Cuvântarea de apărare a lui Ștefan
1 Și marele preot a zis: Nu cumva acestea sunt astfel? 2 Iar el a zis: Bărbați, frați și părinți, ascultați. Dumnezeul slavei s‐a arătat tatălui nostru Avraam când era în Mesopotamia mai înainte de a locui în Haran; 3 și a zis către el: Ieși din țara ta și din rudenia ta și mergi în țara pe care ți‐o voi arăta. 4 Atunci a ieșit din țara haldeilor și a locuit în Haran; și de acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l‐a strămutat în țara aceasta în care locuiți voi acum. 5 Și nu i‐a dat în ea moștenire nicio urmă de picior; și a făgăduit că o va da în stăpânire lui și seminței lui după el, pe când n‐avea copil. 6 Și Dumnezeu a vorbit astfel: Sămânța lui va sta vremelnic într‐o țară străină și o vor robi și o vor asupri patru sute de ani. 7 Și pe neamul care îi vor robi îl voi judeca eu, a zis Dumnezeu, și după acestea vor ieși și‐mi vor sluji în acest loc. 8 Și i‐a dat legământul tăierii împrejur; și astfel Avraam a născut pe Isaac și l‐a tăiat împrejur în ziua a opta și Isaac a născut pe Iacov și Iacov pe cei doisprezece patriarhi. 9 Și patriarhii, pizmuind pe Iosif, l‐au vândut pentru Egipt și Dumnezeu era cu el. 10 Și l‐a scos din toate necazurile lui și i‐a dat har și înțelepciune înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și l‐a făcut dregător peste Egipt și peste toată casa sa. 11 Și a venit o foamete peste tot Egiptul și Canaanul și necaz mare; și părinții noștri nu găseau hrană. 12 Și când a auzit Iacov că în Egipt sunt grâne, a trimis pe părinții noștri întâia oară. 13 Și a doua oară Iosif a fost făcut cunoscut fraților lui și neamul lui Iosif s‐a dat pe față lui Faraon. 14 Și Iosif a trimis și a chemat la sine pe Iacov, tatăl său, și toată rudenia sa, șaptezeci și cinci de suflete. 15 Și Iacov s‐a coborât în Egipt și a murit , el și părinții noștri. 16 Și au fost strămutați la Sihem și puși în mormântul pe care‐l cumpărase Avraam cu preț în argint de la fiii lui Emor în Sihem. 17 Și cu cât se apropia vremea făgăduinței pe care o jurase Dumnezeu lui Avraam, poporul a crescut și s‐a înmulțit în Egipt, 18 până când s‐a sculat un alt împărat peste Egipt, care nu știa pe Iosif. 19 Acesta a întrebuințat meșteșugire împotriva neamului nostru și a asuprit pe părinții noștri spre a‐i face să lepede pe pruncii lor ca să nu fie păstrați în viață.
Vremea lui Moise
20 În vremea aceea s‐a născut Moise și era frumos lui Dumnezeu. El a fost crescut trei luni în casa tatălui. 21 Și când a fost lepădat, l‐a ridicat fiica lui Faraon și l‐a crescut ca fiu al ei. 22 Și Moise a fost învățat în orice știință a Egiptenilor și era puternic în cuvintele și faptele lui. 23 Iar când era aproape de patruzeci de ani, i s‐a suit în inimă ca să cerceteze pe frații săi, pe copiii lui Israel. 24 Și văzând pe unul dintre ei nedreptățit, l‐a apărat și a răzbunat pe cel necăjit, omorând pe egiptean. 25 Și el socotea că frații săi înțeleg că Dumnezeu le va da mântuire prin mâna sa; dar ei n‐au înțeles. 26 Și în ziua următoare li s‐a arătat, pe când se băteau, și i‐a îndemnat la pace zicând: Bărbați, voi sunteți frați; pentru ce vă faceți nedreptate unul altuia? 27 Dar cel ce nedreptățea pe aproapele său, l‐a dat înlături zicând: Cine te‐a pus mai mare și judecător peste noi? 28 Nu cumva voiești să mă omori cum ai omorât ieri pe egiptean? 29 La acest cuvânt Moise a fugit și a locuit vremelnic în pământul Madian, unde a născut doi fii. 30 Și după ce s‐au împlinit patruzeci de ani, un înger i s‐a arătat în pustia muntelui Sinai într‐o flacără de foc a unui rug. 31 Și Moise, când a văzut, s‐a minunat de vedenie. Și când s‐a apropiat ca să privească, s‐a făcut un glas al Domnului: 32 Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov. Și Moise tremura și n‐a îndrăznit să privească. 