Amon curvește cu sora sa
1 Și a fost așa : după aceasta Absalom , fiul lui David, avea o soră frumoasă al cărei nume era Tamar . Și Amnon, fiul lui David, a iubit‐o. 2 Și Amnon a fost atât de chinuit că a căzut bolnav după Tamar, soră‐sa. Căci era fecioară și era greu în ochii lui Amnon să‐i facă ceva. 3 Dar Amnon avea un prieten al cărui nume era Ionadab, fiul lui Șimea , fratele lui David. Și Ionadab era un bărbat foarte șiret. 4 Și i‐a zis: Fiu al împăratului, de ce te usuci atâta dimineață după dimineață? Nu vrei să‐mi spui? Și Amnon i‐a zis: Iubesc pe Tamar, sora lui Absalom, fratele meu. 5 Și Ionadab i‐a zis: Culcă‐te în patul tău și fă‐te bolnav: și când va veni tatăl tău să te vadă, zi‐i: Să vină rogu‐te, Tamar, sora mea, și să‐mi dea pâine de mâncare și să gătească mâncare înaintea ochilor mei, ca s‐o văd și să mănânc din mâna ei. 6 Și Amnon s‐a culcat și s‐a făcut bolnav. Și când a venit împăratul să‐l vadă, Amnon a zis împăratului: Să vină Tamar, sora mea, te rog, și să‐mi facă două turte înaintea ochilor mei ca să mănânc din mâna ei. 7 Și David a trimis la Tamar în casă și a zis: Mergi acum în casa lui Amnon, fratele tău, și gătește‐i mâncare. 8 Și Tamar a mers în casa lui Amnon, fratele ei; și el era culcat. Și ea a luat plămădeală și a frământat și a gătit turte înaintea ochilor lui și a copt turtele. 9 Și a luat tigaia și le‐a răsturnat înaintea lui; dar el n‐a voit să mănânce. Și Amnon a zis: Să iasă de la mine orice om! Și orice om a ieșit de la el. 10 Și Amnon a zis Tamarei: Adu mâncarea în odaie ca să mănânc din mâna ta. Și Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le‐a adus lui Amnon, fratele ei, în odaie. 11 Și i le‐a adus aproape ca să mănânce și el a apucat‐o și i‐a zis: Vino, culcă‐te cu mine, sora mea! 12 Iar ea i‐a zis: Nu, fratele meu, nu mă înjosi, căci un astfel de lucru nu trebuie făcut în Israel: nu face această nebunie . 13 Și unde îmi voi duce eu rușinea? Și tu vei fi ca un nebun în Israel. Și acum, rogu‐te, vorbește împăratului, căci nu mă va opri de la tine. 14 Însă el n‐a voit să asculte de glasul ei: ci fiind mai tare decât ea, a înjosit‐o și s‐a culcat cu ea. 15 Și Amnon a urât‐o cu o ură foarte mare, căci ura cu care a urât‐o a fost mai mare decât iubirea cu care o iubise. Și Amnon i‐a zis: Scoală‐te, du‐te! 16 Și ea i‐a zis: Nu așa, pentru că acest rău de a mă izgoni este mai mare decât celălalt pe care mi l‐ai făcut. Dar n‐a voit s‐o asculte. 17 Și a chemat pe tânărul său care‐i slujea și a zis: Scoate acum afară pe femeia aceasta de la mine și încuie ușa după ea! 18 Și ea purta o cămașă pestriță , căci cu asemenea veșminte erau îmbrăcate fiicele împăratului care erau fecioare. Și cel care‐i slujea lui a dat‐o afară și a încuiat ușa după ea. 19 Și Tamar și‐a pus cenușă pe cap și a sfâșiat cămașa cea pestriță cu care era îmbrăcată și și‐a pus mâna pe cap și a mers pe calea sa, strigând tare și mergând. 20 Și Absalom, fratele ei, i‐a zis: A fost cu tine Amnon, fratele tău? Ci acum taci, sora mea, el este fratele tău; nu lua la inimă lucrul acesta. Și Tamar a rămas nemângâiată în casa lui Absalom, fratele său. 21 Și împăratul David a auzit de toate aceste lucruri și s‐a mâniat foarte tare. 22 Și Absalom n‐a vorbit lui Amnon, fratele său, nici rău nici bine, căci Absalom ura pe Amnon pentru că înjosise pe Tamar, sora sa.
