Descoperirea nouă printr‐o arătare cerească
1 În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, un cuvânt a fost descoperit lui Daniel, al cărui nume se chemă Beltșațar; și cuvântul este adevărat, dar vremea încercării este mare; și el a priceput cuvântul și a înțeles vedenia. 2 În zilele acelea eu, Daniel, am fost în jale trei săptămâni de zile. 3 N‐am mâncat pâine plăcută și carne și vin n‐au intrat în gura mea, nici nu m‐am uns deloc până la împlinirea celor trei săptămâni de zile. 4 Și în ziua douăzeci și patru a lunii întâi, eram la malul râului celui mare, care este Hidechel . 5 Mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată, un om îmbrăcat în in și coapsele sale încinse cu aur curat de Ufaz; 6 și trupul său era ca hrisolitul și fața sa ca înfățișarea fulgerului și ochii săi ca făcliile de foc și brațele sale și picioarele sale ca privirea aramei lustruite și glasul cuvintelor sale ca glasul unei mulțimi. 7 Și numai eu, Daniel, am văzut vedenia, ci bărbații care erau cu mine n‐au văzut vedenia, dar o mare zguduire a căzut peste ei și au fugit ca să se ascundă. 8 Și am rămas singur și am văzut această mare vedenie și n‐a rămas putere în mine: căci frumusețea mea s‐a schimbat în sluțenie și nu mi‐a rămas putere. 9 Totuși am auzit glasul cuvintelor sale : și când am auzit glasul cuvintelor sale, am căzut într‐o mare amețeală pe fața mea, cu fața la pământ. 10 Și, iată, o mână s‐a atins de mine și m‐a pus pe genunchii mei și pe palmele mâinilor mele. 11 Și el mi‐a zis: Daniele, bărbat mult iubit , pricepe cuvintele pe care ți le voi vorbi și stai drept, căci sunt trimis acum către tine. Și când a vorbit cu mine cuvântul acesta, am stat tremurând. 12 Atunci mi‐a zis: Nu te teme , Daniele, căci din ziua întâi, de când ți‐ai îndreptat inima spre înțelegere și spre smerirea ta înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite și eu am venit din pricina cuvintelor tale. 13 Dar mai marele împărăției Persiei mi s‐a împotrivit douăzeci și una de zile și iată, Mihail , unul din mai marii cei mai de seamă, a venit să mă ajute și am rămas acolo cu împărații Persiei. 14 Acum am venit să te fac să înțelegi ce se va întâmpla poporului tău la sfârșitul zilelor: căci vedenia este încă pentru multe zile. 15 Și pe când vorbea el cu mine aceste cuvinte, mi‐am pus fața la pământ și am amuțit. 16 Și iată unul după asemănarea fiilor oamenilor s‐a atins de buzele mele: atunci mi‐am deschis gura și am vorbit și am zis celui ce sta înaintea mea: Domnul meu, din pricina vedeniei au venit dureri asupra mea și nu mi‐a mai rămas putere. 17 Și cum poate slujitorul domnului meu să vorbească cu acest domn al meu? Și cât pentru mine, de acum n‐a rămas în mine nicio putere, nici suflare n‐a rămas în mine. 18 Și iarăși unul ca înfățișarea unui om s‐a atins de mine și m‐a întărit. 19 Și a zis : Nu te teme , bărbat mult iubit; pace ție, fii tare, da, fii tare! Și pe când vorbea cu mine, am fost întărit și am zis: Să vorbească domnul meu, căci m‐ai întărit. 20 Atunci a zis: Știi oare de ce am venit la tine? Și acum mă voi întoarce să mă bat cu mai marele Persiei; și când voi ieși, iată, mai marele Greciei va veni. 21 Dar îți voi da de știre ce este pus în Scriptura adevărului și nu este nimeni care să se întărească cu mine împotriva acestora decât Mihail , mai marele vostru.
