Barnaba și Saul. Elima
1 Și în Antiohia, în biserica ce era acolo, erau proroci și învățători, Barnaba și Simeon numit Niger și Luciu din Cirene și Manaen, care fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul și Saul. 2 Și pe când slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: Deosebiți‐mi acum pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care mi i‐am chemat. 3 Atunci, după ce au postit și s‐au rugat, și‐au pus mâinile peste ei și le‐au dat drumul. 4 Ei dar fiind trimiși afară de Duhul Sfânt, au venit la Seleucia și de acolo au plecat pe apă la Cipru . 5 Și când au ajuns la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Și aveau slujitor și pe Ioan . 6 Și după ce au străbătut tot ostrovul până la Pafos, au găsit pe un bărbat vrăjitor , un proroc mincinos, un iudeu, al cărui nume era Bar‐Isus, 7 care era cu proconsulul Sergius Paulus, un bărbat priceput. Acesta a chemat la sine pe Barnaba și pe Saul și a căutat cu stăruință să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar Elima vrăjitorul, căci astfel se tălmăcește numele lui, li s‐a împotrivit, încercând să întoarcă cu desăvârșire pe proconsul de la credință. 9 Dar Saul care este chemat și Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s‐a uitat țintă la el 10 și a zis: O tu cel plin de orice înșelăciune și de orice răutate, fiu al diavolului, vrăjmaș al oricărei dreptăți, nu încetezi de a strâmba căile cele drepte ale Domnului? 11 Și acum iată mâna Domnului este asupra ta și vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme anumită. Și îndată a căzut peste el negură și întuneric și umblând împrejur, căuta cine să‐l ducă de mână. 12 Atunci proconsulul, când a văzut ce s‐a făcut, a crezut, mirându‐se de învățătura Domnului.
Pavel în Perga și în Antiohia Pisidiei
13 Și Pavel și cei cu el au pornit pe mare de la Pafos și au venit la Perga în Pamfilia; și Ioan s‐a despărțit de ei și s‐a întors la Ierusalim. 14 Iar ei străbătând de la Perga, au venit la Antiohia Pisidiei și au intrat în sinagogă în ziua Sabatului și au șezut jos. 15 Și după citirea legii și a prorocilor, mai marii sinagogei au trimis la ei zicând: Bărbați frați, dacă aveți vreun cuvânt de mângâiere pentru popor, vorbiți. 16 Și Pavel s‐a sculat și făcând semn cu mâna a zis: Bărbați israeliți și cei ce vă temeți de Dumnezeu, ascultați. 17 Dumnezeul poporului acestuia Israel și‐a ales pe părinții noștri și a înălțat poporul când au stat vremelnic în țara Egiptului, și i‐a scos cu braț înalt din el. 18 Și vreme cam de patruzeci de ani a suferit apucăturile lor în pustie. 19 Și după ce a nimicit șapte neamuri în țara Canaan, le‐a împărțit lor spre moștenire țara acelora, vreme cam de patru sute cincizeci de ani. 20 Și după acestea le‐a dat judecători până la Samuel prorocul. 21 Și după aceea au cerut un împărat și Dumnezeu le‐a dat pe Saul, fiul lui Chis, bărbat din seminția lui Beniamin, patruzeci de ani. 22 Și după ce l‐a înlăturat , le‐a ridicat ca împărat pe David, căruia i‐a și zis mărturisind: Am găsit pe David, fiul lui Iese, bărbat după inima mea, care va face toate voile mele. 23 Din sămânța acestui om Dumnezeu după făgăduință a adus lui Israel un Mântuitor , pe Isus, 24 după ce Ioan a propovăduit înainte de venirea lui botezul pocăinței la tot poporul lui Israel. 25 Și pe când Ioan își sfârșea alergarea, zicea: Ce socotiți că sunt eu? Nu sunt eu acela ; ci iată vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să‐i dezleg încălțămintea picioarelor. 26 Bărbați frați, copii ai neamului lui Avraam și cei ce sunt între voi temători de Dumnezeu, nouă ni s‐a trimis cuvântul mântuirii acesteia. 27 Căci cei ce locuiesc în Ierusalim și mai marii lor, fiindcă nu l‐au cunoscut pe el nici glasurile prorocilor care se citesc în fiecare Sabat, le‐au împlinit judecându‐l 28 și deși n‐au găsit nicio vină de moarte în el , totuși au cerut de la Pilat ca el să fie ucis. 29 Și când au săvârșit toate cele scrise despre el, l‐au luat jos de pe lemn și l‐au pus într‐un mormânt. 30 Dar Dumnezeu l‐a sculat dintre cei morți; 31 și el a fost văzut mai multe zile de cei ce s‐au suit împreună cu el din Galileea la Ierusalim, care acum sunt martorii lui la popor. 32 Și noi vă binevestim vouă făgăduința făcută către părinți, 33 că Dumnezeu a împlinit‐o pentru copiii noștri, înviind pe Isus, după cum și este scris în psalmul al doilea: Tu ești Fiul meu, eu astăzi te‐am născut. 34 Dar că l‐a înviat dintre cei morți ca să nu se mai întoarcă la putrezire, a zis astfel: Vă voi da binecuvântările cele cuvioase și de crezut ale lui David. 35 De aceea și în altul zice: Nu vei da pe Cel Cuvios al tău să vadă putrezire. 36 Căci David, după ce a slujit neamului său, prin sfatul lui Dumnezeu, a adormit și a fost adăugat la părinții săi și a văzut putrezire. 37 Dar acela pe care Dumnezeu l‐a sculat n‐a văzut putrezire. 38 Deci să vă fie cunoscut bărbați frați, că prin acesta vi se vestește iertarea păcatelor 39 și prin el oricine crede este îndreptățit de toate de care n‐ați putut fi îndreptățiți prin legea lui Moise. 40 Deci luați aminte să nu vină peste voi ce s‐a zis în proroci : 41 Vedeți, disprețuitorilor, și mirați‐vă, și pieriți, căci eu lucrez o lucrare în zilele voastre, lucrare pe care n‐o veți crede dacă v‐o spune cineva.