33 Și Domnul i‐a zis: Dezleagă‐ți încălțămintea picioarelor; căci locul pe care stai este pământ sfânt. 34 Am văzut cu adevărat asuprirea poporului meu, care este în Egipt, și am auzit suspinul lor și m‐am pogorât să‐i scot; și acum vino, te trimit în Egipt. 35 Pe acest Moise pe care l‐au tăgăduit zicând: Cine te‐a pus mai mare și judecător? Pe acesta l‐a trimis Dumnezeu, ca mai mare și răscumpărător cu mâna îngerului care i s‐a arătat în rug. 36 Acesta i‐a scos afară, făcând minuni și semne în țara Egiptului și în Marea Roșie și în pustie patruzeci de ani. 37 Acesta este Moise, care a zis copiilor lui Israel: Dumnezeu vă va ridica un proroc dintre frații voștri ca mine; (ascultați‐l) . 38 Acesta este cel ce a fost în adunare în pustie, cu îngerul care îi vorbea în muntele Sinai și cu părinții noștri: care a primit cuvinte vii ca să ni le dea nouă, 39 căruia n‐au voit părinții noștri să‐i fie ascultători, ci l‐au înlăturat și s‐au întors în inimile lor în Egipt, 40 zicând lui Aaron: Fă‐ne dumnezei care vor merge înaintea noastră; căci Moise acesta care ne‐a scos din pământul Egiptului nu știm ce s‐a făcut. 41 Și au făcut un chip de vițel în acele zile și au adus jertfă idolului și se desfătau în lucrurile mâinilor lor. 42 Dar Dumnezeu s‐a întors și i‐a dat să slujească oștirii cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: Nu cumva mi‐ați adus vite înjunghiate și jertfe patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel? 43 Și ați purtat cortul lui Moloh și steaua dumnezeului Remfan, chipurile pe care le‐ați făcut să vă închinați lor; și vă voi strămuta dincolo de Babilon. 44 Părinții noștri aveau cortul mărturiei în pustie, după cum a rânduit cel ce a vorbit lui Moise, ca să‐l facă după chipul pe care‐l văzuse; 45 pe care părinții noștri, la rândul lor, l‐au și adus cu Iosua, când au intrat în stăpânirea Neamurilor pe care le‐a fugărit Dumnezeu de la fața părinților noștri până în zilele lui David; 46 care a aflat har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov. 47 Și Solomon i‐a zidit o casă. 48 Dar Cel Preaînalt nu locuiește în cele făcute de mâini, după cum zice prorocul: 49 Cerul îmi este scaun de domnie și pământul așternut al picioarelor mele; ce fel de casă îmi veți zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele? 50 Oare nu mâna mea a făcut toate acestea?…
Uciderea lui Ștefan cu pietre
51 Voi cu grumazul înțepenit și netăiați împrejur cu inimile și cu urechile, voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt; cum au fost părinții voștri, așa și voi. 52 Pe care dintre proroci nu i‐au prigonit părinții voștri? Și au și omorât pe cei ce au vestit mai dinainte despre venirea Celui Drept, ai cărui vânzători și omorâtori v‐ați făcut voi acum, 53 voi, care ați primit legea prin rânduieli de îngeri și n‐ați păzit‐o!… 54 Când au auzit ei acestea, îi tăia în inimi și scrâșneau cu dinții împotriva lui. 55 Iar el fiind plin de Duhul Sfânt s‐a uitat țintă în cer și a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu 56 și a zis: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu. 57 Dar ei au strigat cu glas mare și și‐au astupat urechile și s‐au năpustit cu un gând asupra lui: 58 și l‐au scos afară din cetate și‐l omorau cu pietre. Și martorii și‐au pus jos veșmintele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59 Și pe când omorau cu pietre pe Ștefan, el chema pe Domnul și zicea: Doamne Isuse, primește duhul meu. 60 Și a îngenuncheat și a strigat cu glas mare: Doamne , nu le pune la socoteală păcatul acesta. Și când a zis aceasta, a adormit.
