Pavel își ia rămas bun de la ucenicii din Tir
1 Și după ce a fost așa, ne‐am smuls de la ei și am plecat pe apă; am ținut drumul drept și am venit la Cos și a doua zi la Rodos și de acolo la Patara. 2 Și găsind un vas care era să treacă în Fenicia, ne‐am suit în el și am plecat pe apă. 3 Și după ce am zărit Cipru, lăsându‐l la stânga mergeam pe apă spre Siria și ne‐am dat jos la Tir: pentru că acolo se descărca vasul de povară. 4 Și după ce am găsit pe ucenici am rămas acolo șapte zile; și aceștia spuneau lui Pavel prin Duhul să nu pună piciorul în Ierusalim. 5 Și a fost așa : am împlinit zilele, am ieșit și am plecat; și ne‐au petrecut toți cu neveste și copii până afară din cetate și îngenunchind pe țărm, ne‐am rugat 6 și ne‐am luat ziua bună unii de la alții și noi ne‐am suit în vas iar ei s‐au întors la ale lor .
Pavel la Ptolemaida și la Cesarea. Proorocia lui Agab
7 Și când am sfârșit noi de tot călătoria de la Tir, am ajuns la Ptolemaida; și am urat bun găsit fraților și am rămas cu ei o zi. 8 Și a doua zi am plecat și am venit la Cesarea; și intrând în casa lui Filip evanghelistul , care era unul din cei șapte, am rămas la el. 9 Acesta avea patru fiice fecioare care proroceau. 10 Și rămânând noi mai multe zile, s‐a pogorât din Iudeea un proroc oarecare cu numele Agab , 11 și venind la noi și luând cingătoarea lui Pavel, și‐a legat picioarele și mâinile și a zis: Așa zice Duhul Sfânt: Astfel vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul a cui este cingătoarea aceasta și‐l vor da prins în mâinile Neamurilor. 12 Și când am auzit acestea, noi și cei ce sunt de loc de acolo îl îndemnam ca să nu se suie la Ierusalim. 13 Atunci Pavel a răspuns și a zis: Ce faceți plângând și rupându‐mi inima? Căci eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci și să mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus. 14 Și neînduplecându‐se, ne‐am liniștit zicând: Facă‐se voia Domnului! 15 Iar după aceste zile ne‐am pregătit și ne‐am suit la Ierusalim. 16 Și au venit cu noi și dintre ucenicii de la Cesarea, care ne‐au adus la un oarecare Mnason din Cipru, ucenic vechi, la care am fost găzduiți.
Pavel la Ierusalim în Templu
17 Și când am fost noi în Ierusalim, frații ne‐au primit cu bunăvoință. 18 Iar în ziua următoare Pavel a intrat cu noi la Iacov și toți prezbiterii erau acolo. 19 Și după ce le‐a urat de sănătate la toți, istorisea câte una cu de‐amănuntul cele ce a făcut Dumnezeu între Neamuri prin slujba lui. 20 Și ei când au auzit slăveau pe Dumnezeu și i‐au zis: Vezi, frate, câte zecimi de mii sunt între iudei cei ce au crezut și toți sunt plini de râvnă pentru lege. 21 Și au fost puși în cunoștință despre tine că înveți pe toți iudeii care sunt între Neamuri să se lepede de Moise zicând că ei nu trebuie să taie împrejur pe copii nici să umble în datine. 22 Ce este dar? Negreșit vor auzi că ai venit. 23 Deci fă ceea ce‐ți zicem. Avem patru bărbați care au asupra lor o juruință. 24 Ia‐i și curățește‐te cu ei și cheltuește cu ei ca să‐și radă capul și toți vor cunoaște că nu este nimic din ceea ce au fost învățați despre tine, ci că și tu însuți urmezi păzind legea. 25 Iar cât pentru Neamurile care au crezut, noi am trimis scrisoare după ce am judecat, ca ei să se ferească de ceea ce este înjunghiat pentru idoli și de sânge și de ce este sugrumat și de curvie. 26 Atunci Pavel a luat cu el pe bărbați și după ce s‐a curățit cu ei în ziua următoare, a intrat în Templu și a vestit când aveau să se împlinească zilele de curățire, vremea când avea să fie adus darul pentru fiecare dintre ei.