Amnon omorât
23 Și a fost așa : după doi ani de zile Absalom avea tunzători de oi la Baal‐Hațor, care este lângă Efraim. Și Absalom a chemat pe toți fiii împăratului. 24 Și Absalom a venit la împărat și a zis: Iată, rogu‐te, robul tău are tunzătorii oilor; te rog, să vină împăratul și robii săi la robul tău. 25 Și împăratul a zis lui Absalom: Nu, fiul meu, să nu mergem toți ca să nu‐ți fim povară. Și a stătut de el, dar n‐a voit să meargă, ci l‐a binecuvântat. 26 Și Absalom a zis: Dacă nu, lasă, te rog, pe Amnon, fratele meu, să meargă cu noi. Și împăratul i‐a zis: De ce să meargă el cu tine? 27 Și Absalom a stătut de el și a lăsat pe Amnon să meargă cu el și pe toți fiii împăratului. 28 Și Absalom a poruncit robilor săi zicând: Vedeți, când se va veseli inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: Loviți pe Amnon! atunci omorâți‐l. Nu vă temeți, oare nu v‐am poruncit eu? Fiți viteji și îmbărbătați‐vă! 29 Și tinerii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s‐au sculat și au încălecat fiecare pe catârul său și au fugit. 30 Și a fost așa : când erau ei încă pe cale, a venit știre la David zicând: Absalom a ucis pe toți fiii împăratului și n‐a rămas niciunul din ei. 31 Și împăratul s‐a sculat și și‐a sfâșiat hainele și s‐a culcat pe pământ și toți robii săi au stătut împrejur cu hainele sfâșiate. 32 Și Ionadab , fiul lui Șimea, fratele lui David, a răspuns și a zis: Să nu creadă domnul meu că au omorât pe toți tinerii, fiii împăratului! Căci Amnon singur e mort. Căci lucrul acesta a avut loc din porunca lui Absalom, pe care o hotărâse din ziua când a înjosit el pe Tamar, soră‐sa. 33 Și acum să nu‐și pună domnul meu, împăratul, la inimă lucrul acesta zicând că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit. 34 Și Absalom a fugit. Și tânărul care era de strajă și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată venea mult popor pe calea dinspre deal care era dinapoia lui. 35 Și Ionadab a zis împăratului: Iată vin fiii împăratului! Cum a spus robul tău așa este. 36 Și a fost așa : pe când sfârșea de vorbit, iată fiii împăratului au venit și și‐au ridicat glasul și au plâns. Și chiar împăratul și toți robii săi au plâns cu foarte mare plângere. 37 Și Absalom a fugit și s‐a dus la Talmai , fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jelea după fiul său în fiecare zi. 38 Și Absalom a fugit și s‐a dus la Gheșur și a fost acolo trei ani. 39 Și împăratul David dorea să iasă la Absalom, căci se mângâiase cu privire la Amnon că murise.
Amnon o necinstește pe Tamar
1 După aceea, iată ce s‑a întâmplat. Absalom , fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar , și Amnon, fiul lui David, s‑a îndrăgostit de ea. 2 Atât de mare era chinul lui Amnon, încât s‑a îmbolnăvit din pricina surorii sale, Tamar, căci era fecioară, și lui Amnon i se părea cu neputință să‑i facă ceva.
3 Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șima , fratele lui David. Acest Ionadab era un om foarte iscusit. 4 El i‑a zis: „De ce te usuci din zi în zi, tu, fiul regelui? Nu vrei să‑mi spui?” Amnon i‑a răspuns: „O iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.” 5 Ionadab i‑a zis: „Culcă‑te în pat și prefă‑te că ești bolnav! Când va veni tatăl tău să te vadă, să‑i spui: «Te rog, dă‑i voie surorii mele, Tamar, să vină să‑mi dea să mănânc; să‑mi pregătească o mâncare sub ochii mei, ca s‑o văd și s‑o mănânc din mâna ei.»”
6 Amnon s‑a culcat și s‑a prefăcut că este bolnav. Regele a venit să‑l vadă și Amnon i‑a zis regelui: „Te rog, dă‑i voie surorii mele, Tamar, să vină să gătească două turte sub ochii mei și să le mănânc din mâna ei!” 7 David a trimis acasă la Tamar să‑i spună: „Mergi, te rog, în casa fratelui tău Amnon și pregătește‑i de mâncare!”
8 Tamar s‑a dus la casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat‑o, a pregătit turte sub ochii lui și a copt turtele; 9 luând apoi tigaia, le‑a răsturnat înaintea lui. Dar el n‑a vrut să mănânce. Amnon a zis: „Scoateți pe toată lumea afară!” Și toată lumea a ieșit afară. 10 Atunci, Amnon i‑a zis lui Tamar: „Adu‑mi mâncarea în odaie, ca s‑o mănânc din mâna ta!” Tamar a luat turtele pe care le făcuse și i le‑a dus fratelui său Amnon în odaie. 11 Când i le‑a dat să le mănânce, el a apucat‑o și i‑a zis: „Vino, soro, culcă‑te cu mine!” 12 Tamar i‑a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci așa ceva nu se face în Israel; nu face mișelia aceasta! 13 Unde mă voi duce eu pe urmă cu rușinea mea? Iar tu vei trece drept un mișel în Israel. Vorbește deci cu regele, căci nu se va împotrivi să fiu a ta!” 14 Dar el n‑a vrut să asculte de glasul ei; fiind mai puternic decât ea, a necinstit‑o , culcându‑se cu ea.
