Adunarea Bisericii din Ierusalim
1 Și unii s‐au pogorât de la Ierusalim și învățau pe frați zicând : Dacă nu veți fi tăiați împrejur, după datina lui Moise, nu puteți fi mântuiți. 2 Și făcându‐se nu puțină împotrivire și cercetare din partea lui Pavel și Barnaba cu ei, au hotărât frații ca Pavel și Barnaba și alții oarecare dintre ei să se suie la apostoli și prezbiteri la Ierusalim pentru această neînțelegere. 3 Deci ei fiind trimiși de biserică, treceau prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea Neamurilor: și făceau mare bucurie la toți frații. 4 Și când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică și apostoli și prezbiteri și au spus toate câte făcuse Dumnezeu cu ei. 5 Și unii din secta fariseilor, care au crezut, s‐au ridicat zicând că trebuie să‐i taie împrejur și să le poruncească să păzească legea lui Moise. 6 Și apostolii și prezbiterii s‐au adunat să vadă despre acest cuvânt. 7 Și după ce s‐a făcut multă cercetare, s‐a sculat Petru și a zis către ei: Bărbați frați , voi știți că din zilele de la început Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca prin gura mea Neamurile să audă cuvântul evangheliei și să creadă. 8 Și Dumnezeu care cunoaște inimile le‐a mărturisit dându‐le Duhul Sfânt ca și nouă, 9 și n‐a făcut nicio deosebire între noi și ei curățindu‐le inimile prin credință. 10 Acum dar de ce ispitiți pe Dumnezeu ca să puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi n‐am fost în stare să‐l purtăm? 11 Ci credem că suntem mântuiți prin harul Domnului Isus Hristos în același fel ca ei. 12 Și toată mulțimea a tăcut și ascultau pe Barnaba și pe Pavel istorisind câte semne și minuni făcuse Dumnezeu între Neamuri prin ei.
Hotărârea Bisericii
13 Iar după ce au tăcut ei, Iacov a răspuns zicând: Bărbați frați, asultați‐mă: 14 Simeon a istorisit cum mai întâi Dumnezeu a căutat să ia din Neamuri un popor pentru numele său. 15 Și cu aceasta glăsuiesc împreună cuvintele prorocilor, după cum este scris: 16 După acestea iar mă voi întoarce și voi zidi din nou cortul cel căzut al lui David și voi zidi iarăși cele răsturnate ale lui și‐l voi îndrepta, 17 pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul și toate Neamurile peste care este chemat numele meu, 18 zice Domnul care face acestea cunoscute din veac. 19 De aceea eu judec să nu supărăm pe aceia dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu, 20 ci să le scriem ca să se ferească de întinăciunile idolilor și de curvie și de ce este sugrumat și de sânge. 21 Căci Moise are din vremuri de demult în fiecare cetate pe cei ce‐l propovăduiesc, fiind citit în sinagogi în fiecare Sabat. 22 Atunci s‐a părut bine apostolilor și prezbiterilor cu toată biserica să aleagă bărbați dintre ei și să trimită la Antiohia cu Pavel și Barnaba, pe Iuda, care se numește Barsaba , și pe Sila, bărbați căpetenii între frați. 23 Și au scris astfel prin mâna lor: Apostolii și prezbiterii și frații către frații celor dintre Neamuri, care sunt la Antiohia și în Siria și în Cilicia, sănătate. 24 Deoarece am auzit că unii dintre noi v‐au tulburat cu cuvinte, răsucindu‐vă sufletele, cărora noi nu le‐am poruncit, 25 ni s‐a părut bine, fiind într‐un gând, să alegem bărbați și să trimitem la voi împreună cu iubiții noștri Barnaba și Pavel, 26 oameni care și‐au pus în joc sufletele pentru numele Domnului nostru Isus Hristos. 27 Am trimis deci pe Iuda și pe Sila și ei înșiși vă vor da de știre prin viu grai aceleași. 28 Căci s‐a părut bine Duhului Sfânt și nouă ca să nu se mai pună peste voi nicio greutate mai mare decât acestea ce sunt de neapărată trebuință: 29 să vă feriți de cele înjunghiate idolilor și de sânge și de cele sugrumate și de curvie, de care dacă vă veți păzi pe voi înșivă cu îngrijire, bine faceți. Fiți sănătoși.
Hotărârea adusă în Antiohia
30 Deci când li s‐a dat drumul, s‐au pogorât la Antiohia și strângând mulțimea, le‐au dat scrisoarea. 31 Și după ce au citit‐o, s‐au bucurat de mângâiere. 32 Și Iuda și Sila fiind și ei proroci, au îndemnat prin multe cuvinte pe frați și i‐au întărit. 33 Și după ce au stat câtăva vreme acolo , li s‐a dat drumul în pace de către frați la cei ce i‐au trimis. 34 Iar lui Sila i s‐a părut bine să rămână acolo. 35 Dar Pavel și Barnaba au zăbovit în Antiohia învățându‐i și binevestind Cuvântul lui Dumnezeu împreună și cu alții mulți.
Pavel cercetează Bisericile
36 Și după câteva zile Pavel a zis către Barnaba: Să ne întoarcem acum să cercetăm pe frați în fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului, văzând cum se află. 37 Și Barnaba s‐a hotărât să ia cu ei și pe Ioan , care se numește Marcu. 38 Dar Pavel găsea că este drept să nu ia împreună cu ei pe acela care s‐a despărțit de ei de la Pamfilia și n‐a venit cu ei la lucru. 39 Și s‐a iscat o aprindere încât s‐au despărțit unul de altul și Barnaba a luat cu sine pe Marcu și a plecat pe apă la Cipru. 40 Iar Pavel și‐a ales pe Sila și a ieșit fiind încredințat de frați harului Domnului. 41 Și străbătea prin Siria și Cilicia întărind bisericile.