Cuvântarea lui Ștefan
1 Marele‑preot a zis: „Așa stau lucrurile?” 2 Ștefan a răspuns: „Fraților și părinților, ascultați! Dumnezeul slavei i S‑a arătat părintelui nostru Avraam pe când era în Mesopotamia, înainte să fi locuit în Haran, 3 și i‑a zis: «Ieși din țara ta și din familia ta și vino în țara pe care ți‑o voi arăta.» 4 Atunci, el a ieșit din țara caldeenilor și s‑a așezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l‑a strămutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum. 5 Dar nu i‑a dat ca moștenire nici măcar o palmă de pământ în ea, ci i‑a făgăduit că i‑o va da în stăpânire lui și seminției lui după el , deși nu avea niciun copil. 6 Dumnezeu i‑a spus că seminția lui va locui într‑o țară străină, unde va fi înrobită și va fi asuprită patru sute de ani . 7 «Dar Eu voi judeca neamul care îi va înrobi» , a zis Dumnezeu. «După aceea, vor ieși și Îmi vor sluji în locul acesta.» 8 Apoi i‑a dat legământul circumciziei; și astfel Avraam l‑a născut pe Isaac și l‑a circumcis în ziua a opta, Isaac l‑a născut pe Iacov, și Iacov , pe cei doisprezece patriarhi.
9 Iar patriarhii, fiindcă îl invidiau pe Iosif, l‑au vândut în Egipt. Dar Dumnezeu era cu el 10 și l‑a scos din toate necazurile lui; i‑a dat trecere și înțelepciune înaintea lui Faraon , împăratul Egiptului, care l‑a pus cârmuitor peste Egipt și peste toată casa lui . 11 Dar asupra întregului Egipt și asupra Canaanului s‑a abătut o foamete . Era mare strâmtorare, iar părinții noștri nu găseau hrană. 12 Iacov a auzit că în Egipt este grâu și i‑a trimis pe părinții noștri prima oară. 13 A doua oară, Iosif li s‑a făcut cunoscut fraților săi și Faraon a aflat din ce neam este Iosif. 14 Apoi Iosif a trimis să‑i cheme pe Iacov, tatăl său, și întreaga familie, șaptezeci și cinci de suflete. 15 Iacov s‑a coborât în Egipt; acolo au murit el și părinții noștri, 16 dar au fost strămutați la Sihem și puși în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu preț de argint de la fiii lui Hamor, în Sihem.
17 Când se apropia vremea împlinirii făgăduinței pe care i‑o făcuse Dumnezeu lui Avraam, poporul a crescut și s‑a înmulțit în Egipt, 18 până când peste Egipt s‑a ridicat un alt împărat, care nu‑l cunoștea pe Iosif . 19 Acesta s‑a purtat cu viclenie față de neamul nostru, i‑a asuprit pe părinții noștri și i‑a silit să‑și părăsească pruncii, ca să nu mai trăiască. 20 În vremea aceasta s‑a născut Moise, care era plăcut înaintea lui Dumnezeu. El a fost crescut trei luni în casa tatălui său . 21 Și când a fost părăsit, l‑a luat fiica lui Faraon și l‑a crescut ca pe fiul ei. 22 Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte.
23 Când a împlinit patruzeci de ani, i‑a venit în gând să‑i cerceteze pe frații săi, fiii lui Israel. 24 Și, văzând că unul era nedreptățit, i‑a luat apărarea, l‑a răzbunat pe cel asuprit și l‑a omorât pe egiptean. 25 Credea că frații săi vor înțelege că Dumnezeu le va da izbăvirea prin mâna lui; dar ei n‑au înțeles. 26 A doua zi, a venit la unii care se băteau și i‑a îndemnat la pace, zicând: «Oameni buni, sunteți frați: de ce vă nedreptățiți unul pe altul?» 27 Dar cel care‑l nedreptățea pe aproapele său l‑a repezit și i‑a zis: «Cine te‑a pus pe tine stăpân și judecător peste noi? 28 Vrei să mă omori și pe mine cum l‑ai omorât ieri pe egiptean?» 29 La auzul acestor vorbe , Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Madian, unde a avut doi fii.
