Cântarea lui David.
1 Și David a vorbit către Domnul cuvintele acestei cântări, în ziua când Domnul l‐a scăpat din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. 2 Și a zis: Domnul este stânca mea și cetățuia mea și izbăvitorul meu, da al meu. 3 Dumnezeu este stânca mea, îmi voi pune încrederea în el, scutul meu și cornul mântuirii mele, turnul meu înalt și scăparea mea. Mântuitorul meu, tu mă mântuiești din asuprire. 4 Voi chema pe Domnul care este vrednic de laudă și voi fi mântuit de vrăjmașii mei. 5 Căci valurile morții m‐au înconjurat, șivoaiele lui Belial m‐au spăimântat, 6 funiile Șeolului m‐au cuprins, lațurile morții au căzut peste mine. 7 În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu, și El a auzit din templul său glasul meu și strigătul meu a venit la urechile sale. 8 Atunci pământul s‐a zguduit și s‐a cutremurat, temeliile cerurilor s‐au mișcat și s‐au zguduit, căci el se mâniase. 9 Un fum se ridica din nările lui și un foc mistuia din gura lui; cărbuni se aprindeau din ea. 10 Și el a plecat cerurile și s‐a pogorât și era întuneric sub picioarele sale. 11 Și călărea pe un heruvim și zbura și se vedea pe aripile vântului. 12 În juru‐i a făcut întunericul drept cort, grămezi de ape, nori deși ai cerurilor. 13 Din strălucirea dinaintea lui s‐au aprins cărbuni de foc. 14 Domnul a tunat din ceruri și Cel Prea Înalt a făcut să se audă glasul său. 15 Și a trimis săgeți și i‐a împrăștiat, fulgerul și i‐a risipit. 16 Și păturile mării s‐au văzut. Temeliile lumii s‐au descoperit, la certarea Domnului, la suflarea vântului nărilor lui. 17 El a întins mâna din înălțime, m‐a apucat, m‐a scos din ape mari, 18 m‐a scăpat de vrăjmașul meu cel puternic, de cei ce mă urau. Căci erau prea tari pentru mine. 19 Ei au venit peste mine în ziua nenorocirii mele, dar Domnul a fost sprijinul meu. 20 Și el m‐a scos la loc larg, el m‐a scăpat, căci a găsit plăcere de mine; 21 Domnul mi‐a răsplătit după dreptatea mea, mi‐a întors după curăția mâinilor mele. 22 Căci am păzit căile Domnului și nu m‐am abătut cu răutate de la Dumnezeul meu. 23 Căci toate judecățile lui au fost înaintea mea și nu m‐am depărtat de la așezămintele lui. 24 Și am fost desăvârșit înaintea lui și m‐am păzit de nelegiuirea mea. 25 Și Domnul mi‐a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mea înaintea ochilor lui. 26 Cu cel îndurător te vei arăta îndurător, cu bărbatul desăvârșit, te vei arăta desăvârșit. 27 Cu cel curat te vei arăta curat și cu cel strâmb te vei arăta strâmb. 28 Și vei mântui pe poporul necăjit și ochii tăi sunt peste cei mândri ca să‐i scobori. 29 Căci tu ești candela mea, Doamne, și Domnul luminează întunericul meu. 30 Căci cu tine alerg asupra unei cete; cu Dumnezeul meu sar peste zid. 31 Cât pentru Dumnezeu, calea sa este desăvârșită, cuvântul Domnului este cercat, el este un scut pentru toți care își pun încrederea în el. 32 Căci cine este Dumnezeu afară de Domnul? Și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru? 33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și el călăuzește pe cel desăvârșit în calea sa. 34 El face picioarele mele ca ale cerbului și mă pune pe înălțimile mele. 35 El îmi deprinde mâinile la război și brațele mele întind un arc de aramă. 36 Și tu mi‐ai dat scutul mântuirii tale și smerenia ta m‐a făcut mare. 37 Tu ai lărgit pașii mei sub mine și gleznele mele n‐au alunecat. 38 Am urmărit pe vrăjmașii mei și i‐am stârpit și nu m‐am întors până i‐am nimicit. 39 Și i‐am nimicit și i‐am străpuns și nu se mai scoală, ci au căzut sub picioarele mele. 40 Și m‐ai încins cu putere pentru luptă; ai răpus sub mine pe cei ce se ridicau împotriva mea. 41 Și ai făcut pe vrăjmașii mei să întoarcă spatele la mine, și am stârpit pe cei ce mă urăsc. 42 Ei se uitau, dar nu era nimeni să mântuiască; cătau la Domnul și el nu le‐a răspuns. 43 Și i‐am tocat ca pulberea pământului, i‐am zdrobit, i‐am călcat ca noroiul de pe ulițe. 44 Tu m‐ai scăpat din certurile poporului meu. Tu m‐ai păstrat să fiu capul neamurilor. Un popor pe care nu‐l cunoșteam îmi va sluji. 45 Fiii străinului mă lingușesc. Cum aud ei de mine, mi se supun. 46 Fiii străinului se vor veșteji și vor ieși tremurând din întăriturile lor. 47 Viu este Domnul și binecuvântată să fie stânca mea și prea înălțat să fie Dumnezeu, stânca mântuirii mele! 48 Da, Dumnezeu care mă răzbună și aduce popoarele sub mine. 49 El mă smulge de la vrăjmașii mei; da, tu mă înalți mai presus de cei ce se ridică împotriva mea. Tu mă scapi de omul asupritor. 50 De aceea te voi lăuda, Doamne, între neamuri și voi cânta laude numelui tău. 51 El dă mare mântuire împăratului său și arată îndurare unsului său, lui David și seminței lui în veac.