Prigonirile iudeilor
42 Și pe când ieșeau ei afară, îi rugau ca să li se vorbească vorbele acestea în Sabatul următor. 43 Și după ce s‐a risipit sinagoga, mulți dintre iudei și dintre prozeliții cucernici au urmat pe Pavel și Barnaba, care vorbind către ei îi îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu. 44 Și în Sabatul viitor mai toată cetatea s‐a adunat să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. 45 Dar când au văzut iudeii gloatele, s‐au umplut de pizmă și se împotriveau la cele vorbite de Pavel și huleau. 46 Și Pavel și Barnaba au vorbit cu îndrăzneală și au zis: Era de trebuință ca vouă să vi se vorbească mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu; dar fiindcă îl lepădați și nu vă judecați pe voi înșivă vrednici de viața veșnică, iată ne întoarcem la Neamuri. 47 Căci așa ne‐a poruncit Domnul zicând : Te‐am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să fii spre mântuire până la marginea pământului. 48 Și când au auzit Neamurile, se bucurau și slăveau Cuvântul Domnului și câți erau rânduiți spre viață veșnică au crezut. 49 Și Cuvântul Domnului se împrăștia prin tot ținutul. 50 Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice, pe cele alese și pe bărbații de frunte ai cetății și au stârnit o prigonire împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i‐au scos afară din hotarele lor. 51 Iar ei au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și au venit la Iconia. 52 Și ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.
Barnaba și Saul. Prima călătorie misionară
1 În biserica din Antiohia erau [niște] profeți și învățători: Barnaba , Simon, numit Niger, Luciu din Cirene, Manaen, care crescuse împreună cu tetrarhul Irod, și Saul. 2 Pe când slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți‑Mi‑i deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i‑am chemat!” 3 Atunci, după ce au postit și s‑au rugat, și‑au pus mâinile peste ei și i‑au lăsat să plece.
Barnaba și Saul, în Cipru
4 Barnaba și Saul , trimiși de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia și de acolo au călătorit pe mare până în Cipru . 5 Ajunși în Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau ca ajutor pe Ioan . 6 După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu cu numele Bar‑Isus, 7 care era împreună cu proconsulul Sergius Paulus, un om înțelept. Acesta din urmă i‑a chemat pe Barnaba și pe Saul și s‑a arătat doritor să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar Elima , vrăjitorul (căci așa i se traduce numele), li se împotrivea și căuta să‑l abată pe proconsul de la credință. 9 Atunci, Saul, numit și Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, l‑a țintuit cu privirea 10 și i‑a zis: „Tu , care ești plin de toate vicleniile și de toate uneltirile, fiu al Diavolului, vrăjmaș al întregii dreptăți, nu vei înceta să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11 Acum, iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei vedea soarele pentru o vreme!” Îndată, peste el a căzut ceață și întuneric și bâjbâia după cineva care să‑l ducă de mână. 12 Când a văzut proconsulul cele petrecute, a crezut, uimit fiind de învățătura Domnului.
