Chiar vesela plăcere a muncii e deșartă
1 Am zis în inima mea: Vino, acum, te voi încerca cu bucurie; deci, vezi binele! Și iată și aceasta este deșertăciune. 2 Am zis râsului: Nebunie! Și bucuriei: Ce folosești? 3 Am cercetat în inima mea să‐mi desmierd carnea cu vin, în timp ce să‐mi dedau inima la înțelepciune, și să apuc nebunia, până voi vedea ce este bun pentru copiii oamenilor ca să facă sub ceruri în numărul zilelor vieții lor. 4 Mi‐am făcut lucruri mari: mi‐am zidit case; mi‐am sădit vii. 5 Mi‐am făcut grădini și parcuri; și mi‐am sădit pomi în ele din tot felul de roade. 6 Mi‐am făcut iazuri de apă să ud cu ele pădurea care răsare cu pomi. 7 Am cumpărat robi și roabe și am avut robi născuți în casa mea; am avut și mari averi de cirezi și turme, mai mult decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim. 8 Mi‐am adunat și arginți, aur și comoară de împărați și de ținuturi; mi‐am ținut cântăreți și cântărețe și desfătările copiilor oamenilor: o nevastă, și țiitoare. 9 Și am fost mare și mai mare decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; și înțelepciunea mea a rămas cu mine. 10 Și orice mi‐au dorit ochii n‐am oprit de la ei; nu mi‐am oprit inima de la nicio bucurie; căci inima mea s‐a bucurat din toată truda mea și aceasta a fost partea mea din toată truda mea. 11 Și am privit la toate lucrurile pe care le‐au lucrat mâinile mele și la truda cu care m‐am trudit ca să le fac; și iată totul era deșertăciune și vânare de vânt și nu este niciun folos sub soare. 12 Și m‐am întors să privesc înțelepciunea și nebunia și prostia ; căci ce va face omul care vine după împărat? Ceea ce s‐a făcut demult! 13 Și am văzut că înțelepciunea cu atât întrece nebunia pe cât întrece lumina întunericul. 14 Înțeleptul își are ochii în cap dar nebunul umblă în întuneric; dar iarăși am cunoscut tot eu că aceeași întâmplare se întâmplă la toți. 15 Și am zis în inima mea: Cum se întâmplă nebunului așa mi se va întâmpla și mie: atunci pentru ce am fost eu deci mai înțelept? Atunci am zis în inima mea: Și aceasta este deșertăciune. 16 Căci nu este aducere aminte în veac de cel înțelept cum nu este de cel nebun; căci totul se va uita de mult în zilele care vor veni. Și cum moare înțeleptul întocmai ca și cel nebun! 17 Și am urât viața; căci fapta care se face sub soare m‐a dezgustat; căci totul este deșertăciune și vânare de vânt. 18 Și am urât toată truda mea cu care m‐am trudit sub soare, fiindcă trebuie s‐o las omului care va fi după mine. 19 Și cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Totuși el va stăpâni peste toată truda mea cu care m‐am trudit și cu care am fost înțelept sub soare. Și aceasta este deșertăciune. 20 Și am mers până acolo că mi‐am făcut inima să deznădăjduiască de toată truda mea cu care m‐am trudit sub soare. 21 Căci este un om a cărui trudă a fost cu înțelepciune și cu cunoștință și cu iscusință: totuși o lasă unui om care nu s‐a trudit în ea ca partea lui. Și aceasta este deșertăciune și mare rău. 22 Căci ce are omul din toată truda sa și din năzuința inimii sale cu care s‐a trudit sub soare? 23 Căci toate zilele lui sunt dureri și osteneala lui scârbă; nici noaptea inima lui n‐are odihnă. Și aceasta este o deșertăciune. 24 Nu este nimic mai bun pentru om decât să mănânce și să bea și să‐și facă sufletul să vadă bine în lucrul său. Și am văzut că și aceasta era din mâna lui Dumnezeu. 25 Căci cine mănâncă și se desfată mai mult decât mine? 26 Căci Dumnezeu dă unui om care este bun în ochii săi înțelepciune și cunoștință și bucurie, dar celui păcătos îi dă osteneala de a strânge și a grămădi ca să dea celui ce este bun înaintea lui Dumnezeu. Și aceasta este o deșertăciune și vânare de vânt.
