Umblarea prin pustie până la biruința asupra lui Sihon
1 Și ne‐am întors și am plecat în pustie pe calea spre Marea‐Roșie, cum îmi vorbise Domnul; și am ocolit muntele Seir multe zile. 2 Și Domnul mi‐a vorbit, zicând: 3 Destul ați ocolit muntele acesta; întoarceți‐vă spre miazănoapte. 4 Și poruncește poporului zicând : Veți trece prin hotarul fraților voștri copiii lui Esau care locuiesc în Seir și ei se vor teme de voi. Feriți‐vă foarte mult de ei. 5 Nu vă luați la luptă cu ei; căci nu vă voi da din țara lor nici cât să puneți talpa piciorului, căci muntele Seir l‐am dat în stăpânire lui Esau. 6 Să cumpărați de la ei hrană cu argint și să mâncați și să cumpărați apă cu argint de la ei și să beți. 7 Căci Domnul Dumnezeul tău te‐a binecuvântat în tot lucrul mâinii tale. El a cunoscut mersul tău prin această mare pustie. În acești patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine; nu ți‐a lipsit nimic. 8 Și ne‐am abătut de la frații noștri copiii lui Esau care locuiesc în Seir, de la calea câmpiei de la Elat și de la Ețion‐Gheber și ne‐am întors și am trecut pe calea pustiei Moabului. 9 Și Domnul mi‐a zis: Nu vă purtați ca vrăjmași cu Moab, nici nu începe lupta cu ei, căci nu‐ți voi da nicio stăpânire din țara lor; căci Arul l‐am dat în stăpânire copiilor lui Lot. 10 Mai înainte locuiau acolo emimii , popor mare, și mult și înalt ca anachimii. 11 Au fost socotiți și ei uriași ca anachimii, dar moabiții îi numesc emimi. 12 Iar mai înainte locuiau în Seir horiții. Și copiii lui Esau i‐au alungat și i‐au pierdut dinaintea lor și au locuit în locul lor, cum a făcut Israel în țara pe care o are în stăpânire, pe care le‐a dat‐o Domnul. 13 Acum sculați‐vă și treceți pârâul Zered. Și am trecut pârâul Zered. 14 Și zilele în care am venit de la Cades‐Barnea până am trecut pârâul Zered au fost treizeci și opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul bărbaților de război, cum le jurase Domnul. 15 Chiar și mâna Domnului a fost împotriva lor ca să‐i piardă din mijlocul taberei până au pierit. 16 Și a fost așa : după ce toți bărbații de război au pierit murind din popor, 17 Domnul mi‐a vorbit zicând: 18 Vei trece astăzi hotarul Moabului Arul, 19 și te vei apropia în fața copiilor lui Amon; să nu te porți cu ei ca vrăjmași și să nu te iei la luptă cu ei; căci nu‐ți voi da o stăpânire din țara copiilor lui Amon; căci am dat‐o în stăpânire copiilor lui Lot. 20 (Și aceasta este socotită o țară de uriași: uriașii locuiau mai înainte în ea și amoniții îi numesc zamzumimi — 21 popor mare și mult și înalt ca anachimii; și Domnul i‐a pierdut dinaintea lor, și i‐au alungat și au locuit în locul lor; 22 cum a făcut copiilor lui Esau, care locuiesc în Seir, dinaintea cărora a pierdut pe horiți ; și i‐au alungat și au locuit în locul lor până în ziua de astăzi. 23 Și pe aviții , care locuiau prin sate până la Gaza (i‐au pierdut caftoriții care au ieșit din Caftor și au locuit în locul lor). 24 Sculați‐vă, plecați și treceți râul Arnon! Iată, am dat în mâna ta pe Sihon amoritul, împăratul Hesbonului și țara lui; începe, stăpânește și ia‐te la luptă cu el. 25 Astăzi voi începe să pun temerea de tine și spaima de tine peste toate popoarele de sub toate cerurile, căci vor auzi vestea de tine și se vor cutremura și se vor îngrozi de tine. 26 Și au trimis soli din pustia Chedemot la Sihon, împăratul Hesbonului, cu cuvinte de pace, zicând: 27 Lasă‐mă să trec prin țara ta: voi merge numai pe drumul mare; nu mă voi abate nici la dreapta nici la stânga. 