Cântarea lui David
1 David a îndreptat către DOMNUL cuvintele acestei cântări după ce DOMNUL l‑a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul. 2 El a zis:
„DOMNUL este stânca mea,
cetățuia mea, izbăvitorul meu.
3 Dumnezeu este stânca în care mă ascund ,
scutul meu, cornul izbăvirii mele,
turnul meu de scăpare și adăpostul meu ,
izbăvitorul meu, care mă scapă de silnicie!
4 Eu Îl chem pe DOMNUL cel vrednic de laudă
și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
5 Mă împresuraseră talazurile morții,
eram îngrozit de puhoaiele pieirii,
6 mă înfășurau funiile Locuinței Morților,
cursele morții îmi țineau calea.
7 Dar, în strâmtorarea mea, L‑am chemat pe DOMNUL,
pe Dumnezeul meu L‑am chemat;
din templul Lui El mi‑a auzit glasul,
și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8 Atunci s‑a zguduit pământul și s‑a cutremurat;
temeliile cerurilor tremurau și se clătinau,
pentru că El Se mâniase.
9 Fum se ridica din nările Lui,
un foc mistuitor, din gura Lui,
și cărbuni aprinși țâșneau din ea.
10 A înclinat cerurile și a coborât:
un nor gros era sub picioarele Lui.
11 S‑a urcat și a zburat în car de heruvimi,
S‑a arătat pe aripile vântului;
12 din întuneric Își făcuse cort de jur împrejur ,
din ape întunecate și nori groși.
13 Din strălucirea care era înaintea Lui
scânteiau cărbuni de foc.
14 DOMNUL a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să‑I răsune glasul;
15 i‑a săgetat pe vrăjmași și i‑a risipit,
a aruncat fulgerul și i‑a pus pe fugă.
16 Atunci au ieșit la iveală albiile mărilor
și s‑au dezgolit temeliile lumii,
la mustrarea DOMNULUI,
la vuietul suflării nărilor Lui.
17 El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,
m‑a scos din apele cele mari;
18 m‑a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.
19 Ei se năpustiseră asupra mea în ziua nenorocirii mele;
dar DOMNUL a fost sprijinul meu.
20 El m‑a scos la loc larg.
El m‑a scăpat, pentru că mă iubește.
21 DOMNUL m‑a răsplătit după nevinovăția mea,
mi‑a răspuns după curăția mâinilor mele;
22 căci am păzit căile DOMNULUI
și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
23 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea
și nu m‑am depărtat de rânduielile Lui.
24 Am fost desăvârșit înaintea Lui
și m‑am ținut departe de păcat.
25 DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea,
după curăția mea înaintea ochilor Lui.
26 Cu cel credincios Te arăți credincios,
cu omul desăvârșit Te arăți desăvârșit,
27 cu cel curat Te arăți curat,
dar cu cel sucit Te arăți sucit.
28 Tu îi mântuiești pe cei umiliți,
și cu privirea Ta îi smerești pe cei trufași .
29 Da, Tu ești candela mea, DOAMNE!
DOMNUL îmi luminează întunericul.
30 Cu Tine sparg întărituri,
cu Dumnezeul meu sar peste ziduri.
31 El este Dumnezeu: desăvârșite sunt căile Lui;
cuvântul DOMNULUI este încercat în foc;
El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El.
32 Căci cine este Dumnezeu, în afară de DOMNUL?
Și cine este Stânca, în afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tare
și El îmi face calea desăvârșită .
34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și mă așază pe înălțimile mele .
35 El îmi deprinde mâinile la luptă,
iar brațele mele întind arcul de aramă.
36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
și ajutorul Tău mă face mare.
37 Tu lărgești drumul sub pașii mei,
și gleznele mele nu alunecă.
38 Îi urmăresc pe vrăjmași, ca să‑i dau pieirii;
nu mă întorc până nu‑i nimicesc.
39 Îi stârpesc, îi zdrobesc, de nu se mai ridică;
se prăbușesc sub picioarele mele.
40 Tu mă încingi cu putere de luptă
și‑i răpui pe dușmani sub tălpile mele.
41 Îi faci pe vrăjmași să dea bir cu fugiții ,
iar pe cei ce mă urăsc îi nimicesc.
42 Ei se uită, dar nu are cine să‑i scape;
strigă către DOMNUL , dar nu le răspunde.
43 Îi pisez ca pulberea pământului,
ca noroiul de pe ulițe îi calc în picioare.
44 Tu mă izbăvești de certurile cu cei înarmați;
mă păstrezi în fruntea neamurilor;
un popor pe care nu‑l cunoșteam îmi este supus.
45 Fiii străinului se ploconesc înaintea mea;
ascultă de mine la cea dintâi poruncă.
46 Pălesc străinii de frică
și ies tremurând din fortărețele lor.
47 Viu este DOMNUL! Binecuvântată fie Stânca mea!
Fie înălțat Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!
48 Dumnezeu, răzbunătorul meu,
îmi supune popoarele
49 și mă scapă de vrăjmașii mei!
Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei,
mă izbăvești de omul asupritor.
50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, DOAMNE,
și Numelui Tău îi voi aduce slavă!
51 El îi dă mari izbăviri regelui Său
și revarsă har peste unsul Său, David,
și peste urmașii lui pentru totdeauna!”