care m‑ai oprit astăzi să vărs sânge și să mă răzbun singur! 34 Dar viu este DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, care m‑a ferit să‑ți fac rău, că, dacă nu te‑ai fi grăbit să vii în întâmpinarea mea, până la lumina dimineții n‑ar mai fi rămas în viață nimeni de parte bărbătească dintre ai lui Nabal!” 35 Și David a luat din mâna lui Abigail ce‑i adusese și i‑a zis: „Suie‑te în pace acasă; după cum vezi, ți‑am ascultat glasul și ți‑am făcut pe plac.”
36 Abigail a ajuns la Nabal tocmai pe când el dădea în casa lui un ospăț de zile mari. Nabal era cu inima veselă, căci se îmbătase bine de tot, așa că ea nu i‑a istorisit nimic până ce s‑a luminat de ziuă. 37 Dimineața, când s‑a trezit Nabal din beție, nevasta sa i‑a istorisit cele întâmplate. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, iar el s‑a făcut ca de piatră. 38 Cam după zece zile, DOMNUL l‑a lovit pe Nabal, și acesta a murit.
39 David a aflat de moartea lui Nabal și a zis: „Binecuvântat să fie DOMNUL, care mi‑a apărat pricina , după ocara pe care mi‑a făcut‑o Nabal, și l‑a împiedicat pe robul Lui să facă rău! DOMNUL a întors răutatea lui Nabal asupra capului său.” Apoi David i‑a trimis vorbă lui Abigail, spunându‑i că vrea să o ia de nevastă. 40 Slujitorii lui David au ajuns la Abigail, în Carmel, și i‑au vorbit așa: „David ne‑a trimis la tine ca să te ia de nevastă.” 41 Ea s‑a ridicat, s‑a plecat cu fața la pământ și a zis: „Iată, slujnica ta se socotește o roabă gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu!” 42 Abigail s‑a ridicat degrabă, a încălecat pe măgar și, însoțită de cinci slujitoare, a mers după solii lui David și i‑a fost nevastă. 43 David o luase și pe Ahinoam din Izreel, așa că amândouă i-au fost neveste. 44 Mical , fiica lui Saul , nevasta lui David, îi fusese dată de Saul lui Palti, fiul lui Laiș, din Galim .