Numărătoarea poporului
1 Și mânia Domnului s‐a aprins iarăși împotriva lui Israel. Și a ațâțat pe David împotriva lor, zicând: Mergi , numără pe Israel și Iuda! 2 Și împăratul a zis lui Ioab, mai marele oastei, care era cu el: Treci acum prin toate semințiile lui Israel de la Dan până la Beer‐Șeba și numărați poporul, ca să știu numărul poporului! 3 Și Ioab a zis împăratului: Domnul Dumnezeul tău să adauge acum la popor de o sută de ori pe cât sunt acum și să vadă ochii domnului meu, împăratul. Dar pentru ce găsește plăcere domnul meu, împăratul, în lucrul acesta? 4 Totuși cuvântul împăratului a rămas tare împotriva lui Ioab și împotriva mai marilor oastei. Și Ioab și mai marii oastei au ieșit dinaintea împăratului să numere poporul, pe Israel. 5 Și au trecut Iordanul și au tăbărât la Aroer , la dreapta cetății care este în mijlocul văii Gad și până la Iaezer . 6 Și au venit la Galaad și la țara Tahtim‐Hodși; și au venit la Dan‐Iaan și împrejur până la Sidon . 7 Și au venit la cetățuia Tirului și în toate cetățile heviților și ale cananiților; și au ieșit la miazăzi de Iuda la Beer‐Șeba. 8 Și după ce au străbătut toată țara, după trecere de nouă luni și douăzeci de zile, au venit la Ierusalim. 9 Și Ioab a dat împăratului suma numărătorii poporului: și erau în Israel opt sute de mii de bărbați de război care trăgeau sabia și bărbații lui Iuda cinci sute de mii de bărbați.
Ciuma
10 Și‐i bătea inima lui David după ce numărase poporul. Și David a zis Domnului: Am păcătuit mult că am făcut aceasta. Și acum, Doamne, îndepărtează, te rog, nelegiuirea robului tău, căci am lucrat foarte nebunește. 11 Și când s‐a sculat David dimineața, cuvântul Domnului a fost către Gad , prorocul , văzătorul lui David, zicând: 12 Du‐te și vorbește lui David: Așa zice Domnul: Îți pun înainte trei nenorociri: alege‐ți una din ele și‐ți voi face‐o. 13 Și Gad a venit la David și i‐a spus și i‐a zis: Să‐ți vină șapte ani de foamete în țara ta? Sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi și să te gonească? Sau să fie ciumă trei zile în țara ta? Acum cunoaște și vezi ce răspuns să duc celui ce m‐a trimis. 14 Și David a zis lui Gad: Sunt în mare strâmtorare. Să cădem, te rog, în mâna Domnului, căci mari sunt îndurările lui și să nu cad în mâna omului. 15 Și Domnul a trimis ciumă în Israel de dimineață până la vremea hotărâtă. Și au murit din popor de la Dan până la Beer‐Șeba șaptezeci de mii de bărbați. 16 Și îngerul și‐a întins mâna peste Ierusalim ca să‐l nimicească și Domnul s‐a căit de acel rău și a zis îngerului care nimicea pe popor: Destul! Oprește‐ți acum mâna. Și îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna , Iebusitul. 17 Și David când a văzut pe îngerul care lovea pe popor a vorbit Domnului și a zis: Iată, eu am păcătuit și eu am făcut rău, dar aceste oi ce au făcut? Fie mâna ta, te rog, împotriva mea și împotriva casei tatălui meu! 18 Și Gad a venit în ziua aceea la David și i‐a zis: Suie‐te , ridică un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul. 19 Și David s‐a suit după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul. 20 Și Aravna s‐a uitat și a văzut pe împărat și pe slujitorii lui venind spre el. Și Aravna a ieșit și s‐a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului. 21 Și Aravna a zis: Pentru ce vine domnul meu, împăratul, la slujitorul său? Și David a zis: Ca să cumpăr de la tine aria ea să zidesc un altar Domnului ca să încețeze rana din popor. 22 Și Aravna a zis lui David: S‐o ia domnul meu, împăratul, și să jertfească ce este bine în ochii lui. Iată boii vor fi pentru arderea de tot și uneltele de treierat și jugurile boilor în loc de lemne. 23 Pe toate acestea, împărate, Aravna le dă împăratului. Și Aravna a zis împăratului: Domnul Dumnezeul tău să te primească! 24 Și împăratul a zis lui Aravna: Nu, ci cu adevărat voi cumpăra de la tine cu preț și nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi de tot care nu costă nimic. Și David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de sicli de argint. 25 Și David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi de tot și jertfe de pace. Și Domnul s‐a înduplecat iarăși față de țară și rana a fost oprită de peste Israel.
