1 Căci știm că dacă va fi desfăcută casa noastră pământească a cortului , avem în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mâini, veșnică. 2 Căci în adevăr în acesta noi suspinăm , dorind să fim îmbrăcați pe deasupra cu locuința noastră cea din cer, 3 dacă într‐adevăr fiind îmbrăcați nu vom fi găsiți goi. 4 Căci în adevăr, ca unii care suntem în acest cort, suspinăm, fiind îngreunați, nu pentru că voim să fim dezbrăcați, ci să fim îmbrăcați pe deasupra, ca ce este muritor să fie înghițit de viață. 5 Iar cel ce ne‐a lucrat chiar pentru aceasta este Dumnezeu, care ne‐a dat arvuna Duhului, 6 având deci îndrăzneală totdeauna și știind că în timp ce suntem acasă în acest trup, suntem departe de Domnul. 7 (Căci umblăm prin credință, nu prin vedere). 8 Și avem îndrăzneală, zic, și ne place mai bine să fim departe de casă din trup și să fim acasă la Domnul. 9 De aceea și căutăm, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă, să‐i fim bineplăcuți. 10 Căci noi toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca fiecare să ia cu sine cele făcute prin trup, potrivit cu ce a făptuit: fie bine, fie rău.
Făptura cea nouă
11 Cunoscând deci frica de Domnul, înduplecăm pe oameni, dar lui Dumnezeu îi suntem arătați; și nădăjduiesc că și în cugetele voastre. 12 Nu ne facem cunoscuți vouă iarăși pe noi înșine cine suntem, ci zicem acestea dându‐vă prilej de laudă pentru noi, ca să aveți cu ce să răspundeți celor ce se laudă în înfățișare și nu în inimă. 13 Căci dacă ne‐am ieșit din fire, este pentru Dumnezeu, sau dacă suntem întregi la minte, suntem pentru voi. 14 Căci iubirea lui Hristos ne strânge, întrucât am judecat aceasta, că unul a murit pentru toți; deci toți au murit. 15 Și a murit pentru toți ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru cel ce a murit și s‐a sculat pentru ei. 16 Încât noi de acum nu cunoaștem pe nimeni după carne și chiar dacă am cunoscut pe Hristos după carne, totuși acum nu‐l mai cunoaștem așa . 17 Încât dacă este cineva în Hristos, este o zidire nouă; cele vechi au trecut, iată toate s‐au făcut noi. 18 Dar toate sunt de la Dumnezeu, care ne‐a împăcat cu sine prin Hristos și ne‐a dat slujba împăcării. 19 Că adică Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu sine, netrecându‐le în socoteală greșelile lor și punând în noi cuvântul împăcării. 20 Suntem deci împuterniciți pentru Hristos ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi: vă rugăm, pentru Hristos, împăcați‐vă cu Dumnezeu. 21 Pe cel ce n‐a cunoscut păcat, l‐a făcut păcat pentru noi, ca noi să ne facem dreptatea lui Dumnezeu în el .
1 Știm că, dacă se desface cortul care este locuința noastră pământească , avem o clădire de la Dumnezeu, o locuință veșnică, nefăcută de mână omenească , în ceruri. 2 Și suspinăm în cortul acesta, dornici să ne îmbrăcăm cu locașul nostru ceresc 3 (desigur, dacă nu cumva vom fi găsiți goi atunci când ne vom dezbrăca de cel vechi ). 4 Într‑adevăr, câtă vreme suntem în cortul pământesc , suspinăm sub povară, fiindcă nu dorim să ne dezbrăcăm de trupul acesta , ci să ne îmbrăcăm cu celălalt trup peste acesta, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghițit de viață . 5 Iar Cel ce ne‑a pregătit chiar în vederea acestui lucru este Dumnezeu, care ne‑a dat Duhul ca arvună.
6 Așadar, suntem întotdeauna plini de încredere și știm că, dacă suntem acasă în trup, suntem în pribegie, departe de Domnul, 7 pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere. 8 Suntem plini de încredere și am prefera să nu mai fim acasă în acest trup, ci să fim acasă la Domnul. 9 De aceea ne și străduim să‑I fim plăcuți, fie că suntem acasă, fie că pribegim departe de casă. 10 Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să‑și primească răsplata după binele sau răul pe care‑l va fi făcut când trăia în trup.
Slujba împăcării
11 Fiindcă știm ce este frica de Domnul, căutăm să‑i înduplecăm pe oameni, dar Dumnezeu ne cunoaște bine și sper că și voi ne cunoașteți bine în cugetele voastre. 12 Nu vrem să ne vorbim iarăși de bine înaintea voastră, ci să vă dăm un temei de laudă cu privire la noi, ca să aveți ce să răspundeți celor care se laudă cu înfățișarea, nu cu ce este în inimă. 13 Dacă ne‑am ieșit din minți, pentru Dumnezeu ne‑am ieșit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. 14 Căci dragostea lui Hristos ne constrânge , fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toți, atunci toți au murit. 15 El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.
16 Așa că , de acum încolo, nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii; chiar dacă L‑am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuși acum nu‑L mai cunoaștem în felul acesta . 17 Căci, dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă. Cele vechi s‑au dus, iată că toate s‑au făcut noi. 18 Și toate acestea sunt de la Dumnezeu, care ne‑a împăcat cu El prin Hristos și ne‑a încredințat slujba împăcării: 19 că, adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, fără să țină seama de abaterile ei, și ne‑a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări. 20 Noi, așadar, suntem ambasadori ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați‑vă cu Dumnezeu! 21 Pe Cel ce n‑a cunoscut niciun păcat, El L‑a făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să fim dreptatea lui Dumnezeu în El .