28 Să‐mi vinzi bucate pe argint ca să mănânc; și să‐mi dai apă pe argint ca să beau; numai voi trece cu picioarele, 29 cum mi‐au făcut copiii lui Esau care locuiesc în Seir, și moabiții care locuiesc în Ar, până voi trece Iordanul înțara pe care ni‐o dă Domnul Dumnezeul nostru. 30 Dar Sihon , împăratul Hesbonului, n‐a voit să ne lase să trecem pe la al; căci Domnul Dumnezeul tău i‐a învârtoșat duhul și i‐a îndărătnicit inima ca să‐l dea în mâna ta, ca astăzi. 31 Și Domnul mi‐a zis: Iată, am început să dau înaintea ta pe Sihon și țara lui; începe, ia în stăpânire țara ca s‐o stăpânești. 32 Și Sihon a ieșit împotriva noastră la luptă, el și tot poporul său, la Iahaț. 33 Și Domnul Dumnezeul nostru l‐a dat înaintea noastră; și l‐am bătut pe el și pe fiii săi și pe tot poporul său. 34 Și în vremea aceea am luat toate cetățile lui, am pierdut cu desăvârșire toate cetățile, pe bărbați și femei și copii: n‐am lăsat pe nimeni să scape. 35 Numai dobitoacele am răpit pentru noi și prada cetăților pe care le‐am luat. 36 De la Aroer , care este pe malul râului Arnon și cetatea care este în vale, până la Galaad, n‐a fost nicio cetate prea înaltă pentru noi, Domnul Dumnezeul nostru ni le‐a dat pe toate înaintea noastră. 37 Numai de țara copiilor lui Amon nu te‐ai apropiat, de tot malul râului Iaboc , nici de cetățile de pe munte, și tot ce ne‐a poruncit Domnul Dumnezeul nostru.
Peregrinarea prin pustiu
1 Ne‑am întors și am plecat în pustiu, pe drumul spre Marea Roșie, după cum îmi spusese DOMNUL, și am ocolit muntele Seir multe zile. 2 DOMNUL mi‑a zis astfel: 3 «Vă ajunge de când ocoliți muntele acesta. Întoarceți‑vă spre miazănoapte! 4 Poruncește‑i poporului astfel: ‘Veți trece prin hotarele fraților voștri, fiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se tem de voi, dar aveți mare grijă! 5 Să nu porniți la luptă împotriva lor, căci nu vă voi da nici măcar o palmă de loc din țara lor: muntele Seir i l‑am dat lui Esau în stăpânire. 6 Să cumpărați de la ei cu argint hrana pe care o veți mânca și tot cu argint să cumpărați și apa pe care o veți bea. 7 Căci DOMNUL, Dumnezeul tău, te‑a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale și îți cunoaște călătoria prin pustiul acesta mare. Iată că de patruzeci de ani DOMNUL, Dumnezeul tău, este cu tine și n‑ai dus lipsă de nimic.’» 8 Ne‑am ținut departe de frații noștri, fiii lui Esau, care locuiesc în Seir, de calea care trece prin Arava, de Elat și de Ețion‑Gheber.
Când ne‑am întors și am luat drumul spre Pustiul Moabului, 9 DOMNUL mi‑a zis: «Să nu ataci Moabul și să nu pornești la luptă împotriva lui, căci nu‑ți voi da în stăpânire nimic din țara lui! Arul l‑am dat în stăpânire fiilor lui Lot. 10 (Demult, aici locuiau emimii : un popor mare, numeros și înalt la statură, ca anachimii . 11 Ei erau socotiți refaimi, ca anachimii, dar moabiții îi numeau emimi. 12 Demult , în Seir locuiau horiții, dar fiii lui Esau i‑au izgonit, i‑au nimicit și s‑au așezat în locul lor, așa cum a făcut Israel în țara pe care o stăpânește și pe care i‑a dat‑o DOMNUL.) 13 Acum, treceți numaidecât Valea Zeredului !» Am trecut Valea Zeredului. 14 Zilele cât am umblat de la Cadeș‑Barnea până când am trecut Valea Zeredului au fost în număr de treizeci și opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei toată generația aceea de războinici, așa cum le jurase DOMNUL. 15 Însăși mâna DOMNULUI a fost împotriva lor, ca să‑i nimicească din mijlocul taberei, până când au pierit.
