Mai bine cumpătare, înțelepciune, răbdare
1 Mai bine un nume bun decât untdelemn de preț și ziua morții decât ziua nașterii. 2 Mai bine să mergi la casa de jale, decât să mergi la casa de ospăț, întrucât aceea este sfârșitul tuturor oamenilor și cel viu o ia la inimă. 3 Mai bună mâhnirea decât râsul, căci prin mâhnirea feței inima se face mai bună. 4 Inima înțeleptului este în casa de jale, dar inima nebunilor în casa de veselie. 5 Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului decât să asculți cântarea nebunilor. 6 Căci ca pârâitul spinilor sub o oală, așa este râsul nebunului: și aceasta este deșertăciune. 7 Cu adevărat apăsarea, chiar și pe înțelept îl scoate din minte și mita pierde inima. 8 Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul său. Mai bun este cel cu duh răbdător decât cel cu duh îngâmfat. 9 Nu te grăbi să te mânii în duhul tău, căci mânia se odihnește în sânul nebunilor. 10 Nu zice: Oare cum se face că zilele trecute erau mai bune decât acestea? Căci nu din înțelepciune întrebi de aceasta. 11 Bună este înțelepciunea ca și moștenirea și de folos celor ce văd soarele. 12 Căci cineva este la umbra înțelepciunii ca la umbra banilor; dar folosul cunoștinței este că înțelepciunea face să trăiască pe cei ce o au. 13 Privește lucrul lui Dumnezeu: căci cine poate face drept ce a făcut el strâmb? 14 Bucură‐te de bine în ziua fericirii și ia seama în ziua nenorocirii: Dumnezeu a pus una în față cu cealaltă ca omul să nu afle nimic din ce va fi după el. 15 Am văzut de toate în zilele deșertăciunii mele; este un om drept care este pierdut în dreptatea sa și este un om rău care își lungește zilele în răutatea sa. 16 Nu fi prea drept și nu te face prea înțelept! Pentru ce să te pierzi pe tine însuți? 17 Nu fi prea rău și nu fi nebun! Pentru ce să mori înainte de vremea ta? 18 Bine este să apuci aceasta și să nu‐ți oprești mâna de la aceea: căci cel ce se teme de Dumnezeu iese din toate. 19 Înțelepciunea întărește pe înțelept mai mult decât zece oameni puternici care sunt într‐o cetate. 20 Cu adevărat nu este nici un om drept pe pământ care să facă binele și să nu păcătuiască. 21 Nu‐ți pune inima la toate vorbele care se vorbesc ca să n‐auzi pe sluga ta blestemându‐te. 22 Căci inima ta știe că și tu ai blestemat de multe ori la fel pe alții. 23 Toate acestea le‐am încercat cu înțelepciune. Am zis: Voi fi înțelept! Dar a fost departe de mine. 24 Ce este, este departe și foarte adânc : cine le poate ajunge? 25 M‐am întors eu și inima mea să cunosc și să cercetez și să caut înțelepciune și pricina lucrurilor, și să cunosc că răutatea este nebunie și prostia este nerozie. 26 Și am aflat ce este mai amar decât moartea: pe femeia a cărei inimă este rețele și lațuri și mâinile ei cătușe; cel ce place lui Dumnezeu va scăpa de ea, dar păcătosul va fi prins de ea. 27 Iată, aceasta am aflat, zice Propovăduitorul , punând una lângă alta ca să aflu o socoteală dreaptă, 28 ceea ce caută încă sufletul meu și n‐am aflat: un bărbat printre o mie am aflat; dar o femeie între toate acestea n‐am aflat. 29 Iată, numai aceasta am aflat: că Dumnezeu a făcut pe om fără prihană, dar ei au căutat tot felul de uneltiri.
Principii de înțelepciune practică
1 Un nume bun înseamnă mai mult decât untdelemnul cel bun ,
și ziua morții – mai mult decât ziua nașterii.
2 Mai bine să mergi într‑o casă de jale
decât să mergi într‑o casă de petrecere;
căci acolo îți aduci aminte de sfârșitul oricărui om,
și cine trăiește își pune la inimă lucrul acesta.
3 Mai bună este tristețea decât râsul,
căci prin întristarea feței inima se face mai bună.
4 Inima înțelepților este în casa de jale,
însă inima nebunilor este în casa desfătării.
5 Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului
decât să asculți cântecul nebunilor.
6 Precum pârâitul spinilor sub ceaun
așa este râsul celor fără minte.
Și aceasta este deșertăciune.
7 Asuprirea îl înnebunește pe cel înțelept,
și mita strică inima.
8 Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui;
mai bine un duh răbdător decât unul îngâmfat.
9 Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău,
căci mânia sălășluiește în sânul nebunilor!
10 Nu zice:
„Cum se face că zilele de mai înainte
erau mai bune decât acestea?”,
căci nu din înțelepciune întrebi asta!
11 Înțelepciunea e bună precum o moștenire
și de folos pentru cei ce văd soarele.
12 Căci ocrotire dă și înțelepciunea, ocrotire dă și argintul,
dar folosul științei este că înțelepciunea îi ține în viață pe cei ce o au.
13 Privește la lucrarea lui Dumnezeu!
Cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb?
14 În ziua fericirii, fii fericit,
și în ziua nenorocirii, meditează:
Dumnezeu le‑a făcut și pe una, și pe cealaltă,
pentru ca omul să nu poată ști nimic din ce va fi după el.
15 De toate am văzut în zilele mele deșarte.
Este câte un om drept care piere în dreptatea lui
și este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui.
16 Nu fi drept din cale afară și nu te arăta prea înțelept;
de ce să te pierzi singur?
17 Nu fi prea rău și nici fără minte;
de ce să mori înainte de vreme?
18 Bine este să te ții de una și să nu te lași de cealaltă,
căci cine se teme de Domnul se păzește de amândouă.
19 Pentru înțelept, înțelepciunea este mai tare
decât zece dregători dintr‑o cetate.
20 Da, pe pământ nu este niciun om drept,
care să facă binele și să nu păcătuiască.
21 Tot așa, nu pune la inimă
toate vorbele care se spun,
ca să n‑o auzi pe sluga ta blestemându‑te!
22 Căci numai inima ta știe
de câte ori i‑ai blestemat și tu pe alții.
23 Toate acestea le‑am cercetat cu înțelepciune.
Am zis: „Voi fi înțelept”,
dar înțelepciunea a rămas departe de mine.
24 Ce există este departe și nespus de adânc :
cine îi poate găsi sensul ?
25 Mi‑am întors inima să cunosc și să cercetez
și să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor
și să pricep nebunia răutății
și rătăcirea prostiei.
26 Și am găsit că mai amară decât moartea este femeia aceea
a cărei inimă este o cursă și un laț
și ale cărei mâini sunt niște lanțuri.
Cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea,
dar cel păcătos este prins de ea.
27 Iată ce am găsit – zice Eclesiastul –
cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pricep;
28 iată ce‑mi caută și acum sufletul și n‑am găsit:
într‑o mie am găsit un bărbat,
dar o femeie între toate acestea n‑am găsit.
29 Numai iată ce am găsit:
că Dumnezeu i‑a făcut pe oameni cinstiți,
dar ei umblă cu multe intrigi.