Cântarea lui Moise și a Mariei
1 Atunci Moise și copiii lui Israel au cântat această cântare Domnului și au vorbit zicând: Voi cânta Domnului, căci a biruit în chip slăvit. A aruncat în mare pe cal și pe călărețul lui. 2 Domnul este tăria mea și cântarea mea. Și el a fost mântuirea mea. Acesta este Dumnezeul meu și‐l voi lăuda; Dumnezeul tatălui meu și‐l voi înălța . 3 Domnul este războinic , numele său este Domnul. 4 Carele lui Faraon și oastea lui le‐a aruncat în mare și fruntașii lui aleși au fost afundați în Marea Roșie. 5 Adâncurile i‐au acoperit, s‐au pogorât în adâncimi ca o piatră. 6 Dreapta ta, Doamne, este slăvită în putere; dreapta ta, Doamne, a sfărâmat în bucăți pe vrăjmaș. 7 Și în mărimea măreției tale ai zdrobit pe cei ce s‐au ridicat împotriva ta. Ai trimis mânia ta: îi mistuie ca pe pleavă. 8 Și la suflarea nărilor tale apele s‐au îngrămădit, șivoaiele s‐au ridicat zid. Adâncurile s‐au închegat în inima mării. 9 Vrăjmașul zicea: Voi urmări, voi ajunge, voi împărți prada, mi se va sătura sufletul de ei. Îmi voi trage sabia, mâna mea îi va stârpi. 10 Tu ai suflat cu suflarea ta ; i‐a acoperit marea. S‐au afundat ca plumbul în apele mărețe. 11 Cine este ca tine, Doamne, între dumnezei? Cine este ca tine slăvit în sfințenie, înfricoșat în laude, făcător de minuni ? 12 Ți‐ai întins dreapta , pământul i‐a înghițit. 13 Prin îndurarea ta ai dus poporul pe care l‐ai răscumpărat, l‐ai călăuzit prin puterea ta până la locuința sfințeniei tale. 14 Popoarele au auzit , au tremurat; a apucat groaza pe locuitorii Filistiei. 15 Atunci domnitorii Edomului au încremenit, cutremurul a apucat pe puternicii Moabului; toți locuitorii Canaanului sunt topiți. 16 Frica și groaza au căzut peste ei. De mărimea brațului tău au ajuns muți ca o piatră până a trecut poporul tău, Doamne; până a trecut poporul pe care ți l‐ai dobândit. 17 Tu îi vei duce și îi vei sădi pe muntele moștenirii tale, locul pe care l‐ai făcut, locuința ta, Doamne , locașul sfințit, Stăpâne, pe care mâinile tale l‐au așezat. 18 Domnul va împărăți în veci de veci. 19 Căci caii lui Faraon cu carele sale și cu călăreții săi au intrat în mare și Domnul a adus înapoi apele mării peste ei și copiii lui Israel au umblat pe uscat prin mijlocul mării. 20 Și Maria, prorocița , sora lui Aaron, a luat un timpan în mâna sa și toate femeile au ieșit după ea cu timpane și cu jocuri. 21 Și Maria le‐a răspuns: Cântați Domnului, căci a biruit în chip măreț, a aruncat în mare pe cal și pe călărețul lui.
Marea
22 Și Moise a pornit pe Israel de la Marea Roșie și au ieșit în pustia Șur . Și trei zile au umblat prin pustie și n‐au găsit apă. 23 Și au venit la Mara și n‐au putut să bea apele din Mara, căci erau amare; de aceea i s‐a pus numele Mara. 24 Și poporul a cârtit împotriva lui Moise zicând: Ce vom bea? 25 Și el a strigat către Domnul și Domnul i‐a arătat un lemn și l‐a aruncat în ape și apele s‐au făcut dulci. Acolo i‐a dat un așezământ și o judecată și acolo i‐a încercat. 26 Și a zis: Dacă vei asculta cu tot dinadinsul de cuvântul Domnului Dumnezeului tău și vei face ce este drept în ochii lui și‐ți vei pleca urechea la poruncile lui și vei păzi toate așezămintele lui, nu voi pune peste tine niciuna din bolile pe care le‐am pus peste Egipt; căci eu sunt Domnul care te vindecă. 27 Și au venit la Elim și acolo erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici; și au tăbărât acolo lângă ape.
