1 Și Pavel uitându‐se țintă la sinedriu, a zis: Bărbați frați, eu m‐am purtat cu tot cugetul bun înaintea lui Dumnezeu până în această zi… 2 Iar marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el ca să‐l bată peste gură. 3 Atunci Pavel i‐a zis: Te va bate Dumnezeu, perete văruit: chiar tu șezi să mă judeci după lege și călcând legea poruncești să fiu bătut? 4 Iar cei ce stăteau de față au zis: Pe marele preot al lui Dumnezeu îl înfrunți tu? 5 Și Pavel a zis: Nu știam, fraților, că este mare preot; căci este scris: Nu vorbi de rău pe mai marele poporului tău. 6 Și când a cunoscut Pavel că o parte este de saduchei iar alta de farisei, striga în sinedriu: Bărbați frați, eu sunt fariseu, fiu de farisei; sunt judecat pentru nădejdea și învierea morților. 7 Și după ce a vorbit aceasta, s‐a făcut neînțelegere între farisei și saduchei și mulțimea s‐a dezbinat. 8 Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh; iar fariseii le mărturisesc pe amândouă. 9 Și s‐a făcut un strigăt mare și unii dintre cărturarii din partea fariseilor s‐au sculat și se certau zicând: Nu găsim niciun rău în omul acesta; dar dacă i‐a vorbit un duh sau un înger?… 10 Și când s‐a făcut mare neînțelegere, căpitanul temându‐se ca Pavel să nu fie sfâșiat de ei, a poruncit să se pogoare oștirea și să‐l răpească din mijlocul lor și să‐l ducă în cetățuie. 11 Iar în noaptea următoare, Domnul a stat lângă el și a zis: Îndrăznește; căci după cum ai mărturisit cele despre mine la Ierusalim, astfel trebuie să mărturisești și la Roma.
Pavel este dus la Cesarea
12 Și când s‐a făcut ziuă, iudeii după ce s‐au strâns în ceată, s‐au blestemat zicând că nici să nu mănânce nici să nu bea până când nu omoară pe Pavel. 13 Și erau mai mulți de patruzeci cei ce au făcut acest jurământ împreună. 14 Și au venit la mai marii preoților și la bătrâni și au zis: Ne‐am blestemat cu blestem să nu gustăm nimic până când nu omorâm pe Pavel. 15 Acum dar voi împreună cu sinedriul faceți cunoscut căpitanului ca să‐l aducă jos la voi, ca și cum ați avea de gând să judecați mai cu de‐amănuntul cele despre el; iar noi mai înainte de a se apropia el, suntem gata să‐l răpunem. 16 Dar fiul sorei lui Pavel a auzit de pândirea lor și a venit și a intrat în cetățuie și a spus lui Pavel. 17 Și Pavel a chemat la sine pe unul din sutași și a zis: Du pe acest tânăr la căpitan, căci are să‐i spună ceva. 18 Deci l‐a luat și l‐a dus la căpitan și a zis: Pavel cel închis m‐a chemat la el și m‐a rugat să aduc la tine pe acest tânăr căci are să‐ți vorbească ceva. 19 Și căpitanul l‐a luat de mână și l‐a dus la o parte și a întrebat: Ce este ce ai să‐mi spui? 20 Și el a zis: iudeii s‐au înțeles să te roage ca mâine să aduci jos la sinedriu pe Pavel ca și cum ai avea de gând să judeci mai cu de‐amănuntul despre el. 21 Tu deci nu asculta de ei: căci îl pândesc mai mult de patruzeci de bărbați dintre ei, care s‐au blestemat ca nici să nu mănânce nici să nu bea până când nu‐l vor răpune; și acum ei sunt gata așteptând făgăduința de la tine. 22 Deci căpitanul a dat drumul tânărului poruncindu‐i: Nu spune la nimeni că mi‐ai făcut cunoscut acestea. 23 Și a chemat la sine pe doi dintre sutași și a zis: De la al treilea ceas din noapte aveți gata două sute de ostași să meargă până la Cesarea și șaptezeci de călăreți și două sute de sulițași 24 și le‐a poruncit să aducă dobitoace de povară ca să pună deasupra pe Pavel și să‐l ducă bine la Felix dregătorul. 25 Și a scris o scrisoare care avea acest cuprins: 26 Claudius Lisias, prea alesului dregător Felix, sănătate. 27 Pe bărbatul acesta care a fost prins de iudei și era să fie omorât de ei, când am venit peste ei cu oștire, l‐am scăpat, aflând că este roman. 28 Și voind să cunosc bine vina pentru care‐l pârau, l‐am adus jos la sinedriul lor 29 și l‐am găsit pârât pentru întrebări de ale legii lor dar neavând nicio vină vrednică de moarte sau de legături. 30 Și când mi s‐a adus la cunoștință că va fi o pândă din partea iudeilor împotriva bărbatului, îndată l‐am trimis la tine, poruncind și pârâșilor săi să spună înaintea ta cele ce au împotriva lui. Fii sănătos. 31 Deci ostașii au luat pe Pavel, după cum le fusese poruncit, și l‐au dus noaptea la Antipatrida. 32 Și a doua zi au lăsat pe călăreți să se ducă cu el și s‐au întors în cetățuie; 33 și când au intrat în Cesarea și au dat dregătorului scrisoarea, i‐au înfățișat și pe Pavel. 34 Și după ce a citit‐o, a întrebat din care ținut este și când a înțeles că este din Cilicia : 35 Te voi asculta cu de‐amănuntul, a zis el, când vor veni și pârâșii tăi. Și a poruncit ca să fie păzit în palatul lui Irod.