15 Apoi Amnon a fost cuprins de o mare ură împotriva ei; mai mare era ura cu care o ura decât dragostea cu care o iubise. Și Amnon i‑a zis: „Haide, du‑te!” 16 Tamar i‑a răspuns: „Nu, căci, dacă m-ai izgoni, ar fi un rău mai mare decât cel pe care mi l‑ai făcut!” El însă n‑a vrut s‑o asculte. 17 L‑a chemat pe tânărul care‑i slujea și i‑a zis: „Dați‑o afară pe femeia asta! Și încuie ușa în urma ei!” 18 (Ea purta o haină lungă, cu mâneci , cum obișnuiau să poarte fetele regelui care erau fecioare.) Slujitorul lui Amnon a dat‑o afară și a încuiat ușa în urma ei. 19 Tamar și‑a presărat țărână pe cap și și‑a sfâșiat haina lungă pe care o purta; și‑a pus mâna pe cap și a plecat țipând.
20 Fratele ei Absalom i‑a zis: „Fratele tău Amnon a fost cu tine? Acum, soro, taci! E fratele tău. Nu pune la inimă lucrul acesta!” Și Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. 21 Regele David a aflat toate aceste lucruri și s‑a mâniat foarte tare. 22 Absalom nu i‑a spus lui Amnon nimic, nici de bine, nici de rău, dar Absalom a prins ură pe Amnon , pentru că o necinstise pe sora sa, Tamar.
Absalom îl omoară pe Amnon
23 După doi ani, pe când oamenii lui Absalom erau la Baal‑Hațor, lângă Efraim, pentru tunsul oilor , Absalom i‑a poftit pe toți fiii regelui. 24 S‑a dus la rege și i‑a zis: „Iată, robul tău are oameni la tuns oile; oare n‑ar vrea regele și slujitorii lui să vină la robul tău?” 25 Și regele i‑a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu putem veni toți, ca să nu‑ți fim povară.” Absalom a stăruit de el, dar regele n‑a vrut să se ducă și l‑a binecuvântat. 26 Absalom i‑a zis: „Dacă nu, dă‑i voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi!” Regele i‑a răspuns: „De ce să vină cu tine?” 27 Absalom a stăruit de el, și David i‑a lăsat să meargă cu el pe Amnon și pe toți fiii regelui.
28 Absalom le‑a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama: când Amnon va fi cu inima veselă din pricina vinului și când vă voi zice: «Loviți‑l pe Amnon!», să‑l omorâți! Nu vă temeți de nimic! Oare nu sunt eu cel care vă dă această poruncă? Fiți tari și curajoși!” 29 Slujitorii lui Absalom i‑au făcut lui Amnon după cum le poruncise Absalom. Toți fiii regelui s‑au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit.
30 Pe când erau ei pe drum, a ajuns la David următorul zvon: „Absalom i‑a ucis pe toți fiii regelui și n‑a mai rămas niciunul din ei.” 31 Regele s‑a ridicat, și‑a sfâșiat hainele și s‑a culcat pe pământ. Toți slujitorii lui erau cu hainele sfâșiate. 32 Ionadab , fiul lui Șima, fratele lui David, a răspuns astfel: „Să nu creadă domnul meu că au fost uciși toți tinerii, fiii regelui, căci numai Amnon a murit, potrivit hotărârii luate de Absalom în ziua când Amnon a necinstit‑o pe sora sa, Tamar. 33 Așadar, să nu se tulbure domnul meu, regele, la gândul că toți fiii regelui au murit, căci numai Amnon a murit!” 34 (Între timp , Absalom fugise.) Tânărul care era de strajă a ridicat ochii și s‑a uitat și, iată, o mare ceată venea pe drumul din spatele lui, pe coasta muntelui. 35 Ionadab i‑a zis regelui: „Iată, vin fiii regelui; se adeverește ce spunea robul tău.” 36 Tocmai când și‑a isprăvit vorba, iată, au sosit fiii regelui, care și‑au ridicat glasul și au plâns. Regele și toți slujitorii lui au plâns și ei cu mare jale. 37 Absalom a fugit și s‑a dus la Talmai , fiul lui Amihud, regele Gheșurului. Iar David îl jelea în fiecare zi pe fiul său. 38 Astfel, Absalom a fugit, s‑a dus la Gheșur și a rămas acolo trei ani . 39 Regele David tânjea de dorul lui Absalom , căci se împăcase cu gândul morții lui Amnon.