David în tabăra lui Saul
1 Și Zifiții au venit la Saul la Ghibea, zicând: Oare nu se ascunde David în dealul Hachila, care este în dreptul pustiei? 2 Și Saul s‐a sculat și s‐a pogorât la pustia Zif și cu el trei mii de oameni aleși ai lui Israel, ca să caute pe David în pustia Zif. 3 Și Saul a tăbărât în dealul Hachila care este în dreptul pustiei lângă cale. Și David locuia în pustie și a văzut că Saul a venit după el în pustie. 4 David a trimis deci iscoade și a înțeles că Saul într‐adevăr venise. 5 Și David s‐a sculat și a venit la locul unde tăbărâse Saul și David a văzut locul unde era culcat Saul și Abner , fiul lui Ner, mai marele oștirii sale. Și Saul era culcat la locul carelor și poporul tăbărât în jurul său. 6 Și David a răspuns și a vorbit lui Ahimelec Hetitul și lui Abișai, fiul Țeruiei , fratele lui Ioab, zicând: Cine se va pogorî cu mine la Saul în tabără? Și Abișai a zis: Eu mă voi pogorî cu tine. 7 Și David și Abișai au venit la popor noaptea. Și iată Saul zăcea dormind la locul carelor cu sulița sa înfiptă în pământ la capul său. Și Abner și poporul erau culcați în jurul lui. 8 Și Abișai a zis lui David: Dumnezeu a dat astăzi pe vrăjmașul tău în mâna ta și acum lasă‐mă, te rog, să‐l pironesc cu sulița în pământ cu o singură lovitură și nu‐l voi lovi a doua oară. 9 Și David a zis lui Abișai: Nu‐l omorî; căci cine‐și poate întinde mâna împotriva unsului Domnului și să fie fără vină? 10 Și David a zis: Viu este Domnul, Domnul îl va lovi sau îi va veni ziua lui să moară sau se va pogorî în luptă și va pieri. 11 Ferească Domnul să‐mi întind mâna împotriva unsului Domnului. Și acum ia, te rog, sulița care este la capul său și ulciorul cu apă și să ne ducem. 12 Și David a luat sulița și ulciorul cu apă de la capul lui Saul și s‐au dus și niciun om n‐a văzut, nici n‐a știut și niciunul nu s‐a deșteptat, căci toți dormeau, căci un somn adânc de la Domnul căzuse peste ei. 13 Și David a trecut de cealaltă parte și a stătut pe vârful muntelui de departe; era o mare depărtare între ei. 14 Și David a strigat către popor și către Abner, fiul lui Ner, zicând: Nu răspunzi, Abner? Și Abner a răspuns și a zis: Cine ești tu care strigi către împărat? 15 Și David a zis lui Abner: Oare nu ești tu bărbat și cine‐i ca tine în Israel? Pentru ce dar n‐ai păzit pe domnul tău împăratul? Căci a venit unul din popor să omoare pe împăratul, domnul tău. 16 Nu este bine lucrul acesta pe care l‐ai făcut. Viu este Domnul, sunteți fii ai morții, pentru că n‐ați păzit pe domnul vostru, pe unsul Domnului. Și acum vezi unde este sulița împăratului și ulciorul cu apă care era la capul lui. 17 Și Saul a cunoscut glasul lui David și a zis: Glasul tău este acesta, fiul meu David? Și David a zis: Glasul meu, domnul meu împărate. 18 Și a zis: Pentru ce urmărește domnul meu pe robul său? Căci ce am făcut și ce rău este în mâna mea? 19 Și acum, rogu‐te, să asculte domnul meu, împăratul, cuvintele robului său: Dacă Domnul te‐a ațâțat împotriva mea, să primească un dar de mâncare; iar dacă copiii oamenilor, blestemați să fie ei înaintea Domnului, căci m‐au izgonit astăzi să nu fiu unit cu moștenirea Domnului, zicând: Du‐te, slujește altor dumnezei. 20 Și acum să nu cadă sângele meu la pământ înaintea feței Domnului, căci împăratul lui Israel a ieșit să caute un purece , ca unul care vânează o potârniche în munți. 21 Și Saul a zis: Am păcătuit : întoarce‐te, fiul meu David, căci nu‐ți voi mai face rău, pentru că viața mea a fost scumpă în ochii tăi în ziua aceasta. Iată am lucrat nebunește și am greșit foarte mult. 22 Și David a răspuns și a zis: Iată sulița, împărate! Să vină unul din tineri și s‐o ia. 23 Și Domnul va întoarce fiecăruia după dreptatea sa și după credincioșia sa, căci Domnul te‐a dat astăzi în mâna mea și n‐am voit să‐mi întind mâna împotriva unsului Domnului. 24 Și iată, după cum viața ta a fost astăzi scumpă în ochii mei, tot așa viața mea să fie scumpă în ochii Domnului și să mă scape din orice strâmtorare. 25 Și Saul a zis lui David: Binecuvântat să fii tu, fiul meu David: tu vei fi viteaz și vei birui negreșit. Și David s‐a dus pe calea sa și Saul s‐a întors la locul său.