30 Peste patruzeci de ani, i s‑a arătat un înger în pustiul muntelui Sinai, în flacăra de foc a unui rug . 31 Moise, când l‑a văzut, s‑a minunat de vedenia aceasta și, pe când se apropia să vadă, s‑a auzit glasul Domnului: 32 «Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, [Dumnezeul] lui Isaac și [Dumnezeul] lui Iacov.» Moise s‑a cutremurat și n‑a îndrăznit să privească. 33 Domnul i‑a zis: «Scoate‑ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt! 34 Am văzut bine apăsarea poporului Meu în Egipt, am auzit tânguirea lor și am coborât să‑i izbăvesc. Vino acum, te trimit în Egipt!» 35 Pe acest Moise, pe care‑l tăgăduiseră ei când au zis «Cine te‑a pus pe tine stăpân și judecător?» , pe acesta Dumnezeu l‑a trimis conducător și izbăvitor, prin îngerul care i se arătase în rug. 36 El i‑a scos din Egipt și a făcut minuni și semne în Egipt, la Marea Roșie și în pustiu, timp de patruzeci de ani. 37 Acest Moise le‑a zis fiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul [vostru], vă va ridica dintre frații voștri un profet ca mine.» 38 El este acela care a fost în adunarea din pustiu, cu îngerul care i‑a vorbit pe muntele Sinai și cu părinții noștri, cel care a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. 39 Dar părinții noștri n‑au vrut să‑i dea ascultare, ci l‑au nesocotit, și în inimile lor s‑au întors către Egipt. 40 I‑au zis lui Aaron: «Fă‑ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci cu acest Moise, care ne‑a scos din țara Egiptului, nu știm ce s‑a întâmplat!» 41 Au făcut un vițel în zilele acelea, au adus jertfă idolului și s‑au bucurat de lucrul mâinilor lor. 42 Atunci, Dumnezeu S‑a întors de la ei și i‑a lăsat să se închine oștirii cerului, după cum este scris în cartea profeților:
Mi‑ați adus voi animale înjunghiate și jertfe
timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israel?
43 Ați purtat cortul lui Moloh
și steaua zeului vostru Refan,
chipurile pe care le‑ați făurit ca să vă închinați lor!
Eu însă vă voi strămuta dincolo de Babilon.
44 Cortul mărturiei era cu părinții noștri în pustiu, așa cum poruncise Cel ce i‑a spus lui Moise să‑l facă după modelul pe care‑l văzuse. 45 După ce l‑au primit, părinții noștri , împreună cu Iosua, l‑au adus când au cucerit popoarele pe care Dumnezeu le‑a izgonit dinaintea părinților noștri, și așa a rămas până în zilele lui David. 46 David a căpătat har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească un lăcaș pentru casa lui Iacov , 47 dar Solomon I‑a zidit o Casă. 48 Cel Preaînalt însă nu locuiește în lăcaș făcut de mâini omenești , după cum zice profetul:
49 Cerul este tronul Meu,
și pământul este reazem picioarelor Mele.
Ce fel de casă Îmi veți zidi, zice Domnul,
sau care va fi locul Meu de odihnă?
50 Oare nu mâna Mea a făcut toate acestea?
51 Oameni îndărătnici , care aveți inima și urechile necircumcise ! Voi întotdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt! Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi! 52 Pe care dintre profeți nu l‑au prigonit părinții voștri? I‑au omorât pe cei care anunțau venirea Celui Drept, ai cărui trădători și ucigași sunteți 53 voi, care ați primit Legea prin mijlocirea îngerilor, și n‑ați păzit‑o!”
Uciderea lui Ștefan cu pietre
54 Când au auzit ei aceste cuvinte , clocoteau de mânie în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. 55 Dar Ștefan , plin de Duhul Sfânt, și‑a ațintit privirea spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu 56 și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu!” 57 Dar ei au început să răcnească, și‑au astupat urechile și s‑au năpustit toți într‑un gând asupra lui. 58 L‑au târât afară din cetate și au început să arunce cu pietre în el. Martorii și‑au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul 59 și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!” 60 Apoi a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: „Doamne , nu le ține în seamă păcatul acesta!” Și, după ce a vorbit astfel, a adormit.