Cântarea de laudă
1 Atunci , Moise și fiii lui Israel I‑au cântat DOMNULUI cântarea aceasta. Ei au zis astfel:
„Îi voi cânta DOMNULUI, căci este foarte slăvit;
cal și călăreț a prăvălit în mare.
2 DOMNUL este puterea și tăria mea,
El mi‑a fost scăpare.
Acesta este Dumnezeul meu, și Îl voi lăuda;
este Dumnezeul tatălui meu, și Îl voi preamări.
3 DOMNUL este războinic ;
Numele Lui este DOMNUL.
4 A aruncat în mare carele lui Faraon și oastea lui:
luptătorii lui aleși s‑au afundat în Marea Roșie.
5 I‑au acoperit adâncurile
și au coborât în străfunduri ca o piatră.
6 Dreapta Ta, DOAMNE, a fost slăvită în tărie;
dreapta Ta, DOAMNE, a zdrobit vrăjmașul.
7 Prin mărimea măreției Tale i‑ai doborât pe potrivnicii Tăi;
Ți‑ai dezlănțuit mânia, care i‑a mistuit ca miriștea.
8 La suflarea nărilor Tale, s‑au îngrămădit apele,
talazurile au stat ca un zid
și s‑au închegat adâncurile în inima mării.
9 Vrăjmașul zicea: «Îi voi urmări, îi voi ajunge,
voi împărți prada, mi se va împlini voia cu ei,
voi scoate sabia, și mâna mea îi va nimici!»
10 Dar Tu ai suflat cu vântul Tău, și marea i‑a acoperit;
ca plumbul s‑au afundat în apele năvalnice.
11 Cine este ca Tine între dumnezei, DOAMNE?
Cine este ca Tine, minunat în sfințenie,
temut prin faptele Tale slăvite și făcător de minuni?
12 Tu Ți‑ai întins dreapta ,
și i‑a înghițit pământul.
13 Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit poporul acesta pe care l‑ai izbăvit,
și prin puterea Ta îl îndrepți spre locașul sfințeniei Tale.
14 Popoarele au aflat și s‑au cutremurat:
i‑a apucat groaza pe locuitorii Filistiei,
15 s‑au înspăimântat căpeteniile Edomului
și un tremur i‑a apucat pe conducătorii Moabului.
Toți locuitorii Canaanului s‑au topit;
16 teama și spaima au căzut peste ei.
Prin măreția brațului Tău, vor amuți ca o piatră
până va trece poporul Tău, DOAMNE,
până va trece poporul pe care Ți l‑ai răscumpărat!
17 Tu îl vei aduce și‑l vei sădi pe muntele moștenirii Tale,
locul locuinței Tale, pe care Ți l‑ai pregătit, DOAMNE,
sanctuarul pe care mâinile Tale l‑au întemeiat, Stăpâne!
18 DOMNUL va împărăți în veac și în veci de veci.”
19 Căci caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat în mare, și DOMNUL a adus peste ei apele mării. Dar fiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării. 20 Maria , profetesa , sora lui Aaron, a luat în mână o tamburină, și toate femeile au venit după ea cu tamburine și jucând. 21 Maria le răspundea fiilor lui Israel :
„Îi voi cânta DOMNULUI, căci este foarte slăvit;
cal și călăreț a prăvălit în mare.”
Apele de la Mara
22 Moise l‑a pornit pe Israel de la Marea Roșie și au plecat către pustiul Șur. Au mers trei zile prin pustiu, dar n‑au găsit apă. 23 Au ajuns la Mara, dar n‑au putut să bea apă de acolo, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara. 24 Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?” 25 Moise a strigat către DOMNUL, și DOMNUL i‑a arătat un lemn; el l‑a aruncat în apă, iar apa s‑a făcut dulce. Acolo a dat DOMNUL poporului rânduieli și hotărâri și acolo l‑a pus la încercare. 26 El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte de glasul DOMNULUI, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este drept înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui și dacă vei păzi toate rânduielile Lui, nu voi aduce peste tine niciuna din bolile cu care i‑am lovit pe egipteni, căci Eu sunt DOMNUL , care te vindecă.” 27 Apoi au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de palmieri. Și au poposit acolo, lângă apă.