Prinderea lui Pavel
27 Și când erau să se sfârșească cele șapte zile, iudeii din Asia, zărindu‐l în Templu, au întărâtat toată gloata și au pus mâinile pe el, 28 strigând: Bărbați israeliți, dați ajutor; acesta este omul care învață pe toți de pretutindeni împotriva poporului și a legii și a locului acestuia; ba încă a adus și greci în Templu și a spurcat acest loc sfânt. 29 Căci zăriseră mai înainte cu el în cetate pe Trofim efeseanul, despre care socoteau că Pavel l‐a adus în Templu. 30 Și toată cetatea a fost mișcată și poporul a alergat și au apucat pe Pavel și‐l trăgeau afară din Templu și îndată au fost închise ușile. 31 Dar pe când cercau să‐l omoare, s‐a suit vestea la căpitanul cetei de ostași că tot Ierusalimul este întărâtat. 32 Acesta îndată a luat ostași și sutași și a alergat jos la ei; iar ei când au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să bată pe Pavel. 33 Atunci căpitanul s‐a apropiat și l‐a apucat și a poruncit să fie legat cu două lanțuri și a întrebat cine era și ce a făptuit. 34 Și strigau unii una iar alții alta din gloată; și neputând cunoaște ce este temeinic, din pricina zgomotului, a poruncit să‐l ducă în cetățuie. 35 Și când a fost pe trepte, a fost așa: el a fost purtat de ostași din pricina îndârjirii gloatei; 36 căci mulțimea poporului urma strigând: Ia‐l .
Pavel cere voie să vorbească
37 Și când era să fie băgat în cetățuie, Pavel zice căpitanului: Îmi este oare îngăduit să‐ți spun ceva? Iar el a zis: Știi grecește? 38 Nu ești tu dar egipteanul care mai înainte de aceste zile a răsculat și a scos în pustie pe cei patru mii de bărbați ucigași? 39 Dar Pavel a zis: Eu sunt om iudeu, din Tarsul din Cilicia, cetățean al unei cetăți nu neînsemnate; te rog dar, dă‐mi voie să vorbesc către popor. 40 Și după ce i‐a dat voie, Pavel, stând pe trepte, a făcut semn cu mâna poporului. Și când s‐a făcut tăcere mare, le‐a vorbit în graiul evreiesc zicând:
Călătoria lui Pavel
1 După ce ne‑am smuls din brațele lor, ne‑am îmbarcat și am plecat direct la Cos, a doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara. 2 Am găsit o corabie care avea să treacă marea spre Fenicia, ne‑am urcat în ea și am plecat. 3 Am trecut prin fața insulei Cipru și, lăsând‑o în partea stângă, ne‑am urmat drumul spre Siria și am coborât în Tir, căci acolo trebuia să fie descărcată marfa corabiei. 4 I‑am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile acolo. Ei îi ziceau lui Pavel, prin Duhul, să nu urce la Ierusalim, 5 dar, când ni s‑au împlinit zilele, am plecat mai departe. Ucenicii ne‑au însoțit toți, cu femeile și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe țărm și ne‑am rugat, 6 apoi ne‑am luat rămas‑bun; noi am urcat în corabie, iar ei s‑au întors la casele lor .
Pavel, la Cezareea. Profeția lui Agab
7 După ce ne‑am sfârșit călătoria pe mare, am plecat din Tir la Ptolemais. I‑am salutat pe frați și am rămas la ei o zi. 8 A doua zi am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul , unul din cei șapte, și am rămas la el. 9 El avea patru fete fecioare, care profețeau. 10 Eram de mai multe zile acolo, când s‑a coborât din Iudeea un profet numit Agab . 11 A venit la noi, a luat brâul lui Pavel, și‑a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: «Așa îl vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia este brâul acesta și‑l vor da în mâinile neamurilor.»” 12 Când am auzit aceste cuvinte , atât noi, cât și cei din partea locului l‑am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. 13 Atunci, Pavel a răspuns: „Ce faceți? De ce plângeți și‑mi sfâșiați inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus!” 14 Fiindcă el nu se lăsa înduplecat, noi n‑am mai stăruit, ci am zis: „Facă‑se voia Domnului!”