Numărătoarea poporului
1 DOMNUL S‑a aprins din nou de mânie împotriva lui Israel și l‑a stârnit pe David împotriva lui, zicând: „Du‑te și fă numărătoarea lui Israel și a lui Iuda!” 2 Regele i‑a zis lui Ioab, căpetenia oștirii, care era cu el: „Cutreieră, te rog, toate semințiile lui Israel, de la Dan până la Beer‑Șeba; să se facă numărătoarea poporului, ca să știu numărul celor din popor!” 3 Ioab i‑a zis regelui: „DOMNUL, Dumnezeul tău, să sporească poporul de o sută de ori, iar domnul meu, regele, să‑l vadă sporind cu ochii lui! Dar de ce dorește domnul meu, regele, lucrul acesta?” 4 Regele s‑a arătat neclintit în porunca pe care le‑o dăduse lui Ioab și căpeteniilor oștirii, așa că Ioab și căpeteniile oștirii au ieșit dinaintea regelui ca să facă numărătoarea poporului, a lui Israel.
5 Au trecut Iordanul și au tăbărât la Aroer , la miazăzi de cetatea din mijlocul văii Gad și spre Iazer. 6 Au venit până la Galaad și în țara lui Tahtim-Hodși. S‑au dus până la Dan‑Iaan și în împrejurimile Sidonului . 7 Au venit până la cetatea întărită a Tirului și în toate cetățile hiviților și ale canaaniților. Au ieșit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer‑Șeba. 8 Au cutreierat toată țara și au ajuns la Ierusalim la sfârșitul a nouă luni și douăzeci de zile. 9 Ioab i‑a dat regelui numărul poporului: în Israel erau opt sute de mii de oameni de război care scoteau sabia, și în Iuda – cinci sute de mii de oameni.
10 Inima lui David a început să‑l mustre după ce a făcut numărătoarea poporului. David I‑a zis DOMNULUI: „Greu am păcătuit făcând așa! Acum, DOAMNE, binevoiește și iartă fărădelegea robului Tău, căci m‑am purtat în totul fără minte!” 11 Când s‑a trezit David dis‑de‑dimineață, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit astfel profetului Gad , văzătorul lui David: 12 „Du‑te și spune‑i lui David: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Îți pun înainte trei nenorociri: alege una dintre ele, și te voi lovi cu ea!’»” 13 Gad s‑a dus la David, i‑a dat de veste și i‑a zis: „Vrei trei ani de foamete în țara ta sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi care te vor urmări sau să bântuie molima trei zile în țară? Acum, că știi, vezi ce trebuie să‑I răspund Celui ce mă trimite!” 14 David i‑a răspuns lui Gad: „Sunt într‑o mare strâmtorare. Mai bine să cădem în mâinile DOMNULUI, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mâinile oamenilor !”
15 DOMNUL a trimis molima în Israel de dimineață până la vremea hotărâtă. De la Dan până la Beer‑Șeba, au murit șaptezeci de mii de oameni din popor. 16 Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să‑l nimicească, DOMNUL S‑a căit de răul acela și i‑a zis îngerului care nimicea poporul: „Destul! Acum, trage‑ți mâna!” Îngerul DOMNULUI era lângă aria lui Aravna , iebusitul. 17 Când l‑a văzut pe îngerul care lovea poporul, David i‑a zis DOMNULUI: „Iată, eu am păcătuit! Eu sunt vinovat! Dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta să fie împotriva mea și împotriva casei tatălui meu!”
18 În ziua aceea, Gad a venit la David și i‑a zis: „Suie‑te și ridică‑I DOMNULUI un altar în aria lui Aravna, iebusitul!” 19 David s‑a suit, după cuvântul lui Gad, cum îi poruncise DOMNUL. 20 Aravna s-a uitat și i‑a văzut pe rege și pe slujitorii lui îndreptându‑se spre el. A ieșit, s‑a plecat adânc înaintea regelui, cu fața la pământ, 21 și i‑a zis: „De ce vine domnul meu, regele, la slujitorul lui?” Și David a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria și să‑I zidesc în ea un altar DOMNULUI, așa încât să înceteze molima aceasta de peste popor.” 22 Aravna i‑a zis lui David: „Să ia domnul meu, regele, aria și să aducă jertfele care‑i vor plăcea; vezi , boii vor fi pentru arderea‑de‑tot, iar treierătoarele și jugul boilor vor ține loc de lemne.” 23 Aravna i‑a dat regelui totul. Și Aravna i‑a zis regelui: „DOMNUL, Dumnezeul tău, să te primească!” 24 Dar regele i‑a zis lui Aravna: „Nu! O cumpăr negreșit de la tine pe preț de argint. Nu‑I voi aduce DOMNULUI, Dumnezeului meu, arderi‑de‑tot care să nu mă coste nimic!” Și David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de sicli de argint. 25 David I‑a zidit acolo un altar DOMNULUI și a adus arderi‑de‑tot și jertfe‑de‑pace. Atunci, DOMNUL S-a potolit față de țară și a încetat molima de peste Israel.