Paștele și întâii născuți
1 Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2 Sfințește‐mi pe orice întâi‐născut, orice deschide pântecele între copiii lui Israel din om și din dobitoc: este al meu. 3 Și Moise a zis poporului: Aduceți‐vă aminte de ziua aceasta în care ați ieșit din Egipt, din casa de robi; căci Domnul v‐a scos cu mână tare din acest loc. Și să nu se mănânce nimic cu aluat. 4 Voi ieșiți astăzi în luna abib. 5 Și va fi așa : când te va aduce Domnul în țara cananitului și a hetitului și a amoritului și a hevitului și a iebusitului pe care a jurat părinților tăi că ți‐o va da, țară în care curge lapte și miere, vei săvârși această slujbă în luna aceasta. 6 Șapte zile să mănânci azimi și în ziua a șaptea este sărbătoare pentru Domnul. 7 În cele șapte zile să se mănânce azimi și să nu se vadă la tine pâine cu aluat și să nu se vadă la tine aluat în toate hotarele tale. 8 Și să istorisești fiului tău în ziua aceea zicând: Este pentru ceea ce mi‐a făcut Domnul când am ieșit din Egipt. 9 Și aceasta să‐ți fie ca semn pe mâna ta și ca o amintire între ochii tăi, ca legea Domnului să fie în gura ta; căci Domnul te‐a scos din Egipt cu mână tare. 10 Și să păzești acest așezământ la vremea sa din an în an. 11 Și va fi așa : când te va aduce Domnul în țara cananiților, cum ți‐a jurat ție și părinților tăi, și ți‐o va da, 12 vei trece lui Dumnezeu tot ce deschide pântecele și orice întâi‐născut care vine din dobitoacele tale; cei de partea bărbătească vor fi ai Domnului. 13 Și orice întâi‐născut al măgăriței îl vei răscumpăra cu un miel; și dacă nu‐l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul. Și pe orice întâi‐născut din om dintre fiii tăi îl vei răscumpăra. 14 Și va fi așa : când te va întreba fiul tău în viitor zicând: Ce este aceasta? atunci îi vei zice: Domnul ne‐a scos cu mână tare din Egipt, din casa de robi. 15 Și a fost așa : când Faraon s‐a încăpățânat să nu ne lase să ieșim , Domnul a omorât pe toți întâii născuți în țara Egiptului, de la întâiul născut al oamenilor până la întâiul născut al dobitoacelor: pentru aceea jertfesc eu Domnului tot ce deschide pântecele, partea bărbătească, și răscumpăr pe orice întâi‐născut al copiilor mei. 16 Și îți va fi un semn pe mâna ta și legături de amintire între ochii tăi, căci Domnul ne‐a scos cu mână tare din Egipt.
Călătoria spre pustie
17 Și a fost așa : după ce Faraon a lăsat pe popor să meargă, Dumnezeu nu i‐a dus pe calea țării filistenilor, deși ea era aproape. Căci Dumnezeu a zis: Ca nu cumva poporul văzând lupta să se căiască și să se întoarcă în Egipt. 18 Și Dumnezeu a făcut pe popor să ocolească pe calea pustiei Mării Roșii. Și copiii lui Israel au ieșit în șir de bătaie din țara Egiptului. 19 Și Moise a luat cu sine oasele lui Iosif, căci pusese pe copiii lui Israel să jure cu jurământ zicând: Dumnezeu vă va cerceta negreșit și să‐mi duceți oasele cu voi de aici. 20 Și au plecat din Sucot și au tăbărât în Etam la marginea pustiei. 21 Și Domnul mergea înaintea feței lor ziua într‐un stâlp de nor ca să le arate calea, iar noaptea într‐un stâlp de foc ca să le dea lumină ca să meargă zi și noapte. 22 Stâlpul de nor nu se depărta ziua, nici stâlpul de foc noaptea dinaintea poporului.
