David dorește să zidească o casă lui Dumnezeu
1 Și a fost așa : când a locuit împăratul în casa sa și Domnul îi dăduse odihnă de toți vrăjmașii lui de jur împrejur, 2 împăratul a zis lui Natan, prorocul: Vezi, eu locuiesc într‐o casă de cedru, iar chivotul lui Dumnezeu locuiește în covoare. 3 Și Natan a zis împăratului: Mergi și fă tot ce este în inima ta, căci Domnul este cu tine. 4 Și a fost așa : în aceeași noapte cuvântul Domnului a fost către Natan zicând: 5 Mergi și zi robului meu David: Așa zice Domnul: Oare îmi vei zidi tu o casă ca să locuiesc în ea? 6 Căci n‐am locuit în casă din ziua în care am scos pe copiii lui Israel din Egipt până în ziua de astăzi, ci am umblat într‐un cort și într‐un locaș. 7 În toate locurile în care am umblat cu toți copiii lui Israel, am vorbit eu oare o vorbă cu vreuna din semințiile lui Israel căreia i‐am poruncit să fie păstorul poporului meu Israel, zicând: De ce nu mi‐ați zidit o casă de cedru? 8 Acum deci, așa vei zice robului meu David: Așa zice Domnul oștirilor: Te‐am luat din staul din urma oilor ca să fii domn peste poporul meu, peste Israel. 9 Și am fost cu tine oriunde ai mers și am stârpit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta și‐ți voi face un nume mare ca numele celor mari care sunt pe pământ. 10 Și voi rândui un loc poporului meu Israel și‐l voi sădi ca să locuiască în locul său și să nu mai fie tulburați și copiii răutății nu‐l vor mai apăsa ca înainte, 11 și ca din ziua în care am poruncit judecători peste poporul meu Israel; și ți‐am dat odihnă de toți vrăjmașii tăi. Și încă Domnul îți spune că îți va face o casă. 12 Când se vor împlini zilele tale și vei dormi cu părinții tăi, voi ridica sămânța ta după tine, care va ieși din măruntaiele tale, și voi întări împărăția lui. 13 El va zidi o casă numelui meu și voi întări scaunul de domnie al împărăției lui în veci. 14 Eu îi voi fi tată și el îmi va fi fiu. Dacă va face nelegiuire , îl voi mustra cu toiagul bărbaților și cu bătăile copiilor oamenilor. 15 Dar îndurarea mea nu se va depărta de la el, cum am luat‐o de la Saul pe care l‐am depărtat dinaintea ta. 16 Și casa ta și împărăția ta va fi întemeiată în veac înaintea ta; scaunul tău de domnie va fi întărit în veac.
Rugăciunea lui David
17 Natan a vorbit așa lui David după toate aceste cuvinte și după toată această vedenie. 18 Și împăratul David a intrat și a șezut înaintea Domnului și a zis: Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule? Și ce este casa mea că m‐ai adus la atâta? 19 Și încă aceasta a fost prea puțin în ochii tăi, Doamne Dumnezeule! Și tu ai vorbit și de casa robului tău pentru un lung viitor. Și aceasta după felul oamenilor, Doamne Dumnezeule? 20 Și ce să‐ți mai zică David? Căci tu cunoști pe robul tău, Doamne Dumnezeule! 21 Pentru cuvântul tău și după inima ta ai făcut toată această mărime ca s‐o faci cunoscut robului tău. 22 De aceea mare ești tu Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca tine și nu este Dumnezeu afară de tine, după toate câte am auzit cu urechile noastre. 23 Și oare este un singur popor pe pământ ca poporul tău, ca Israel pe care Dumnezeu s‐a dus să și‐l răscumpere ca popor și să‐și facă un nume și să facă lucruri mari pentru voi și lucruri înfricoșate pentru țara ta înaintea poporului tău, pe care ți l‐ai răscumpărat din Egipt, de la neamurile și dumnezeii lor? 24 Și ți‐ai întărit pe poporul tău Israel ca să‐ți fie popor în veac și tu , Doamne, te‐ai făcut Dumnezeul lor. 25 Și acum, Doamne Dumnezeule, întărește în veac cuvântul pe care l‐ai vorbit despre robul tău și despre casa lui și fă cum ai zis! 26 Și mărit să fie numele tău în veac zicând: Domnul oștirilor este Dumnezeu peste Israel, și casa robului tău David să fie întărită înaintea ta. 27 Căci tu, Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit urechii robului tău și ai zis: Îți voi zidi o casă: de aceea a găsit robul tău în inima sa să se roage către tine rugăciunea aceasta. 28 Și acum, Doamne, tu ești Dumnezeu și cuvintele tale sunt adevăr și ai făgăduit acest lucru bun robului tău. 29 Și acum placă‐ți să binecuvântezi casa robului tău ca să fie în veac înaintea ta, căci tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit, și casa robului tău să fie binecuvântată cu binecuvântarea ta în veac.