1 Pavel a privit țintă către Sinedriu și a zis: „Fraților, eu am trăit cu conștiința curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…” 2 Marele‑preot Anania le‑a poruncit celor ce stăteau lângă el să‑l lovească peste gură. 3 Atunci, Pavel i‑a zis: „Te va lovi pe tine Dumnezeu, perete văruit! Tu stai și mă judeci după Lege și poruncești să mă lovească împotriva Legii?” 4 Cei ce stăteau lângă el i‑au zis: „Îndrăznești să‑l insulți pe marele‑preot al lui Dumnezeu?” 5 Și Pavel a răspuns: „N‑am știut, fraților, că este marele‑preot, căci este scris: Pe mai‑marele poporului tău să nu‑l vorbești de rău. ”
6 Pavel, știind că unii erau saduchei, iar alții farisei, a strigat în Sinedriu: „Fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii în învierea morților sunt judecat!” 7 Când a spus aceasta, s‑a iscat o ceartă între farisei și saduchei, iar adunarea s‑a dezbinat; 8 căci saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe toate. 9 S‑a făcut o mare larmă, iar câțiva cărturari din gruparea fariseilor s‑au ridicat și au început o dezbatere aprinsă, zicând: „Noi nu găsim nimic rău la omul acesta; dacă i‑a vorbit un duh sau un înger ?” 10 Fiindcă cearta se întețea, iar tribunul se temea ca nu cumva Pavel să fie sfâșiat de ei, le‑a poruncit soldaților să coboare, să‑l smulgă din mijlocul lor și să‑l ducă în fortăreață.
11 În noaptea următoare, Domnul i S‑a arătat lui Pavel și i‑a zis: „Curaj, [Pavele,] căci așa cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, la fel trebuie să mărturisești și în Roma!”
Pavel este dus la Cezareea
12 Când s‑a făcut ziuă, iudeii au uneltit și s‑au legat cu blestem să nu mănânce, nici să nu bea până când nu‑l vor omorî pe Pavel. 13 Cei ce făcuseră uneltirea aceasta erau peste patruzeci. 14 Ei au mers la preoții de seamă și la bătrâni și le‑au zis: „Noi ne‑am legat cu blestem să nu gustăm nimic până nu‑l vom omorî pe Pavel. 15 Acum deci voi, împreună cu Sinedriul, cereți‑i tribunului să‑l aducă [mâine] înaintea voastră, ca și cum ați vrea să‑i cercetați mai amănunțit pricina ! Noi suntem pregătiți să‑l ucidem înainte să ajungă el aici .” 16 Auzind de această cursă, fiul surorii lui Pavel s‑a dus în fortăreață și i‑a dat de știre lui Pavel. 17 Pavel l‑a chemat pe unul dintre centurioni și i‑a zis: „Condu‑l pe tânărul acesta la tribun, fiindcă are ceva să‑i spună!” 18 Acesta l‑a luat, l‑a dus la tribun și a zis: „Prizonierul Pavel m‑a chemat și m‑a rugat să‑l aduc la tine pe acest tânăr, întrucât are ceva să‑ți spună.” 19 Tribunul l‑a luat de mână, l‑a tras deoparte și l‑a întrebat: „Ce ai să‑mi spui?” 20 El a răspuns: „Iudeii s‑au sfătuit să te roage să‑l aduci mâine pe Pavel înaintea Sinedriului, ca și cum ar vrea să‑i cerceteze pricina mai amănunțit. 21 Tu să nu le dai crezare, pentru că peste patruzeci dintre ei îl pândesc și s‑au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea nimic până nu‑l vor ucide; acum sunt pregătiți și așteaptă numai încuviințarea ta.” 22 Tribunul l‑a lăsat pe tânăr să plece și i‑a poruncit: „Să nu spui nimănui că mi‑ai dezvăluit aceste lucruri.”
23 Apoi, a chemat doi centurioni și le‑a zis: „Până la ceasul al treilea din noapte , să pregătiți două sute de soldați, șaptezeci de călăreți și două sute de lăncieri ca să meargă până la Cezareea! 24 Să fie și cai pentru Pavel, ca să încalece și să fie dus teafăr la procuratorul Felix!” 25 Acestuia i‑a scris o scrisoare cu următoarele cuvinte: 26 „Claudius Lisias către preaalesul procurator Felix, sănătate! 27 Pe acest bărbat iudeii l‑au prins și erau gata să‑l omoare, dar eu m‑am dus cu soldați și l‑am scos din mâinile lor, fiindcă am aflat că este cetățean roman. 28 Întrucât am vrut să știu pricina pentru care‑l învinuiau, l‑am dus înaintea Sinedriului lor. 29 Am aflat că este învinuit în legătură cu niște lucruri din Legea lor, dar n‑am găsit nicio vină vrednică de moarte sau de lanțuri. 30 Mi s‑a adus însă la cunoștință că [iudeii] au făcut o uneltire împotriva lui; l‑am trimis îndată la tine și le‑am poruncit acuzatorilor să spună înaintea ta ce au împotriva lui. [Sănătate!]”
31 Soldații, după cum li s‑a poruncit, l‑au luat pe Pavel și l‑au dus noaptea până la Antipatris. 32 A doua zi, i‑au lăsat pe călăreți să‑l ducă mai departe, iar ei s‑au întors în fortăreață. 33 Ajunși în Cezareea, călăreții i‑au înmânat procuratorului scrisoarea și i l‑au înfățișat și pe Pavel. 34 După ce a citit scrisoarea, procuratorul a întrebat din ce provincie este Pavel . Când a aflat că este din Cilicia , 35 a zis: „Te voi asculta când vor veni acuzatorii tăi.” Și a poruncit să fie închis în palatul lui Irod.