1 I‑am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie și să vezi ce e bun.” Dar iată că și aceasta este deșertăciune.
2 I‑am zis râsului: „Ești o nebunie!”
și veseliei: „La ce ești bună?”
3 M‑am hotărât în inima mea:
„Să‑mi veselesc trupul cu vin,
dar inima să‑mi fie condusă de înțelepciune,
și să îmbrățișez nebunia,
până voi vedea ce este bine pentru fiii oamenilor,
ce trebuie să facă sub cer în tot timpul vieții lor.”
4 Mi‑am făcut lucruri mari:
mi‑am zidit case,
mi‑am sădit vii,
5 mi‑am făcut grădini și livezi
și am sădit în ele tot felul de pomi roditori.
6 Mi‑am făcut iazuri cu apă
ca din ele să ud pomii din dumbravă.
7 Am cumpărat robi și roabe,
mi s‑au născut robi în casă;
am avut mai multe cirezi de vite și turme de oi
decât toți cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
8 Mi‑am mai strâns și argint și aur,
comori de regi și odoare .
Mi‑am adus cântăreți și cântărețe
și desfătarea fiilor oamenilor – o mulțime de femei.
9 Am ajuns mare și i‑am întrecut
pe toți cei ce fuseseră înaintea mea în Ierusalim .
Mi‑am păstrat chiar înțelepciunea.
10 Tot ce mi‑au poftit ochii,
nu le‑am oprit;
nu mi‑am reținut inima de la nicio plăcere,
ci mi‑am lăsat inima să se bucure de toată osteneala mea,
și aceasta mi‑a fost răsplata din toată osteneala mea.
11 M‑am uitat la toate lucrările făcute de mâinile mele
și la osteneala depusă ca să le îndeplinesc
și, iată, totul este numai deșertăciune și goană după vânt
și nu este câștig sub soare.
12 Apoi mi‑am întors privirile spre înțelepciune,
spre prostie și spre nebunie .
Căci ce ar putea face omul care va veni după rege
altfel decât s‑a făcut și mai înainte?
13 Am văzut că înțelepciunea este mai de folos decât nebunia,
așa cum este mai de folos lumina decât întunericul.
14 Înțeleptul ține ochii deschiși ,
dar nebunul umblă în întuneric.
Am băgat de seamă însă
că aceeași soartă cade peste amândoi .
15 Și mi‑am zis în inima mea:
„Dacă soarta nebunului mă va ajunge și pe mine,
atunci la ce îmi ajută că am fost mai înțelept?”
Și am zis în inima mea:
„Și aceasta este deșertăciune.”
16 Căci amintirea înțeleptului nu este mai veșnică decât a nebunului:
chiar în zilele următoare, totul este uitat.
Cum moare înțeleptul, tot așa moare și nebunul!
17 Atunci am urât viața, căci m‑a ajuns răul care se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt. 18 Am urât chiar și toată truda cu care m‑am ostenit sub soare, pe care i‑o las omului care vine după mine. 19 Cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Și totuși, el va fi stăpân peste truda cu care m‑am ostenit și în care m‑am dovedit înțelept sub soare. Și aceasta este deșertăciune.
20 M‑a apucat o mare deznădejde în inima mea cu privire la toată truda cu care m‑am ostenit sub soare. 21 Căci este câte un om care s‑a trudit cu înțelepciune, cu pricepere și cu îndemânare, dar lasă totul altui om care nu s‑a ostenit deloc. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău. 22 Așadar , ce folos are omul din toată osteneala lui și din toată strădania inimii lui cu care se ostenește sub soare? 23 Toate zilele lui sunt un chin , și îndeletnicirea lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea nu are odihnă inima lui. Și aceasta este deșertăciune.
24 Nu este altă fericire pentru un om decât să mănânce și să bea, să‑și bucure sufletul cu ce e bun din munca lui trudnică. Dar am văzut că și aceasta vine din mâna lui Dumnezeu. 25 Într‑adevăr, cine poate să mănânce și să se bucure fără El? 26 Căci omului plăcut Lui El îi dă înțelepciune, pricepere și bucurie, dar celui păcătos îi dă ca îndeletnicire să strângă și să adune ca să‑i dea celui plăcut lui Dumnezeu! Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.