Cum a propovăduit Pavel
1 Căci voi înșivă știți, fraților, că intrarea noastră la voi n‐a fost în zadar. 2 Ci, deși am suferit mai înainte și am fost înfruntați rușinos în Filipi , după cum știți, am luat îndrăzneală în Dumnezeul nostru să vorbim către voi evanghelia lui Dumnezeu cu multă luptă. 3 Căci îndemnarea noastră nu este din rătăcire, nici din necurățenie, nici în înșelăciune; 4 ci, după cum am fost găsiți buni de Dumnezeu ca să ni se încredințeze evanghelia, tot așa vorbim, nu plăcând oamenilor ci lui Dumnezeu, care ne cearcă inimile. 5 Căci niciodată n‐am întrebuințat cuvânt de lingușire, după cum știți, nici cu ascunziș de lăcomie de bani, Dumnezeu este martor, 6 nici căutând slavă de la oameni, nici de la voi, nici de la alții, deși putem să fim cu greutate ca apostoli ai lui Hristos. 7 Ci am fost blânzi în mijlocul vostru, cum dezmiardă o doică pe copiii ei. 8 Astfel, plini de iubire pentru voi, eram bucuroși să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre chiar, pentru că vă făcuserăți iubiți nouă. 9 Căci vă aduceți aminte, fraților, de osteneala noastră și de munca noastră: noapte și zi lucrând spre a nu îngreuia pe cineva dintre voi, v‐am propovăduit evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi sunteți martori și Dumnezeu de asemenea , cu câtă sfințenie și dreptate și neprihănire am fost către voi care credeți, 11 după cum știți, îndemnându‐vă și povățuind pe fiecare dintre voi ca un tată pe copiii săi, și mărturisindu‐vă 12 să umblați în chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la împărăția și slava sa.
Sufierințele tesalonicenilor
13 Și pentru aceasta și noi mulțumim lui Dumnezeu neîncetat că atunci când ați primit cuvântul auzit de la noi, care este al lui Dumnezeu, ați primit nu un cuvânt al oamenilor, ci, după cum este cu adevărat, Cuvântul lui Dumnezeu, care și lucrează în voi care credeți. 14 Căci voi, fraților, v‐ați făcut următori ai bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea în Hristos Isus: pentru că ați suferit și voi aceleași de la cei de un neam cu voi, ca și ei de la iudei, 15 care au omorât și pe Domnul Isus, și pe prorocii lor, și pe noi ne‐au prigonit și nu sunt plăcuți lui Dumnezeu și sunt protivnici tuturor oamenilor, 16 oprindu‐ne să vorbim Neamurilor ca să fie mântuite, pentru că să umple totdeauna măsura păcatelor lor. Dar mânia a dat peste ei până la capăt.
Trimiterea lui Timotei
17 Dar noi, fraților, fiind lipsiți de voi pentru o vreme de un ceas, cu fața , nu cu inima, ne‐am silit și mai mult cu mult dor ca să vă vedem fața. 18 De aceea am voit să venim la voi, eu Pavel, și o dată și de două ori; și ne‐a împiedicat Satana . 19 Căci care este nădejdea noastră sau bucuria sau cununa laudei? Oare nu chiar voi înaintea Domnului nostru Isus la venirea lui? 20 Căci voi sunteți slava și bucuria noastră.
Lucrarea lui Pavel în Tesalonic
1 Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n‑a fost zadarnică. 2 După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi , precum știți, am îndrăznit, cu ajutorul Dumnezeului nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor zbateri. 3 Căci îndemnul nostru nu izvorăște nici din rătăcire, nici din necurăție, nici din viclenie. 4 Ci, fiindcă Dumnezeu ne‑a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, vorbim nu ca să le fim pe plac oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inimile. 5 Într‑adevăr, după cum știți, niciodată n‑am folosit vorbe lingușitoare, n‑am fost mânați de lăcomie (Dumnezeu ne e martor) 6 și n‑am căutat slavă de la oameni – nici de la voi, nici de la alții – 7 deși am fi putut să ne impunem ca apostoli ai lui Hristos; dimpotrivă, ne‑am arătat ca niște copilași în mijlocul vostru. Ca o doică ce‑și crește cu drag copiii, 8 tot astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, am găsit de cuviință să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre; atât de scumpi ne ajunseserăți. 9 Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și de truda noastră: în timp ce lucram zi și noapte ca să nu vă împovărăm pe niciunul dintre voi, v‑am propovăduit Evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi și Dumnezeu sunteți martori că am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără cusur față de voi, care credeți. 11 După cum știți, am fost pentru fiecare dintre voi ca un tată față de copiii lui: 12 vă sfătuiam, vă mângâiam și vă îndemnam să umblați în chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și la slava Sa.
13 De aceea și noi Îi mulțumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l‑ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este într‑adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează în voi, cei ce credeți. 14 Voi, fraților, ați călcat pe urmele bisericilor lui Dumnezeu din Iudeea, care sunt în Hristos Isus; pentru că și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași lucruri pe care le‑au suferit ele din partea iudeilor. 15 Aceștia i‑au omorât pe Domnul Isus și pe profeți , pe noi ne‑au prigonit, nu‑I sunt plăcuți lui Dumnezeu și sunt vrăjmași tuturor oamenilor, 16 căci ne opresc să le vorbim neamurilor, ca să nu fie mântuite, și astfel pun totdeauna vârf păcatelor lor. Dar i‑a ajuns mânia lui Dumnezeu în cele din urmă!
Dorința lui Pavel de a revedea biserica
17 Noi, fraților, după ce am fost despărțiți de voi pentru o scurtă vreme, cu fața , dar nu și cu inima, am căutat și mai mult să vă vedem chipul , cu mare dor. 18 Astfel, ne‑am dorit să venim la voi (eu, Pavel, o dată, ba chiar de două ori), dar ne‑a împiedicat Satana . 19 Căci cine este nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de laudă înaintea Domnului nostru Isus la venirea Lui? Oare nu voi? 20 Da, voi sunteți slava și bucuria noastră!