David dorește să‑I zidească lui Dumnezeu un Templu
1 Când regele s‑a așezat la casa lui și când DOMNUL i‑a dat odihnă, izbăvindu‑l de toți vrăjmașii din jur, 2 i‑a zis profetului Natan: „Iată, eu locuiesc într‑o casă de cedru, iar chivotul lui Dumnezeu locuiește într‑un cort!” 3 Natan i‑a răspuns regelui: „Mergi și fă tot ce ai pe inimă , căci DOMNUL este cu tine!” 4 Dar, în noaptea următoare, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Natan astfel: 5 „Du‑te și spune‑i robului meu David: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Oare tu Îmi vei zidi o casă în care să locuiesc? 6 Dar Eu, din ziua când i‑am scos pe fiii lui Israel din Egipt până astăzi, n‑am locuit într‑o Casă, ci am călătorit într‑un Cort , într‑un Lăcaș. 7 Pretutindeni pe unde am călătorit cu toți fiii lui Israel, am întrebat Eu pe vreuna din căpeteniile lui Israel – cărora le poruncisem să păstorească poporul Meu, Israel: ‹De ce nu Mi‑ați zidit o casă din lemn de cedru?›’»
8 De aceea, așa să‑i spui robului Meu David: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: ‘Te‑am luat de la pășune, de la oi, ca să fii conducător peste poporul Meu, peste Israel; 9 am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers și i‑am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta. Îți voi face numele mare , ca numele celor mari de pe pământ. 10 Voi da un loc poporului Meu, lui Israel, și‑l voi sădi să locuiască în el și să nu mai fie tulburat. Cei răi nu‑l vor mai apăsa ca mai înainte 11 și ca pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu, peste Israel. Îți voi da odihnă , izbăvindu‑te de toți vrăjmașii tăi. DOMNUL îți vestește astfel : DOMNUL îți va zidi ție o casă! 12 Când ți se vor împlini zilele și vei fi culcat lângă părinții tăi, voi ridica după tine un urmaș care va ieși din coapsele tale și‑i voi întări domnia. 13 El va zidi Numelui Meu o Casă și voi întări pe vecie tronul stăpânirii lui. 14 Eu îi voi fi Tată și el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul , îl voi pedepsi cu nuia omenească și cu lovituri din partea oamenilor, 15 dar îndurarea Mea nu se va depărta de la el, cum am îndepărtat‑o de la Saul, pe care l‑am dat la o parte din calea ta. 16 Casa ta și domnia ta vor dăinui veșnic înaintea Mea, și tronul tău va fi întărit pe vecie!’»”
17 Natan i‑a spus lui David toate aceste cuvinte și toată descoperirea aceasta. 18 Regele David s‑a dus și s‑a înfățișat înaintea DOMNULUI și a zis: „Cine sunt eu, Stăpâne DOAMNE, și ce este casa mea, de m‑ai adus până aici? 19 Și încă acest lucru a părut prea puțin în ochii Tăi, Stăpâne DOAMNE, astfel că Tu vorbești și despre casa robului Tău pentru viitor. Aceasta este legea omului , Stăpâne DOAMNE! 20 Ce Ți‑ar putea spune David mai mult? Tu îl cunoști pe robul Tău, Stăpâne DOAMNE! 21 Datorită cuvântului Tău și după inima Ta ai făcut toate aceste lucruri mărețe, ca să i le descoperi robului Tău! 22 Ce mare ești Tu, Stăpâne DOAMNE! Nimeni nu este ca Tine și nu este alt Dumnezeu în afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre. 23 Cine este ca poporul Tău, Israel? Mai este pe pământ vreun neam al cărui dumnezeu s‑a dus să‑l răscumpere ca popor al lui, ca să‑și facă un nume și ca să facă pentru el lucrări mărețe și minunate? Tu ai izgonit dinaintea poporului Tău – pe care l‑ai răscumpărat din Egipt – neamuri și pe dumnezeii lor. 24 L‑ai întărit pe poporul Tău, Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie, și Tu , DOAMNE, Te‑ai făcut Dumnezeul lui. 25 Acum, DOAMNE Dumnezeule, fă să dăinuie pe vecie cuvântul pe care l‑ai rostit asupra robului Tău și asupra casei lui și fă așa cum ai făgăduit! 26 Mărit să fie Numele Tău pe vecie și să se zică: «DOMNUL Oștirilor este Dumnezeul lui Israel! Casa robului Tău David să rămână întărită înaintea Ta!» 27 Tu Însuți, DOAMNE al Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, i Te‑ai descoperit robului Tău zicând: «Eu îți voi zidi o casă!» De aceea a îndrăznit robul Tău să‑Ți facă această rugăciune. 28 Acum, Stăpâne DOAMNE, Tu ești Dumnezeu și cuvintele Tale sunt adevăr; Tu i‑ai vestit robului Tău binele acesta. 29 Acum, binevoiește să binecuvântezi casa robului Tău, ca să dăinuie pe vecie înaintea Ta, căci Tu, Stăpâne DOAMNE, ai vorbit și, prin binecuvântarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie!”