Berbecul, țapul și cornul cel mic
1 În al treilea an al domniei împăratului Belșațar mi s‐a arătat o vedenie, mie, lui Daniel, după aceea care mi se arătase la început . 2 Și am văzut în vedenie și a fost așa: când am văzut, eram în Susa , palatul care este în ținutul Elam. Și am văzut în vedenie și eram lângă râul Ulai. 3 Și mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată, înaintea râului sta un berbec care avea două coarne: și cele două coarne erau înalte și unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt crescuse cel din urmă. 4 Am văzut berbecul împungând către apus și miazănoapte și miazăzi și nicio fiară nu putea să stea înaintea lui și nu era cine să scape din mâna lui și făcea după voia sa și a ajuns mare. 5 Și luam seama și iată, un țap venea de la apus peste fața întregului pământ și n‐atingea pământul: și țapul avea un corn însemnat între ochii săi. 6 Și a venit la berbecul care avea două coarne, pe care‐l văzusem stând înaintea râului, și s‐a repezit asupra lui în furia puterii sale. 7 Și l‐am văzut apropiindu‐se de berbec și s‐a mâniat pe el și a lovit pe berbec și i‐a frânt amândouă coarnele; și nu era putere în berbec ca să stea înaintea lui; și l‐a aruncat la pământ și a călcat peste el și nu era cine să scape pe berbec din mâna lui. 8 Și țapul a ajuns nespus de mare și când s‐a întărit, i s‐a frânt cornul cel mare și în locul lui au ieșit patru coarne însemnate către cele patru vânturi ale cerurilor. 9 Și dintr‐unul din ele a ieșit un corn mic care a ajuns nespus de mare către miazăzi , către răsărit și către frumusețea pământului. 10 Și s‐a făcut mare până la oștirea cerurilor și a aruncat la pământ o parte din oștire și din stele și a călcat peste ele. 11 Da, s‐a mărit chiar până la mai marele oștirii; și s‐a luat de la el jertfa necurmată și locul locașului său sfințit a fost aruncat jos. 12 Și o vreme de încercare a fost rânduită jertfei necurmate din pricina fărădelegii. Și el a aruncat adevărul la pământ și a lucrat după plac și a izbutit . 13 Și am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt zicea către cel nenumit care vorbea: Până când va fi vedenia despre jertfa necurmată și despre fărădelegea pustiitoare, spre a da sfântul locaș și oștirea să fie călcate în picioare? 14 Și mi‐a zis: Până la două mii trei sute de seri și dimineți; atunci sfântul locaș va fi curățit. 15 Și a fost așa : când eu, Daniel, am văzut vedenia, am căutat priceperea ei și iată, a stat înaintea mea ca înfățișarea unui om . 16 Și am auzit un glas de om între malurile Ulaiului și a strigat și a zis: Gavrile , fă pe acesta să înțeleagă vedenia. 17 Și el s‐a apropiat unde stam; și când a venit, m‐am înfricoșat și am căzut pe fața mea și el mi‐a zis: Pricepe, fiu al omului, căci vedenia este pentru vremea sfârșitului. 18 Și pe când vorbea cu mine, am fost într‐o adâncă amețeală cu fața la pământ. Și m‐a atins și m‐a făcut să stau drept. 19 Și a zis: Iată, te voi face să cunoști ce va fi la sfârșitul mâniei, căci sfârșitul va fi la vremea hotărâtă. 20 Berbecul pe care l‐ai văzut având două coarne sunt împărații Mediei și ai Persiei. 21 Și țapul cel păros este împăratul Greciei; și cornul cel mare care era între ochii săi este cel dintâi împărat . 22 Și că s‐a frânt și au crescut patru în locul său: patru împărății se vor ridica din acest neam, dar nu cu puterea lui. 23 Și în vremea din urmă a împărăției lor, când cei răi vor umple măsura, se va scula un împărat cumplit la față și priceput în uneltiri. 24 Și puterea lui va fi tare, dar nu prin chiar puterea sa; și va strica în chip minunat și va izbuti și va lucra după plac și va nimici pe cei puternici și pe poporul sfinților. 25 Și prin viclenia sa va face să izbutească înșelăciunea în mâna sa și se va semeți în inima sa și va strica pe mulți în pacea lor și se va ridica împotriva mai marelui mai marilor, dar va fi frânt fără mână . 26 Și vedenia despre serile și diminețile care ți s‐a spus este adevărată; dar pecetluiește vedenia, căci este după multe zile. 27 Și eu , Daniel, am leșinat și am fost bolnav câteva zile; apoi m‐am sculat și am făcut lucrurile împăratului. Și eram uimit de vedenie și nu era cine s‐o priceapă.
