Anania și Safira
1 Iar un bărbat cu numele Anania împreună cu Safira, nevastă‐sa, a vândut averea 2 și a dat la o parte pentru sine, din preț, știind și nevasta, și a adus o parte și a pus‐o la picioarele apostolilor. 3 Și Petru a zis: Anania, pentru ce ți‐a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să dai la o parte pentru tine din prețul ogorului? 4 Dacă‐ți rămânea, nu ți‐ar fi rămas ție? Și după ce a fost vândut nu era oare în puterea ta? Pentru ce ți‐ai pus în inimă fapta aceasta? N‐ai mințit oamenilor, ci lui Dumnezeu. 5 Și când a auzit Anania cuvintele acestea, a căzut jos și a murit; și a fost frică mare peste toți care au auzit. 6 Și cei mai tineri s‐au sculat și l‐au ridicat împreună și l‐au dus afară și l‐au înmormântat. 7 Și după o vreme cam de trei ceasuri a intrat și nevasta lui, neștiind ce s‐a întâmplat. 8 Și Petru a răspuns către ea: Spune‐mi dacă cu atâta ați dat ogorul? Iar ea a zis: Da, cu atâta. 9 Și Petru a zis către ea: Pentru ce v‐ați învoit împreună ca să cercați pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au înmormântat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor duce afară. 10 Și ea a căzut îndată la picioarele lui și și‐a dat sufletul; și tinerii au intrat și au găsit‐o moartă și au dus‐o afară și au înmormântat‐o lângă bărbatul ei. 11 Și a fost frică mare peste toată biserica și peste toți care auzeau acestea.
Izbânda apostolilor
12 Iar prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor; și toți erau cu un gând în pridvorul lui Solomon. 13 Și dintre ceilalți nimeni nu îndrăznea să se lipească de ei, dar poporul îi mărea. 14 Și cei ce credeau în Domnul se adăugau și mai mult, mulțimi de bărbați și de femei. 15 Astfel că scoteau în ulițe pe bolnavi și‐i puneau pe paturi și așternuturi, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. 16 Și venea și mulțime din cetățile dimprejurul Ierusalimului, ducând bolnavi și pe cei bântuiți de duhuri necurate și toți erau tămăduiți.
Apostolii închiși și izbăviți
17 Și s‐a sculat marele preot și toți cei împreună cu el care sunt secta saducheilor și s‐au umplut de pizmă 18 și au pus mâinile pe apostoli și i‐au pus în închisoarea obștească. 19 Dar un înger al Domnului a deschis noaptea ușile temniței și i‐a scos afară și a zis: 20 Mergeți și stați și vorbiți poporului în Templu toate cuvintele Vieții acesteia. 21 Și când au auzit aceasta , au intrat în revărsat de zori în Templu și‐i învățau. Și a venit marele preot și cei împreună cu el și au chemat împreună sinedriul și toată bătrânimea copiilor lui Israel și au trimis la închisoare ca să fie aduși. 22 Dar slujitorii care au venit nu i‐au găsit în temniță și s‐au întors și au dat de știre, 23 zicând: Închisoarea am găsit‐o încuiată cu toată tăria și pe păzitori, stând la uși, dar când am deschis n‐am găsit pe nimeni înăuntru. 24 Și când au auzit cuvintele acestea, căpitanul Templului și mai marii preoților erau în nedumerire despre ei, ce să fie aceasta. 25 Și un oarecare a venit și le‐a dat de știre: Iată bărbații pe care i‐ați pus în temniță sunt în Templu și învață poporul. 26 Atunci căpitanul a plecat cu slujitorii și i‐a adus nu cu silă, căci se temeau de popor ca să nu‐i omoare cu pietre. 27 Și când i‐au adus, i‐au pus în sinedriu. Și marele preot i‐a întrebat, 28 zicând: Cu poruncă v‐am poruncit să nu‐i învățați în numele acesta, și iată, ați umplut Ierusalimul de învățătura voastră și voiți să aduceți aspura noastră sângele omului acestuia. 29 Dar Petru și ceilalți apostoli, răspunzând, au zis: Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni. 30 Dumnezeul părinților noștri a sculat pe Isus, pe care voi l‐ați omorât cu mâinile voastre, atârnându‐l pe un lemn. 31 Pe el Dumnezeu l‐a înălțat prin dreapta sa, Domnitor și Mântuitor , ca să dea pocăință lui Israel și iertare de păcate. 32 Și noi suntem martori ai acestor graiuri, precum și Duhul Sfânt, pe care l‐a dat Dumnezeu celor ce ascultă de el.