Profeția marelui război și victoria lui Mihail
1 În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, i s‑a descoperit un cuvânt profetic lui Daniel, cel numit Beltșațar. Acest cuvânt este adevărat și prevestește un mare război . El a înțeles cuvântul și a priceput descoperirea.
2 În vremea aceea, eu, Daniel, de trei săptămâni încheiate eram foarte întristat . 3 Nu mâncasem bucate alese, nu pusesem în gură nici carne, nici vin, și nu-mi unsesem fața, până la împlinirea celor trei săptămâni.
4 În a douăzeci și patra zi a lunii întâi, în timp ce mă aflam lângă râul cel mare, Tigru, 5 mi‑am ridicat ochii și am văzut ca aievea un Om îmbrăcat în veșminte albe de in și încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz . 6 Trupul Lui era ca topazul auriu , fața Îi strălucea ca fulgerul , ochii Lui erau ca niște torțe aprinse, brațele și picioarele Lui erau ca arama lustruită, iar glasul cuvintelor Lui era ca vuietul unei mari mulțimi.
7 Eu, Daniel, am văzut singur vedenia aceasta. Oamenii care erau cu mine n‑au văzut‑o; dar o mare spaimă a căzut peste ei și au fugit să se ascundă. 8 Eu am rămas singur când am văzut această măreață vedenie. Puterile m‑au părăsit , culoarea din obraji mi‑a pierit și nu mi‑a rămas pic de vlagă. 9 Am auzit tunetul cuvintelor Lui și, când I‑am auzit glasul, am căzut leșinat, cu fața la pământ.
10 Și, iată, o mână m‑a atins și m‑a așezat în genunchi, sprijinit în podul palmelor. 11 Și cel ce m‑a atins mi‑a zis: „Daniele, om preaiubit , fii atent la cuvintele pe care ți le voi spune și ridică‑te, căci la tine am fost trimis acum!” După ce mi‑a vorbit astfel, m‑am ridicat tremurând.
Războiul nevăzut
12 El mi‑a zis: „Nu te teme, Daniele ! Cuvintele tale au fost ascultate încă din prima zi, de când ți‑ai pus inima să înțelegi și să te smerești prin post înaintea Dumnezeului tău. Iar eu am venit ca răspuns la cuvintele tale. 13 Căpetenia împărăției Persiei mi‑a stat împotrivă douăzeci și una de zile. Dar, iată, Mihail , una dintre căpeteniile cele mai de seamă, mi‑a venit în ajutor , întrucât rămăsesem singur acolo , lângă împărații Persiei. 14 Am venit deci să‑ți fac cunoscut ce i se va întâmpla poporului tău în vremurile viitoare , fiindcă urmează încă o profeție pentru acele zile .”
15 Pe când îmi vorbea aceste lucruri, mi‑am plecat ochii în pământ și am rămas mut. 16 Dar, iată, cineva asemenea oamenilor mi‑a atins buzele; și atunci am deschis gura, am vorbit și i‑am zis celui ce stătea înaintea mea: „Domnul meu, la vederea acestei apariții mă trec toți fiorii și nu mai am nicio putere! 17 Cum ar putea robul domnului meu să‑i vorbească domnului meu? Acum nu mai am putere și abia mai pot sufla!” 18 Atunci, cel ce avea înfățișare omenească m‑a atins iarăși și m‑a întărit. 19 El mi‑a zis : „Nu te teme , om preaiubit! Fii pe pace! Fii tare!” Și, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri și am zis: „Vorbește, domnul meu, căci m‑ai întărit!” 20 El mi‑a zis: „Știi de ce am venit la tine? Acum trebuie să mă întorc, ca să continui lupta cu căpetenia Persiei. Și, când voi pleca eu, va veni căpetenia Greciei! 21 Dar, înainte de acestea, vreau să‑ți fac cunoscut ce trebuie scris în Cartea Adevărului.
(Nu este nimeni care să mă susțină împotriva acestor căpetenii în afară de căpetenia voastră, Mihail .