Cornul nelegiuit și triumful sanctuarului
1 În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o nouă vedenie, după cea care mi se arătase mai înainte . 2 În vedenia aceasta, se făcea că eram în cetatea Susa , din provincia Elam, și mă aflam aproape de canalul Ulai. 3 Mi‑am ridicat ochii și iată că un berbec stătea în picioare în fața canalului. Avea două coarne mari: unul era mai mare decât celălalt, dar cel mai mare era ultimul care crescuse. 4 Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; niciun animal nu‑i putea sta împotrivă și nimeni nu avea scăpare dinaintea lui; făcea ce voia și ajunsese puternic.
5 Apoi, am băgat de seamă că dinspre apus venea un țap, cutreierând toată fața pământului, fără să atingă pământul; țapul acesta avea un corn mare între ochi. 6 A venit până la berbecul cu două coarne pe care‑l văzusem stând în fața canalului și s‑a repezit asupra lui cu mare mânie. 7 L‑am văzut apropiindu‑se de berbec și aruncându‑se furios asupra lui. L‑a izbit pe berbec și i‑a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se poată împotrivi. L‑a trântit la pământ și l‑a călcat în picioare, astfel încât berbecul n‑a mai avut scăpare.
8 Țapul însă a ajuns foarte puternic. Dar, când a ajuns puternic de tot, i s‑a frânt cornul cel mare, iar în locul lui au crescut alte patru coarne mari , spre cele patru vânturi ale cerurilor.
9 Dintr‑unul din ele a ieșit un corn mic,
care s‑a mărit nespus de mult spre miazăzi ,
spre răsărit și spre Țara Minunată.
10 S‑a înălțat până la oștirea cerurilor ,
a doborât la pământ o parte din oștire, din stele,
și le‑a călcat în picioare.
11 S‑a înălțat chiar până la Căpetenia oștirii ,
I‑a luat jertfa necurmată
și a disprețuit locașul Sanctuarului Lui.
12 A pus oști în slujba jertfei necurmate, în apostazie .
A aruncat adevărul la pământ,
și a izbutit în ce a lucrat .
13 L‑am auzit pe un sfânt vorbind. Și un alt sfânt l‑a întrebat pe cel dintâi, care vorbea:
„Până când se întinde vedenia despre jertfa necurmată,
despre impunerea apostaziei pustiitorului
și despre călcarea în picioare a Sanctuarului și a oștirii?”
14 Și el i‑a răspuns:
„Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți ,
apoi Sanctuarului i se va face dreptate!”
15 Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam s‑o înțeleg, a apărut înaintea mea cineva cu înfățișare omenească. 16 Și am auzit un glas omenesc deasupra canalului Ulai, strigând: „Gabriele , ajută‑l să înțeleagă vedenia!” 17 Atunci, el a venit lângă mine, dar, la apropierea lui, m‑am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. El mi‑a zis: „Înțelege, fiul omului, că vedenia se întinde până la timpul sfârșitului !” 18 În timp ce vorbea cu mine, am leșinat, cum stăteam eu cu fața la pământ. El s‑a atins de mine , m‑a ridicat în picioare 19 și mi‑a zis: „Iată, îți voi face cunoscut ce se va întâmpla în vremea viitoare a mâniei , da, până la vremea sfârșitului:
20 Berbecul pe care l‑ai văzut, cu cele două coarne, îi reprezintă pe împărații mezilor și perșilor. 21 Țapul este împărăția grecilor, iar cornul cel mare dintre ochii lui este primul lor împărat . 22 Cele patru coarne crescute în locul cornului frânt sunt patru împărății, care se vor ridica din neamul grecilor , dar fără puterea pe care o avusese el.
23 Iar în ultima parte a domniei lor,
când se va umple măsura fărădelegilor,
se va ridica un împărat nerușinat și perfid.
24 El va fi puternic, dar nu prin puterea lui;
va pricinui distrugeri uluitoare,
va reuși în tot ce va face
și îi va nimici pe cei puternici
și pe poporul sfinților .
25 Prin iscusința lui ,
va face ca amăgirea să prospere în mâna lui .
El se va înălța în inima lui
și fără veste îi va nimici pe mulți.
Se va ridica împotriva Căpeteniei Căpeteniilor,
dar va fi înfrânt fără ajutorul vreunei mâini omenești.
26 Descoperirea despre «seri și dimineți»
care a fost rostită este adevărată .
Dar tu ține ascunsă profeția,
fiindcă este pentru multe zile .”
27 Eu , Daniel, am rămas copleșit și am fost bolnav câteva zile. După aceea, m‑am sculat ca să‑mi continui slujba la împărat. Eram răvășit de această descoperire și nu o înțelegeam .