16 După ce au pierit din mijlocul poporului toți războinicii aceia, 17 DOMNUL mi‑a vorbit astfel: 18 «Astăzi vei trece hotarul Moabului, la Ar, 19 și te vei apropia de fiii lui Amon. Să nu‑i ataci și să nu pornești la luptă împotriva lor, căci nu‑ți voi da nimic de stăpânit în țara fiilor lui Amon: le‑am dat‑o în stăpânire fiilor lui Lot. 20 (Și aceasta era socotită țara refaimilor; demult, în ea locuiau refaimii, și amoniții îi numeau zamzumimi: 21 un popor mare, numeros și înalt la statură, ca anachimii. DOMNUL i‑a nimicit dinaintea amoniților, care i‑au izgonit și s‑au așezat în locul lor. 22 Așa a făcut și pentru fiii lui Esau, care locuiesc în Seir , când i‑a nimicit pe horiți dinaintea lor; ei i‑au izgonit și s‑au așezat în locul lor, până în ziua de azi. 23 Pe aviți , care locuiau în satele dinspre Gaza , i‑au nimicit caftoriții , ieșiți din Caftor, și s‑au așezat în locul lor.) 24 Plecați numaidecât și treceți Valea Arnonului! Iată că ți‑l dau în mâini pe Sihon, amoritul, regele Heșbonului, împreună cu țara lui. Pornește la luptă și pune stăpânire pe țara lui ! 25 Astăzi , voi băga groaza și frica de tine în toate popoarele de sub cerul întreg; și, la auzul faimei tale, vor tremura și se vor îngrozi de tine.»
Cucerirea țării lui Sihon
26 Din pustiul Chedemot, am trimis soli la Sihon, regele Heșbonului , cu vorbe de pace, zicând: 27 «Lasă‑mă să trec prin țara ta; voi merge numai pe drum, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga. 28 Să îmi vinzi pe argint hrana pe care o voi mânca și tot pe argint să îmi vinzi și apa pe care o voi bea; îngăduie‑mi numai să trec cu piciorul 29 – așa cum au făcut‑o fiii lui Esau, locuitorii din Seir, și moabiții, locuitorii din Ar – până voi trece Iordanul spre țara pe care ne‑o dă DOMNUL, Dumnezeul nostru!» 30 Dar Sihon , regele Heșbonului, n‑a vrut să ne lase să trecem pe la el, căci DOMNUL, Dumnezeul tău , îi împietrise duhul și îi învârtoșase inima, ca să‑l dea în mâinile tale, după cum vezi astăzi.
31 DOMNUL mi‑a zis: «Iată, încep să ți‑l dau pe Sihon împreună cu țara lui; începe să‑i iei în stăpânire țara!» 32 Sihon ne‑a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră la Iahaț. 33 DOMNUL, Dumnezeul nostru , i‑a dat în mâinile noastre și i‑am bătut pe el, pe fiii lui și pe tot poporul lui. 34 Cu acel prilej am cucerit toate cetățile și le‑am dat spre nimicire; bărbați, femei și copilași – n‑am lăsat unul să scape. 35 Numai vitele le‑am răpit pentru noi, precum și prada din cetățile pe care le cuceriserăm. 36 De la Aroer , care este pe malul Văii Arnonului, și cetatea care este în vale până la Galaad, nicio așezare n‑a fost prea tare pentru noi: DOMNUL, Dumnezeul nostru, ni le‑a dat pe toate. 37 Doar de țara fiilor lui Amon nu te‑ai apropiat, de malurile Văii Iabocului , de cetățile din ținutul muntos și de toate locurile pe care ți le‑a oprit DOMNUL, Dumnezeul tău.