Conciliul de la Ierusalim
1 Din Iudeea au coborât unii care îi învățau pe frați astfel: „Dacă nu sunteți circumciși după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.” 2 Pentru că Pavel și Barnaba au avut cu ei nu puține controverse și discuții aprinse, s‑a luat hotărârea ca Pavel și Barnaba, împreună cu câțiva dintre ei, să urce la apostolii și prezbiterii din Ierusalim ca să‑i întrebe cu privire la această nelămurire. 3 După ce au fost petrecuți de biserică, au trecut prin Fenicia și Samaria și au istorisit întoarcerea neamurilor la Dumnezeu , făcându‑le astfel o mare bucurie tuturor fraților. 4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de prezbiteri și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. 5 Atunci, unii din gruparea fariseilor care crezuseră s‑au ridicat și au zis ca neamurilor să li se poruncească să se circumcidă și să păzească Legea lui Moise.
6 Apostolii și prezbiterii s‑au adunat ca să cerceteze acest lucru. 7 După multe discuții, Petru s‑a ridicat și le‑a zis: „Fraților , voi știți că încă de la început Dumnezeu m‑a ales dintre voi ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. 8 Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a depus mărturie pentru ei, dându‑le Duhul Sfânt ca și nouă. 9 N‑a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le‑a curățit inimile prin credință. 10 Așadar, de ce‑L ispitiți pe Dumnezeu și puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l‑am putut purta? 11 Dar noi credem că prin harul Domnului Isus suntem mântuiți și noi, și ei.”
12 Toată adunarea a tăcut și i‑a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei între neamuri. 13 Când au tăcut ei, a luat cuvântul Iacov, zicând: „Fraților, ascultați‑mă! 14 Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu s‑a uitat să‑Și ia dintre neamuri un popor pentru Numele Său. 15 Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele profeților, după cum este scris:
16 «După aceea, Mă voi întoarce
și voi ridica din nou lăcașul prăbușit al lui David,
îi voi zidi iarăși dărâmăturile
și‑l voi înălța la loc,
17 pentru ca și ceilalți oameni să‑L caute pe Domnul,
și toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu,
zice Domnul, care face aceste lucruri 18 cunoscute din veșnicie.»
19 De aceea, eu socotesc să nu‑i mai împovărăm pe aceia dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, 20 ci să li se scrie să se ferească de necurățiile idolilor, de desfrâu, de animale sugrumate și de sânge. 21 Căci Moise, încă din timpuri străvechi, are în fiecare cetate oameni care‑l propovăduiesc și este citit în sinagogi în fiecare zi de sabat.”
Hotărârea conciliului de la Ierusalim
22 Atunci, apostolii și prezbiterii, împreună cu întreaga biserică, au găsit cu cale să aleagă dintre ei niște bărbați pe care să‑i trimită la Antiohia cu Pavel și Barnaba: pe Iuda, zis și Barsaba , și pe Sila, bărbați cu vază între frați. 23 Și au scris astfel prin ei: „Apostolii și frații prezbiteri, către frații dintre neamuri care sunt în Antiohia, Siria și Cilicia: sănătate! 24 Fiindcă am auzit că unii – plecați dintre noi fără să fi primit poruncă – v‑au tulburat prin cuvintele lor și v‑au zdruncinat sufletele [zicându‑vă să vă circumcideți și să păziți Legea,] 25 după ce ne‑am adunat toți într‑un cuget, am găsit cu cale să alegem niște bărbați pe care să‑i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel, 26 oameni ce și‑au pus în joc viețile pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. 27 I‑am trimis așadar pe Iuda și pe Sila împreună cu ei, ca să vă spună prin viu grai aceleași lucruri : 28 anume că Duhul Sfânt și noi am găsit cu cale să nu mai punem asupra voastră nicio altă povară pe lângă cele necesare – 29 adică să vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge , de animale sugrumate și de desfrâu; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Fiți sănătoși!”
30 Așadar, când au primit învoire, au coborât la Antiohia, unde au adunat mulțimea credincioșilor și au înmânat scrisoarea. 31 Citind‑o, aceștia s‑au bucurat de îmbărbătarea primită . 32 Iuda și Sila, fiind profeți, i‑au îmbărbătat și ei pe frați și i‑au întărit cu multe cuvinte. 33 După o vreme, frații le‑au dat învoire să se întoarcă în pace la cei care îi trimiseseră. [34 Totuși, Sila a găsit cu cale să mai rămână.] 35 Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia pentru a da învățătură și a propovădui, împreună cu mulți alții, Cuvântul Domnului.
Despărțirea lui Pavel de Barnaba
36 După câteva zile, Pavel i‑a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem să‑i cercetăm pe frații din fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac!” 37 Barnaba voia să‑l ia și pe Ioan , numit Marcu. 38 Pavel considera însă că nu este potrivit să‑l ia cu ei pe acela care îi părăsise în Pamfilia și nu‑i însoțise în lucrarea lor . 39 Și s‑a iscat o așa neînțelegere, încât s‑au despărțit unul de celălalt; Barnaba l‑a luat pe Marcu și a plecat pe mare spre Cipru, 40 iar Pavel l‑a ales pe Sila și a plecat, după ce a fost încredințat de frați harului Domnului. 41 Și a străbătut Siria și Cilicia, întărind bisericile.