Amintește‐ți de Dumnezeu în tinerețe
1 Și adu‐ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, înainte ca să vină zilele cele rele și să se apropie anii când vei zice: N‐am plăcere de ei! 2 Înainte ca să se întunece soarele și lumina și luna și stelele și să se întoarcă norii după ploaie. 3 În ziua când păzitorii casei (mâinile) tremură și se încovoaie cei tari (picioarele) și încetează râșnitorii (dinții) , fiindcă sunt puțini și cei ce se uită pe ferestre (ochii) se întunecă, 4 și ușile (buzele) se închid înspre uliță, când glasul râșnitorilor slăbește și unul se scoală la glasul păsării, și se pleacă toate fiicele cântării (sunetele) ; 5 da, se tem de ce este înalt și spaimele sunt pe cale; migdalul e în floare, și lăcusta este o sarcină și capera este fără urmare, căci omul merge spre casa sa veșnică și bocitorii umblă pe ulițe; 6 înainte ca să se slăbească funia de argint și să se sfărâme potirul de aur și să se spargă ulciorul la fântână și să se sfărâme roata la puț; 7 și să se întoarcă pulberea în pământ, cum a fost, și duhul să se întoarcă la Dumnezeu care l‐a dat. 8 Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Propovăduitorul, totul este deșertăciune! 9 Și mai mult, pentru că Propovăduitorul a fost înțelept, a mai învățat pe popor cunoștință, și el a cumpănit și căutat și a pus în șir multe proverbe. 10 Propovăduitorul a căutat să găsească cuvinte de desfătare și ceea ce s‐a scris este drept, cuvinte de adevăr. 11 Cuvintele înțelepților sunt ca niște țepuși și adunările de pilde ca niște piroane înfipte: sunt date de un singur păstor. 12 Și pe lângă asta, fiul meu, fii înștiințat: facerea multor cărți n‐are sfârșit și prea multă citire este obosire a trupului. 13 Să ascultăm sfârșitul întregului lucru: Teme‐te de Dumnezeu și păzește poruncile lui! Căci aceasta este totul pentru om. 14 Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău.
1 Dar adu‑ți aminte de Făcătorul tău
în zilele tinereții tale,
până nu vin zilele de restriște
și se apropie anii când vei zice:
„Nu găsesc nicio plăcere în ei”;
2 până nu se întunecă soarele și lumina ,
luna și stelele,
iar norii se întorc după ploaie;
3 până nu încep să tremure paznicii casei
și să se încovoaie vitejii;
până nu se opresc morăresele, căci sunt puține,
și se întunecă‑n ferestre privitorii;
4 până nu se închid cele două uși dinspre uliță,
iar huruitul morii slăbește,
te trezești la ciripitul unei păsări
și se aude slab glasul tuturor cântărețelor ;
5 până nu ajungi să te temi de orice înălțime
și spaimele îți pândesc drumul;
până nu înflorește migdalul
și de abia se târăște lăcusta;
până nu se ofilește caperul ,
căci omul merge spre casa lui veșnică,
și bocitorii dau târcoale pe uliță;
6 până nu se rupe funia de argint;
până nu se sfărâmă vasul de aur,
ulciorul se sparge la izvor
și roata fântânii se strică;
7 până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost,
iar duhul se întoarce la Dumnezeu, care l‑a dat.
8 O, deșertăciune a deșertăciunilor! – zice Eclesiastul.
Totul este deșertăciune.
Ultimele cuvinte ale Eclesiastului
9 Eclesiastul a fost înțelept și, pe lângă asta, el a învățat știința pe popor, a cântărit, a cercetat și a adunat un mare număr de vorbe cu tâlc. 10 Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute și să scrie întocmai cuvintele adevărului. 11 Cuvintele înțelepților sunt ca niște țepușe de îmboldit vitele ; zicătorile maeștrilor sunt ca niște cuie bine înfipte; toate sunt date de un singur păstor. 12 Încolo, fiule, ia aminte: dacă vrei să scrii multe cărți, nu vei isprăvi niciodată, și mult studiu slăbește trupul!
13 Să ascultăm deci încheierea tuturor celor spuse: Teme‑te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui – aceasta este datoria oricărui om! 14 Căci Dumnezeu va aduce la judecată orice faptă, orice lucru ascuns, fie bun, fie rău.