Întâii născuți și Sărbătoarea Azimelor
1 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise zicând: 2 „Sfințește pentru Mine pe orice întâi născut al pântecelui , între fiii lui Israel, atât dintre oameni, cât și dintre vite: este al Meu.”
3 Moise a zis poporului: „Să vă aduceți aminte de ziua aceasta în care ați ieșit din Egipt, din casa robiei, căci cu mână puternică v‑a scos DOMNUL de acolo. Să nu mâncați nimic dospit. 4 Astăzi ieșiți, în luna spicelor . 5 Când vă va duce DOMNUL în țara canaaniților – a hitiților, amoriților, hiviților și iebusiților, pe care le‑a jurat părinților voștri că v‑o va da, țară unde curge lapte și miere, să țineți obiceiul acesta în luna aceasta. 6 Șapte zile să mâncați azime, iar ziua a șaptea să fie o sărbătoare în cinstea DOMNULUI. 7 În cele șapte zile să mâncați azime și să nu se vadă la voi nimic dospit, nici aluat pe toată întinderea țării tale. 8 În ziua aceea să le povestiți fiilor voștri astfel: «Aceasta este din pricina a ceea ce a făcut DOMNUL pentru noi când am ieșit din Egipt.» 9 Să vă fie ca un semn pe mână și ca un semn de aducere aminte între ochi, pentru ca Legea DOMNULUI să fie în gura voastră, căci cu mână puternică v‑a scos DOMNUL din Egipt. 10 Să ții rânduiala aceasta la vremea stabilită, an de an.
11 Când vă va aduce DOMNUL în țara canaaniților, cum v‑a jurat vouă și părinților voștri, și când v‑o va da, 12 să‑I închinați DOMNULUI pe primul ieșit din pântece și pe orice întâi născut al vitelor pe care le veți avea: cei de parte bărbătească sunt ai DOMNULUI. 13 Pe orice întâi născut al măgăriței să‑l răscumpărați cu un miel, iar dacă nu‑l veți răscumpăra, să‑i frângeți gâtul. Și pe orice întâi născut al oamenilor, dintre fiii voștri, să‑l răscumpărați. 14 Și când vă vor întreba fiii voștri într‑o bună zi astfel: «Ce înseamnă lucrul acesta?», să le răspundeți: «Prin puterea mâinii Sale, DOMNUL ne‑a scos din Egipt, din casa robiei. 15 Și cum Faraon se împietrise și nu ne îngăduia să plecăm, DOMNUL i‑a omorât pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al oamenilor până la întâiul născut al vitelor. De aceea aduc eu jertfă DOMNULUI pe primul ieșit din pântece care este de parte bărbătească și răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei.» 16 Să vă fie ca un semn pe mână și ca un semn de aducere aminte între ochi, căci prin puterea mâinii Sale ne‑a scos DOMNUL din Egipt.”
Călătoria spre pustiu
17 După ce Faraon i‑a lăsat pe fiii lui Israel să plece, Dumnezeu nu i‑a călăuzit pe drumul către țara filistenilor, deși era mai aproape, căci Dumnezeu a zis: „Să nu‑i pară rău poporului când va vedea războiul și să nu cumva să se întoarcă în Egipt!” 18 Deci Dumnezeu a pus poporul să ocolească pe drumul spre pustiu, spre Marea Roșie . Fiii lui Israel au ieșit din țara Egiptului pregătiți pentru bătălie. 19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif, căci Iosif îi pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu vă va cerceta negreșit; să luați atunci cu voi oasele mele de aici.” 20 Au plecat din Sucot și au poposit la Etam, la marginea pustiului. 21 Iar DOMNUL mergea înaintea lor: ziua într‑un stâlp de nor, ca să‑i călăuzească pe drum, și noaptea într‑un stâlp de foc, ca să‑i lumineze, astfel încât să meargă și ziua, și noaptea. 22 Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc, în timpul nopții.