David îl cruță pe Saul a doua oară
1 Zifiții s‑au dus la Saul, la Ghibea, și i‑au zis: „Oare nu se ascunde David pe dealul Hachila, dincolo de Ieșimon?” 2 Saul a coborât de îndată în pustiul Zif, cu trei mii de oameni aleși din Israel, ca să‑l caute pe David în pustiul Zif. 3 Și‑a așezat tabăra pe dealul Hachila, dincolo de Ieșimon, lângă drum. David era în pustiu și, când a aflat că Saul venise în pustiu după el, 4 a trimis niște iscoade și a aflat că Saul, într‑adevăr, venise. 5 Atunci, David s‑a dus îndată la locul unde își așezase Saul tabăra. David a văzut locul unde erau culcați Saul și Abner , fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui. Saul era culcat în mijlocul taberei, și poporul își făcuse tabăra în jurul lui. 6 David i‑a întrebat pe Ahimelec, hititul, și pe Abișai, fiul Țeruiei și fratele lui Ioab: „Cine coboară cu mine în tabără la Saul?” Și Abișai a răspuns: „Eu voi coborî cu tine!”
7 David și Abișai s‑au dus noaptea la popor. Și, iată, Saul era culcat și dormea în cort, în mijlocul taberei, având sulița înfiptă în pământ, la căpătâi, iar Abner și poporul erau culcați în jurul lui. 8 Abișai i‑a zis lui David: „Dumnezeu îl dă astăzi pe vrăjmașul tău în mâinile tale; de aceea, lasă‑mă, te rog, să‑l țintuiesc la pământ cu sulița dintr‑o lovitură: a doua oară nu va mai fi nevoie!” 9 Dar David i‑a zis lui Abișai: „Nu‑l omorî, căci cine poate ridica mâna împotriva unsului DOMNULUI fără să se încarce de vină?” 10 David a zis: „Viu este DOMNUL că numai DOMNUL îl poate lovi: fie că‑i va veni ziua să moară, fie că se va coborî la luptă și va pieri. 11 Să mă ferească DOMNUL să ridic mâna împotriva unsului DOMNULUI! Așadar, ia numai sulița de la căpătâiul lui și ulciorul cu apă și să plecăm!” 12 David a luat sulița și ulciorul cu apă de la căpătâiul lui Saul și au plecat. Nimeni n‑a văzut, nici n‑a băgat de seamă nimic și nimeni nu s‑a deșteptat, căci DOMNUL îi cufundase pe toți într‑un somn adânc .
13 David a trecut de cealaltă parte și s‑a oprit pe creasta muntelui, la o mare distanță de tabără . 14 Și le-a strigat poporului și lui Abner, fiul lui Ner: „N‑ai de gând să răspunzi, Abner?” Abner a răspuns: „Cine ești tu, care strigi către rege?” 15 David i‑a zis lui Abner: „Oare nu ești tu bărbat? Și cine este ca tine în Israel? Atunci, de ce nu l‑ai păzit pe stăpânul tău, regele? Căci cineva din popor a venit să‑l omoare pe rege, stăpânul tău. 16 Ce ai făcut tu nu e bine. Viu este DOMNUL că sunteți vrednici de moarte, voi, care nu l-ați păzit pe stăpânul vostru, pe unsul DOMNULUI! Acum vezi unde sunt sulița regelui și ulciorul de apă, care erau la căpătâiul lui!”
17 Saul a recunoscut glasul lui David și a zis: „Al tău este glasul acesta , fiul meu David?” Și David a răspuns: „Al meu este, o rege, stăpânul meu!” 18 Și a adăugat: „De ce îl urmărește stăpânul meu pe robul său? Ce‑am făcut și cu ce sunt vinovat? 19 Să binevoiască deci regele, stăpânul meu, să asculte cuvintele robului său! Dacă DOMNUL te stârnește împotriva mea, să primească mireasma unei ofrande, dar, dacă oamenii te stârnesc , blestemați să fie înaintea DOMNULUI, fiindcă ei mă izgonesc azi ca să mă dezlipească de moștenirea DOMNULUI, zicându‑mi: «Du‑te și slujește altor dumnezei!» 20 Ah, să nu‑mi cadă sângele pe pământ, departe de Fața DOMNULUI, căci regele lui Israel a ieșit să caute un purice , cum ar urmări o potârniche în munți!”
21 Saul a zis: „Am păcătuit ; întoarce‑te, fiul meu David! Nu‑ți voi mai face rău, fiindcă astăzi viața mea a fost scumpă înaintea ta. Iată, am lucrat ca un nebun și am făcut o mare greșeală!” 22 David a răspuns: „Iată sulița regelui; să vină unul din slujitori s‑o ia! 23 DOMNUL îi va răsplăti fiecăruia după dreptatea lui și după credincioșia lui; DOMNUL te dăduse astăzi în mâinile mele, dar eu n‑am vrut să ridic mâna împotriva unsului DOMNULUI. 24 Iată, după cum astăzi viața ta a fost de mare preț înaintea mea, tot astfel și viața mea să fie de mare preț înaintea DOMNULUI, și El să mă izbăvească din orice necaz!” 25 Saul i‑a zis lui David: „Fii binecuvântat, fiul meu David! Tu vei face mari isprăvi și vei avea negreșit izbândă.” David și‑a văzut de drum, și Saul s‑a întors acasă.