Apostolilor li se dă drumul
33 Iar ei când au auzit aceasta, îi tăia la inimă și se sfătuiau să‐i omoare. 34 Dar un fariseu cu numele Gamaliel , învățător de lege, în cinste la tot poporul, s‐a sculat în sinedriu și a poruncit să dea afară puțin pe oameni 35 și a zis către ei: Bărbați israeliți, luați bine seama cu privire la oamenii aceștia ce aveți de gând să faceți. 36 Căci mai înainte de aceste zile s‐a sculat Teuda, zicând că el însuși este ceva, la care s‐a alăturat un număr de bărbați, ca la patru sute: el a fost omorât și toți câți l‐au ascultat au fost împrăștiați și n‐au ajuns la nimic. 37 După acesta s‐a sculat Iuda Galileeanul în zilele înscrierii și a atras popor după sine. Și el a pierit și toți câți îl ascultau au fost risipiți. 38 Și acum vă spun, stați departe de oamenii aceștia și lăsați‐i, pentru că dacă sfatul acesta sau lucrul acesta este de la oameni, va fi răsturnat; 39 dar dacă este de la Dumnezeu, nu‐i veți putea răsturna; ca nu cumva să fiți aflați și luptând împotriva lui Dumnezeu. 40 Și ei l‐au ascultat și când au chemat la ei pe apostoli, i‐au bătut și le‐au poruncit să nu vorbească în numele lui Isus și le‐au dat drumul. 41 Deci ei au plecat din fața sinedriului, bucurându‐se că s‐au învrednicit să fie disprețuiți pentru Numele. 42 Și în fiecare zi în Templu și acasă nu încetau să‐i învețe și să propovăduiască pe Isus ca Hristosul.
1 Dar un om numit Anania, împreună cu Safira, soția lui, a vândut un ogor 2 și a păstrat o parte din preț cu știrea soției lui. Apoi a adus cealaltă parte și a pus‑o la picioarele apostolilor. 3 Petru i‑a zis: „Anania, de ce ți‑a umplut Satana inima ca să‑L minți pe Duhul Sfânt și să păstrezi o parte din prețul ogorului? 4 Dacă nu‑l vindeai, nu rămânea al tău? Și după ce l‑ai vândut, nu rămâneau banii în stăpânirea ta? Cum de ți‑ai pus în gând să faci acest lucru? Nu pe oameni i‑ai mințit, ci pe Dumnezeu.” 5 Când a auzit aceste cuvinte, Anania a căzut și și‑a dat sufletul. O mare frică i‑a cuprins pe toți cei ce ascultau aceste lucruri . 6 Tinerii s‑au ridicat, l‑au acoperit, l‑au dus afară și l‑au îngropat.
7 Cam după trei ceasuri a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase. 8 Petru i‑a zis: „Spune‑mi, cu atât ați vândut ogorul?” Ea a răspuns: „Da, cu atât.” 9 Atunci, Petru i‑a zis: „Cum de v‑ați învoit să‑L ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l‑au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine!” 10 Ea a căzut dintr‑odată la picioarele lui și și‑a dat sufletul. Când au intrat tinerii, au găsit‑o moartă; au scos‑o afară și au îngropat‑o lângă bărbatul ei. 11 O mare frică a cuprins toată biserica și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri .
Lucrarea apostolilor
12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor. Fiind toți într‑un cuget, se adunau în Porticul lui Solomon 13 și niciunul dintre ceilalți nu cuteza să li se alăture; dar poporul îi lăuda mult. 14 Mulțimea celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult, 15 încât îi scoteau pe bolnavi pe ulițe și îi puneau pe paturi și pe rogojini, pentru ca, atunci când avea să treacă Petru, măcar umbra lui să se oprească peste vreunul dintre ei. 16 Se adunau la Ierusalim și mulțimi din cetățile vecine, aducând bolnavi și oameni chinuiți de duhuri necurate, și toți se vindecau.