15 După acele zile, ne‑am pregătit și am urcat la Ierusalim. 16 Câțiva ucenici din Cezareea ne‑au însoțit și ne‑au dus să fim găzduiți la un anume Mnason din Cipru, un vechi ucenic.
Pavel, la Ierusalim
17 Când am ajuns la Ierusalim, frații ne‑au primit cu bucurie. 18 A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov , și toți prezbiterii au mers acolo . 19 După ce i‑a salutat, le‑a istorisit amănunțit ce făcuse Dumnezeu printre neamuri prin slujirea lui. 20 Când au auzit ei acestea , au dat slavă lui Dumnezeu, apoi i‑au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut, și toți sunt zeloși pentru Lege! 21 Aceștia au auzit despre tine că‑i înveți pe toți iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, zicându‑le să nu‑și circumcidă copiii și să nu mai țină tradițiile. 22 Ce este de făcut ? Negreșit, [se vor aduna mulți, fiindcă] vor auzi că ai venit. 23 Fă ce‑ți spunem: sunt aici, cu noi, patru bărbați care au făcut o juruință! 24 Ia‑i cu tine, curățește‑te împreună cu ei și cheltuiește tu pentru ei ca să‑și radă capul! Și astfel toți vor ști că nimic din ce au auzit despre tine nu este adevărat , ci că și tu păzești Legea. 25 Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât și le‑am scris să se ferească de carnea jertfită idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de desfrâu.” 26 A doua zi, Pavel i‑a luat pe bărbații aceia și, după ce s‑a curățit împreună cu ei, a intrat în Templu ca să anunțe împlinirea zilelor curățirii, când avea să fie adusă jertfa pentru fiecare dintre ei.
Arestarea lui Pavel în Templu
27 Când cele șapte zile erau pe sfârșite, iudeii din Asia, văzându‑l pe Pavel în Templu, au întărâtat toată mulțimea, au pus mâna pe el 28 și au început să strige: „Bărbați israeliți, dați o mână de ajutor! Iată‑l pe omul care pretutindeni și tuturor dă învățături împotriva poporului, împotriva Legii și împotriva locului acestuia; ba încă a adus și greci în Templu și a pângărit acest loc sfânt.” 29 Căci îl văzuseră mai înainte pe Trofim , efeseanul, împreună cu el în cetate și credeau că Pavel îl adusese în Templu. 30 Toată cetatea s‑a pus în mișcare și mulțimea a dat năvală din toate părțile. Au pus mâna pe Pavel, l‑au târât afară din Templu și au zăvorât porțile îndată. 31 Pe când încercau să‑l omoare, a ajuns vestea la tribunul cohortei că tot Ierusalimul este în fierbere. 32 Acesta a luat îndată soldați și centurioni și a alergat la ei. Văzându‑i pe tribun și pe soldați, au încetat să‑l mai bată pe Pavel. 33 Atunci, tribunul s‑a apropiat, l‑a arestat și a poruncit să fie legat cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut. 34 Dar în mulțime unii strigau una, alții alta. Fiindcă nu putea afla nimic sigur din pricina zarvei, a poruncit să fie dus în fortăreață. 35 Când a ajuns pe trepte, a trebuit să fie dus de soldați din pricina mulțimii dezlănțuite, 36 căci puhoiul de oameni venea din urmă, strigând: „Omoară‑l !”
Cuvântarea de apărare a lui Pavel
37 Când să intre în fortăreață, Pavel i‑a spus tribunului: „Îmi îngădui să‑ți spun ceva?” Acesta i‑a zis: „Știi grecește? 38 Nu cumva ești tu egipteanul care s‑a răsculat cu câteva zile în urmă și care i‑a scos în pustiu pe cei patru mii de sicari ?” 39 Pavel a spus: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți nu fără însemnătate. Te rog, dă‑mi voie să vorbesc poporului!” 40 După ce i‑a dat voie, Pavel a stat în picioare pe trepte și a făcut semn poporului cu mâna. S‑a făcut liniște deplină și Pavel le‑a vorbit în limba aramaică , zicând: