Moise vorbește dincoace de Iordan
1 Acestea sunt cuvintele pe care le‐a vorbit Moise către tot Israelul dincoace de Iordan, în pustie, în câmpie în dreptul Sufului între Paran și Tofel și Laban și Hațerot și Di‐Zahab. 2 Sunt unsprezece zile de la Horeb pe calea muntelui Seir până la Cades‐Barnea. 3 Și a fost așa : în anul al patruzecilea, în luna a unsprezecea, la întâi ale lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel după toate cele ce‐i poruncise Domnul pentru ei, 4 după ce bătuse pe Sihon, împăratul amoriților, care locuia în Hesbon și pe Og, împăratul Basanului, care locuia în Aștarot, la Edrei . 5 Dincoace de Iordan în țara Moabului a început Moise să desfășoare această lege zicând: 6 Domnul Dumnezeul nostru ne‐a vorbit în Horeb zicând: Destul ați stat în muntele acesta. 7 Întoarceți‐vă și plecați și mergeți în ținutul muntos al amoriților și la toate vecinătățile lui în câmpie, în ținutul muntos și pe șes și la miazăzi și pe țărmul mării în țara cananiților și la Liban până la râul cel mare, râul Eufrat. 8 Iată, v‐am pus țara înainte; intrați și stăpâniți țara, pe care Domnul a jurat părinților voștri, lui Avraam , lui Isaac și lui Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei.
Cum a pus judecători
9 Și v‐am vorbit în vremea aceea, zicând: Nu vă pot purta singur. 10 Domnul Dumnezeul vostru v‐a înmulțit, și iată, astăzi sunteți o mulțime ca stelele cerurilor: 11 Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă facă de o mie de ori mai mulți decât sunteți și să vă binecuvânteze, cum v‐a spus! 12 Cum voi purta eu singur sarcina voastră și povara voastră și cearta voastră? 13 Luați‐vă bărbați înțelepți și pricepuți și cunoscuți, după semințiile voastre, și‐i voi face capi peste voi. 14 Și mi‐ați răspuns, și ați zis: Bun este de făcut lucrul pe care l‐ai vorbit. 15 Și am luat pe capii semințiilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i‐am făcut capi peste voi, mai mari peste mii și mai mari peste sute și mai mari peste cincizeci și mai mari peste zece și dregători după semințiile voastre. 16 Și am poruncit judecătorilor voștri, în vremea aceea, zicând: Ascultați între frații voștri și judecați cu dreptate între om și fratele său și străinul de loc care este cu el. 17 Să nu căutați la față în judecată; să ascultați atât pe cel mic cât și pe cel mare. Să nu vă temeți de fața omului, căci judecata este a lui Dumnezeu ; și pricina care vă este prea grea, s‐o aduceți la mine și o voi asculta. 18 Și în vremea aceea v‐am poruncit toate lucrurile pe care aveți să le faceți.
De la Horeb la Cades‐Barnea
19 Și noi am plecat de la Horeb și am mers prin toată pustia aceea mare și înfricoșată, pe care ați văzut‐o, pe calea spre ținutul muntos al amoriților, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, și am venit la Cades‐Barnea. 20 Și v‐am zis: Ați ajuns la ținutul muntos al amoriților pe care ni‐l dă Domnul Dumnezeul nostru. 21 Iată Domnul Dumnezeul tău ți‐a pus țara înainte: Suie‐te, ia‐o în stăpânire, după cum ți‐a zis Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme , nici nu te înfricoșa. 22 Și v‐ați apropiat toți de mine și ați zis: Să trimitem oameni înaintea noastră, ca să ne iscodească țara, și să ne aducă vorbă despre calea pe care avem să ne suim, și de cetățile la care vom veni. 23 Și cuvântul a fost bun în ochii mei; și am luat dintre voi doisprezece bărbați, un bărbat de fiecare seminție. 24 Și ei s‐au întors și s‐au suit pe ținutul muntos și au venit până la valea Eșcol și au iscodit‐o. 25 Și au luat în mâinile lor din roada țării și ne‐au adus jos și ne‐au adus vorbă și au zis: Țara pe care ne‐a dat‐o Domnul Dumnezeul nostru este bună. 26 Dar n‐ați voit să vă suiți, ci v‐ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru. 27 Și ați cârtit în corturile voastre și ați zis: Fiindcă Domnul ne‐a urât , ne‐a scos din țara Egiptului ca să ne dea în mâna amoriților ca să ne piardă. 28 Unde să ne suim? Frații noștri ne‐au muiat inima zicând: Poporul este mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și cu ziduri până la ceruri; ba am văzut acolo și pe fiii anachimilor. 29 Și v‐am zis: Nu vă spăimântați nici nu vă temeți de ei! 30 Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta el însuși pentru voi, după toate cele ce a făcut pentru voi înaintea ochilor voștri în Egipt, 31 și în pustie, unde ai văzut cum Domnul Dumnezeul tău te‐a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe toată calea pe care ați umblat până ați ajuns în locul acesta. 32 Și totuși în lucrul acesta n‐ați crezut pe Domnul Dumnezeul vostru, 33 care mergea pe cale înaintea voastră să vă caute un loc de tăbărâre, noaptea în foc, ca să vă arate calea pe care aveți să mergeți și ziua în nor. 34 Și Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre și s‐a mâniat și a jurat zicând: 35 De va vedea vreunul din oamenii aceștia din acest neam rău, țara aceea bună pe care am jurat s‐o dau părinților voștri! 36 Afară de Caleb, fiul lui Iefune, el o va vedea și lui și copiilor săi voi da țara pe care a călcat, pentru că a urmat pe deplin pe Domnul. 37 Și Domnul s‐a mâniat și pe mine din pricina voastră, zicând: Nici tu nu vei intra acolo. 38 Iosua , fiul lui Nun, care stă înaintea ta, el va intra acolo: întărește‐l , căci el va face pe Israel s‐o moștenească. 39 Și pruncii voștri, despre care ați zis: vor fi de pradă! Și copiii voștri care astăzi nu cunosc nici binele nici răul, ei vor intra acolo și lor le‐o voi da și o vor stăpâni. 40 Dar voi întoarceți‐vă înapoi și plecați în pustie pe calea Mării‐Roșii! 41 Și ați răspuns și mi‐ați zis: Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui și ne vom lupta, după toate cele ce ne‐a poruncit Domnul Dumnezeul nostru. Și v‐ați încins fiecare cu armele sale de război, și v‐ați încumetat să vă suiți pe ținutul muntos. 42 Și Domnul mi‐a zis: Spune‐le: Nu vă suiți nici nu vă luptați, căci eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiți bătuți în fața vrăjmașilor voștri. 43 Și v‐am spus, dar n‐ați ascultat, ci v‐ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului și v‐ați semețit și v‐ați suit pe ținutul muntos. 44 Și amoritul care locuia pe acel ținut muntos a ieșit împotriva voastră și v‐a urmărit, cum fac albinele , și v‐a tăiat în bucăți în Seir până la Horma. 45 Și v‐ați întors și ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul n‐a ascultat glasul vostru nici nu și‐a plecat urechea spre voi. 46 Și ați locuit în Cades multe zile, zilele cât ați locuit.
1 Acestea sunt cuvintele pe care le‑a spus Moise întregului Israel dincoace de Iordan , în pustiu, în Arava , față în față cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Hațerot și Di‑Zahab. 2 (Unsprezece zile durează călătoria de la Horeb până la Cadeș‑Barnea, pe drumul spre muntele Seir.)
Plecarea de la Sinai
3 În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în prima zi a lunii, Moise le‑a spus fiilor lui Israel tot ce‑i poruncise DOMNUL cu privire la ei, 4 după ce i‑a bătut pe Sihon, regele amoriților, care domnea la Heșbon, și pe Og, regele Bașanului, care domnea la Aștarot și la Edrei . 5 Dincoace de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta, zicând: 6 „DOMNUL, Dumnezeul nostru, ne‑a vorbit la Horeb astfel: «Destul ați locuit pe muntele acesta! 7 Întoarceți‑vă și porniți la drum! Străbateți muntele amoriților și toate locurile din vecinătatea lui – Arava, ținutul muntos, Șefela, Neghev și țărmul mării –, țara canaaniților și Libanul, până la Râul cel Mare, râul Eufrat! 8 Iată că v‑am pus țara înainte: intrați și luați în stăpânire această țară pe care DOMNUL le‑a jurat părinților voștri – lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov – că le‑o va da lor și seminței lor după ei!»
Alegerea judecătorilor
9 În vremea aceea, v‑am spus astfel: «Nu vă pot purta singur. 10 DOMNUL, Dumnezeul vostru, v‑a înmulțit, și iată‑vă azi ca stelele cerului de mulți . 11 DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri , să vă sporească de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după cum v‑a făgăduit! 12 Cum să port eu singur greutățile, poverile și neînțelegerile voastre? 13 Alegeți‑vă niște bărbați înțelepți, pricepuți și respectați din semințiile voastre, și‑i voi pune în fruntea voastră!» 14 Voi mi‑ați răspuns și ați zis: «Ce spui tu să facem este un lucru bun.»
15 I‑am luat atunci pe capii semințiilor voastre, bărbați înțelepți și respectați, și i‑am pus în fruntea voastră ca mai‑mari peste mii, mai‑mari peste sute, mai‑mari peste cincizeci, mai‑mari peste zeci și, de asemenea, ca dregători peste semințiile voastre. 16 Le‑am poruncit, în vremea aceea, judecătorilor voștri, zicând: «Ascultați‑i pe frații voștri și judecați cu dreptate pricina pe care un om o are cu fratele lui sau cu un străin! 17 Nu căutați la fața oamenilor, când judecați; ascultați‑l atât pe cel mic, cât și pe cel mare; nu vă temeți de nimeni, căci judecata este a lui Dumnezeu ! Iar pricina care este prea grea pentru voi s‑o aduceți înaintea mea, ca s‑o aud!» 18 V‑am poruncit în vremea aceea tot ce aveați de făcut.
Răzvrătirea de la Cadeș‑Barnea
19 Am plecat din Horeb și am străbătut tot pustiul acela mare și înfricoșător pe care l‑ați văzut; am luat drumul spre muntele amoriților, cum ne poruncise DOMNUL, Dumnezeul nostru, și am ajuns la Cadeș‑Barnea. 20 Și eu v‑am zis: «Ați ajuns la muntele amoriților, pe care DOMNUL, Dumnezeul nostru, ni‑l dă nouă. 21 Iată că DOMNUL, Dumnezeul tău, îți pune țara înainte; suie‑te și ia‑o în stăpânire, cum ți‑a spus DOMNUL, Dumnezeul părinților tăi; nu te teme și nu te înspăimânta!» 22 Voi v‑ați apropiat cu toții de mine și ați zis: «Să trimitem niște bărbați înaintea noastră ca să iscodească țara și să ne aducă vești despre drumul pe care ne vom sui în ea și despre cetățile în care vom ajunge.» 23 Părerea aceasta mi s‑a părut bună și am luat dintre voi doisprezece bărbați, câte unul din fiecare seminție. 24 Ei au pornit, au luat‑o spre munți, au ajuns la pârâul Eșcol și au iscodit țara . 25 Au luat în mâinile lor din roadele țării și le‑au adus la noi; ne‑au adus vești și au zis: «Țara pe care ne‑o dă DOMNUL, Dumnezeul nostru, este bună .»
26 Dar voi n‑ați vrut să urcați și v‑ați răzvrătit împotriva poruncii DOMNULUI, Dumnezeului vostru. 27 Ați cârtit în corturile voastre și ați zis: «DOMNUL ne urăște și ne‑a scos din țara Egiptului ca să ne dea în mâinile amoriților și să ne nimicească. 28 Unde să ne suim? Frații noștri ne‑au înmuiat inima, zicând: ‘Poporul acela este mai mare și mai înalt la statură decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; chiar și fii ai anachimilor am văzut acolo.’» 29 Eu v‑am zis: «Să nu vă înspăimântați și să nu vă fie frică de ei! 30 DOMNUL, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, va lupta El Însuși pentru voi, după cum a făcut‑o pentru voi în Egipt, sub ochii voștri, 31 și în pustiul pe care l‑ai văzut și în care DOMNUL, Dumnezeul tău, te‑a purtat așa cum își poartă un om fiul, tot drumul pe care l‑ați făcut până la sosirea voastră în locul acesta.» 32 Totuși, voi n‑ați avut încredere în DOMNUL, Dumnezeul vostru, 33 Cel care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: într‑un foc noaptea, ca să vă arate drumul pe care să mergeți, și într‑un nor ziua.
34 DOMNUL a auzit glasul cuvintelor voastre, S‑a mâniat și a jurat , zicând: 35 «Niciunul din bărbații aceștia, din generația aceasta rea, nu va vedea țara cea bună pe care am jurat că le‑o voi da părinților voștri, 36 în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea; țara în care a mers le‑o voi da lui și fiilor lui, pentru că L‑a urmat pe DOMNUL în totul.»
37 DOMNUL S‑a mâniat și pe mine din pricina voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra în ea. 38 Iosua , fiul lui Nun, cel ce stă înaintea ta , va intra în ea; întărește‑l , căci el va da țara ca moștenire lui Israel. 39 Iar copilașii voștri, despre care ați zis că vor ajunge o pradă, și fiii voștri, care azi nu deosebesc binele de rău , ei vor intra acolo; da, lor le‑o voi da și ei o vor lua în stăpânire. 40 Dar voi întoarceți‑vă și plecați în pustiu, pe drumul către Marea Roșie!»
41 Voi ați răspuns și mi‑ați zis: «Am păcătuit împotriva DOMNULUI! Ne vom sui și vom lupta, întocmai cum ne‑a poruncit DOMNUL, Dumnezeul nostru.» Și v‑ați încins fiecare armele de luptă și v‑ați încumetat să vă suiți pe munte. 42 DOMNUL mi‑a zis: «Spune‑le: ‘Nu vă suiți la luptă, ca să nu fiți bătuți de vrăjmașii voștri, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru!’» 43 Eu v‑am spus, dar n‑ați ascultat. V‑ați răzvrătit împotriva poruncii DOMNULUI, v‑ați semețit și v‑ați urcat pe munte. 44 Atunci, amoriții, locuitorii acestui munte, v‑au ieșit înainte și v‑au urmărit cum fac albinele ; v‑au bătut din Seir până la Horma. 45 Voi v‑ați întors și ați plâns înaintea DOMNULUI, dar DOMNUL nu v‑a ascultat glasul și n‑a luat aminte la voi. 46 Și ați rămas la Cadeș, unde ați locuit multă vreme.