Întemnițarea și eliberarea apostolilor
17 Atunci , marele‑preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică gruparea saducheilor, s‑au ridicat plini de invidie, 18 au pus mâna pe apostoli și i‑au aruncat în temniță. 19 Dar în timpul nopții, un înger al Domnului a deschis ușile temniței, i‑a scos afară și le‑a zis: 20 „Mergeți, stați în Templu și vestiți poporului toate cuvintele acestei Vieți!” 21 Când au auzit ei , au intrat dis‑de‑dimineață în Templu și au început să dea învățătură. Marele‑preot și cei ce erau cu el au venit, au adunat Sinedriul, adică sfatul bătrânilor fiilor lui Israel, și au trimis la temniță să‑i aducă pe apostoli . 22 Când au sosit gărzile, nu i‑au găsit în temniță. S‑au întors și au dat de veste, 23 zicând: „Temnița am găsit‑o bine încuiată și pe paznici stând în picioare la uși, dar când am deschis, n‑am găsit pe nimeni înăuntru!” 24 Auzind aceste cuvinte, căpitanul gărzii Templului și preoții de seamă au rămas uimiți și se întrebau cum s‑a putut întâmpla așa ceva. 25 Cineva a venit și le‑a dat de veste: „Iată, oamenii pe care i‑ați aruncat în temniță stau în Templu și dau învățătură poporului!” 26 Atunci, căpitanul gărzii Templului a mers cu străjerii ca să‑i aducă, dar nu cu forța, căci se temeau să nu fie uciși cu pietre de popor.
27 După ce i‑au adus, i‑au pus înaintea Sinedriului, iar marele‑preot i‑a întrebat, 28 zicând: „Nu v‑am poruncit noi cu tărie să nu dați învățătură în numele acesta? Și iată că voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să aruncați asupra noastră sângele acestui om!” 29 Drept răspuns, Petru și apostolii au zis: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul părinților noștri L‑a înviat pe Isus, pe care voi L‑ați omorât atârnându‑L pe lemn. 31 Pe El Dumnezeu L‑a înălțat la dreapta Lui ca Întemeietor și Mântuitor , ca să‑i dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. 32 Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu L‑a dat celor ce I se supun.”
33 Când au auzit aceasta , ei s‑au mâniat cumplit și voiau să‑i omoare. 34 Dar un fariseu numit Gamaliel , un învățător al Legii prețuit de tot poporul, s‑a ridicat în Sinedriu și a poruncit să‑i scoată pe oameni afară pentru câtva timp. 35 Apoi a zis: „Bărbați israeliți, luați seama la ce aveți de gând să faceți cu oamenii aceștia! 36 Căci nu demult s‑a arătat Teuda, care zicea că este cineva și căruia i s‑au alăturat cam patru sute de bărbați. El a fost omorât și toți cei ce se încredeau în el au fost risipiți și s‑a ales praful de ei. 37 După el s‑a ridicat Iuda Galileeanul, pe vremea recensământului, și a atras mult popor de partea lui. A pierit și el, iar toți cei ce se încredeau în el au fost risipiți. 38 De aceea, vă zic: depărtați‑vă de oamenii aceștia și lăsați‑i! Dacă planul sau lucrul aceasta este de la oameni, va fi nimicit; 39 dar dacă este de la Dumnezeu, nu‑l veți putea nimici. Nu cumva să vă treziți luptând împotriva lui Dumnezeu!” Ei l‑au ascultat. 40 Și după ce i‑au chemat pe apostoli, i‑au bătut , le‑au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus și le‑au dat drumul. 41 Apostolii au plecat din fața Sinedriului, bucurându‑se că au fost învredniciți să fie înjosiți pentru Numele Lui . 42 Și în fiecare zi, în Templu și în case, nu încetau să‑i învețe pe oameni și să‑L vestească pe Isus ca Hristos.