Pavel și Barnaba, în Antiohia Pisidiei
13 Pavel și însoțitorii lui au plecat pe mare din Pafos și s‑au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan s‑a despărțit de ei și s‑a întors la Ierusalim. 14 Au plecat din Perga și au ajuns în Antiohia Pisidiei, iar în sabat au intrat în sinagogă și s‑au așezat. 15 După citirea Legii și a Profeților, mai‑marii sinagogii au trimis să le zică: „Fraților, dacă aveți un cuvânt de îndemn pentru popor, vorbiți!” 16 Pavel s‑a ridicat, a făcut semn cu mâna și a zis: „Bărbați israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați! 17 Dumnezeul acestui popor, Israel, i‑a ales pe părinții noștri, a înălțat poporul acesta pe când locuia ca străin în țara Egiptului și l‑a scos de acolo cu braț puternic. 18 Timp de patruzeci de ani i‑a răbdat în pustiu 19 și, după ce a nimicit șapte popoare în țara Canaanului, le‑a dat lor ca moștenire țara acestora; 20 astfel au trecut cam patru sute cincizeci de ani. După toate acestea le‑a dat judecători, până la profetul Samuel. 21 Atunci , ei au cerut un rege și, pentru patruzeci de ani, Dumnezeu li l‑a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminția lui Beniamin, 22 apoi l‑a înlăturat și li l‑a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit astfel: «L‑am găsit pe David , fiul lui Ișai, om după inima Mea , care va împlini toată voia Mea.» 23 Dintre urmașii lui, Dumnezeu, după făgăduința Sa, i‑a ridicat lui Israel un Mântuitor , pe Isus. 24 Înainte de venirea Lui, Ioan a vestit întregului popor al lui Israel botezul pocăinței. 25 Către sfârșitul alergării sale, Ioan zicea: «Cine credeți că sunt eu? Nu sunt eu Acela , ci, iată, după mine vine Unul a cărui încălțăminte nu sunt vrednic să o dezleg.»
26 Fraților, fii ai neamului lui Avraam și cei ce vă temeți de Dumnezeu, nouă ne‑a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri! 27 Căci cei ce locuiesc în Ierusalim și mai‑marii lor nu L‑au cunoscut pe Isus și, judecându‑L, au împlinit cuvintele profeților care se citesc în fiecare sabat. 28 Cu toate că nu I‑au găsit nicio vină de moarte, i‑au cerut lui Pilat să‑L omoare. 29 Și , după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L‑au dat jos de pe lemn și L‑au pus într‑un mormânt. 30 Dar Dumnezeu L‑a înviat din morți. 31 El S‑a arătat timp de multe zile celor ce urcaseră cu El din Galileea la Ierusalim și care acum Îi sunt martori înaintea poporului. 32 Și noi vă aducem vestea bună a făgăduinței făcute părinților noștri ; 33 Dumnezeu a împlinit‑o față de noi, copiii lor, înviindu‑L pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea:
Tu ești Fiul Meu,
astăzi Te‑am născut.
34 Cât despre faptul că L‑a înviat din morți – așa că nu Se va mai întoarce în putrezire – a zis astfel: Vă voi da cele sfinte ale lui David, cele de încredere. 35 De aceea, în alt loc zice: Nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea. 36 David, după ce a slujit în generația lui după planul lui Dumnezeu, a murit , a fost adăugat lângă părinții săi și a văzut putrezirea. 37 Dar Cel pe care L‑a înviat Dumnezeu n‑a văzut putrezirea. 38 Să știți dar, fraților, că prin El vi se vestește iertarea de păcate; și de toate cele de care n‑ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise 39 sunteți îndreptățiți în El toți cei ce credeți . 40 Astfel, luați seama să nu se întâmple ce se spune în Profeți:
41 Priviți, disprețuitorilor,
minunați‑vă și pieriți,
căci Eu fac o lucrare în zilele voastre,
o lucrare pe care n‑ați crede‑o
dacă v‑ar povesti‑o cineva! ”
42 Când au ieșit afară, [cei dintre neamuri] i‑au rugat să le vorbească și în sabatul următor despre aceste lucruri. 43 Și după ce s‑a împrăștiat adunarea, mulți dintre iudei și dintre prozeliții evlavioși au mers după Pavel și Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei și‑i îndemnau să rămână în harul lui Dumnezeu.
44 În sabatul următor, aproape toată cetatea s‑a adunat să asculte Cuvântul Domnului. 45 Iudeii, văzând mulțimea, s‑au umplut de invidie, au început să contrazică cele spuse de Pavel și‑l batjocoreau. 46 Dar Pavel și Barnaba le‑au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia să vi se vestească mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu, dar , fiindcă voi nu‑l primiți și vă dovediți nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri. 47 Căci așa ne‑a poruncit Domnul:
Te‑am pus ca lumină a neamurilor,
ca să duci mântuirea până la marginile pământului. ”
48 Auzind acestea , cei dintre neamuri se bucurau și preamăreau Cuvântul Domnului, iar toți cei ce erau rânduiți pentru viața veșnică au crezut. 49 Cuvântul Domnului se răspândea în tot ținutul. 50 Dar iudeii le‑au întărâtat pe femeile evlavioase cu vază și pe mai‑marii cetății, au stârnit o prigoană împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i‑au izgonit din ținutul lor. 51 Ei și‑au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și au plecat în Iconium, 52 iar ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.